6,806 matches
-
situații similare, putem apela cu adânc temei la înțelepciunea populară care a concentrat într-o expresie lapidară, admirabilă și plină de adevăr, experiența acumulată de-a lungul timpului: "Zilele omului în mâinile Domnului." Așa că Cel de Sus, în marea lui bunătate, înțelepciune și promptitudine, și-a făcut milă de oropsiții și amărâții ăștia și, printr-o simplă apăsare de buton i-a teleportat în cel mai liniștit, cel mai frumos și cel mai îmbietor colț al Raiului. Aici curgea un pârâiaș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
acești copii nevinovați... "Voi milui pe cine vreau să miluiesc și mă voi îndura de cine vreau să mă îndur." (Romani: 9-15) Și care sunt preferații tăi, Doamne? Care sunt simpatiile tale? Pe cine vrei să miluiești cu augusta-ți bunătate? Că în ceea ce ne privește... ne-am lămurit!! Mergând să aducă tizic pentru foc, mama a făcut o constatare de natură s-o pună serios pe gânduri: tizicul se terminase. Din cele trei materiale folosite la foc, tizicul era cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dreptul celui tare asupra celui slab; dreptul celui mare asupra celui mic; dreptul celui care dispune de forță împotriva celui neajutorat. "Homo homini lupus est." (Omul este lup pentru semenii săi.) (Plautus) Da, omul este o fiară perversă și periculoasă! Bunătate, milă, dragoste, cinste, milostenie, prietenie etc., foarte rar vom întâlni la semenii noștri asemenea trăsături pozitive. Pe acest fond de testare umanitar-psihologică a infractorului, domnul primar informat de tânărul milițian de cele întâmplate intrând ca o furtună direct la candidatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
presărând-o peste boabe și amestecându-le cu lingura de lemn pentru a face consumarea lor mai apetisantă. Noi eram așezați pe marginea patului și pe cele patru taburete. Copii, să spunem o scurtă rugăciune, mulțumindu-i Bunului Dumnezeu pentru bunătățile Sale pământești și mila Lui nemărginită. "Mai bun este puținul cel drept decât bogăția multă a păcătoșilor." Amin. (David, 39:22) Haideți, copii, luați, dragii mei, și potoliți-vă foamea. Și mâncam. Luam câte un bob, îl sfărâmam în râșnița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lucruri inimaginabile. Bâzâitul sacadat și monoton al aparatelor fonatoare din orchestra lui Mircea era aidoma izvorului curgând plictisit și obosit pe albia arhicunoscută și ne aducea rapid și sigur în țara viselor, unde subconștientul dezlănțuit ne oferea gratuit și instantaneu bunătățile, bucuriile și fericirea de care nu aveam parte, însă la care năzuiam cu toată ființa noastră în fiecare zi. " Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustră!" (Iov, 5:17) Nu, Doamne! Nu eram deloc fericit. Dimpotrivă: eram foarte amărât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Romani, 9:16) Ați înțeles, dragii mei? Suntem în puterea unui terorist inventat de noi! care printr-o simplă mișcare a degetului mic te expediază fulgerător în rai sau în iad, fie că ești vinovat ori nu. Clar? Unde sunt bunătatea, blândețea, mila și dragostea Tatălui Ceresc față de fiii Săi tereștri?? Vorbe goale!! Vă amintiți de doctorul morții, înfiorătorul criminal nazist Joseph Mengele, procedând la selectarea evreilor pe suprafața peronului de la Auschwitz în momentul coborârii din vagoane a acestor nefericiți? Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Ioan al XXIII-lea având în mână un rozariu primit de la un alt papă, Pius al XII-lea, fiind considerat un bun catolic (după Guy Walters). Halal, Doamne! Dacă basmele pe care le citim despre puterea ta nelimitată și despre bunătatea, blândețea și mila Ta, și dacă nimic pe acest pământ nu se întâmplă fără știrea Ta, concluzia se impune de la sine: Tu ești adevăratul criminal, iar ei nu sunt decât uneltele Tale docile, mâinile Tale! Ferească-ne Dumnezeu de "miluiala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
doua, așa că au ajuns ceva mai târziu în colonia penitenciară din Bumbăcari. O familie respectabilă de intelectuali, de o desăvârșită noblețe comportamentală, fizică și morală. Doamna Condor, de o statură mai degrabă submedie, cu niște ochi albaștri, în care citeai bunătatea infinită și mila față de semenii aflați în suferință, era o apariție plăcută și impresionantă prin aerul de adâncă melancolie degajat de toată ființa sa. Oare de ce-o fi fost așa de tristă? Dumnezeu știe! Avea, în schimb, doamna Condor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
rămas rușinat, singur și stingher ca un mare semn de întrebare, neputându-se dumiri: cine l-a adus și ce căuta acolo? Am avut una dintre nopțile fericite, în care am visat că mama ne gătise fel de fel de bunătăți, care-mi gâdilau în continuare papilele gustative. Ceva, totuși, s-a întâmplat. Dimineața, mama a topit un ceaun de zăpadă, și-n apa obținută a fiert grișul. Ne-a pus fiecăruia în farfurie cât se cuvenea, și dat fiind faptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de trei centimetri. Suprafața mălaiului era glazurată cu gălbenuș de ou, peste care se presărase zahăr vanilat. După o rapidă examinare a "tortului", am trecut la acțiune și, din câteva mușcături am introdus în stomacul meu amețit de foame această bunătate "regească". Am luat ambalajul și l-am pus în locul de unde-l luasem. Pauza se terminase și colegii intrau gălăgioși în clasă, fiecare la locul lui. Aveam o oră de biologie cu doamna dirigintă Jichici. Stăteam cu inima cât un purice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
uite, v-am adus puțină pâine, pe care ne-a dat-o morarul-șef. O, Mircea, copil bun și înțelept! A rupt în două coltucul de pâine pe care l-a dat celor doi frați care priveau cu lăcomie la bunătatea de pe masă. A doua zi, mama și-a reluat munca la spital, luptându-se în continuare să ne asigure hrana zilnică prin bunăvoința domnului doctor Gomoiu, om cu suflet excepțional căruia i se făcuse milă de o femeie vădană cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
escaladarea lui. Și-a dat jos ultimele relicve ale ținutei lui de polițist, apoi, din câteva mișcări bine calculate și sigure, se considera cel mai fericit om de pe planetă, aflându-se în mirobolanta împărăție a dolofanelor dude negre. Doamne, ce bunătăți mai erau pe pământul ăsta...! Și-a dat jos cămașa. Corpul atletic, minunat alcătuit, respira cu plăcere aerul proaspăt înconjurător al unei frumoase zile de vară. Cățărat pe una din ramurile solide și înalte ale dudului, era într-adevăr o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de vară. Cățărat pe una din ramurile solide și înalte ale dudului, era într-adevăr o apariție inedită, singulară, șocantă. Deodată, din curtea vecină a irumpt strigătul celebru al omului maimuță: Tarzan! Uuuuuu! Uuuuuu! Uuuuuuu! Tata, care era de o bunătate inimaginabilă, având un suflet curat, nepervertit de răutățile și de mârșăvia vieții, s-a lăsat prins de provocarea adolescentului din curte, intrând în pielea lui Weissmuller timișoreanul, răspunzându-i cu același limbaj: Uuuuuu! Uuuuuu! Uuuuuuu! Strigătele și chemările în limbajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mare de șuncă, înaltă, așa, cam cât un lat de palmă, o ceapă roșie, lungă, de formă aerodinamică, un cuțit mic, cu plăsele de lemn, și o solniță. Comparativ cu postul obligatoriu la care îl supusese cumplita secetă din Moldova, bunătățile de pe masa sărăcăcioasă, dar primitoare a lui moș Danilov i se păreau o adevărată comoară culinară. A servit cumpătat din belșugul alimentar oferit din toată inima de acest bătrân cumsecade și a ieșit afară. Mulțumesc pentru bunătățile pământești pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
secetă din Moldova, bunătățile de pe masa sărăcăcioasă, dar primitoare a lui moș Danilov i se păreau o adevărată comoară culinară. A servit cumpătat din belșugul alimentar oferit din toată inima de acest bătrân cumsecade și a ieșit afară. Mulțumesc pentru bunătățile pământești pe care mi le-ai dat cu toată dragostea mie, unui om necunoscut și flămând. Bogdaproste, moș Danilov. Vă mulțumesc. Ei lasă, Văsălie, nu-i mare lucru, lasă... Cum procedăm, moș Danilov? Uite, Văsălie: întoarce căruța, încarc-o, înhamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Asta-i împărăția pe care ne-o oferi? ...Dar dacă nu ne-ar fi primit nici moș Danilov?? Ce-am fi făcut? Am fi dormit sub cerul liber? Așa că, până una alta, îi mulțumeam bătrânului pentru gestul său umanitar, pentru bunătatea lui, pentru ajutorul oferit din toată inima. Cu adevărat " De la cel bogat nu vei ieși niciodată cu firimitura-n barbă" (Proverb). Șobolanii... Motivul pentru care tata era mereu refuzat când solicita un acoperiș modest deasupra capului pentru a-și adăposti
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ciocălăilor până acasă. Operațiunea o făceam tot cu ajutorul dezinteresat a lui moș Danilov, care se atașase de familia noastră, apreciindu-l în mod deosebit pe tata pentru forța fizică, rapiditatea și priceperea la treburile gospodărești și în egală măsură pentru bunătatea și blândețea sa, pentru felul în care i se adresa. Prin urmare, a împrumutat căruța bătrânului luând și înălțătorile, pentru a putea încărca mai mult, plus cele două coșuri și am plecat la câmp. Am ajuns. Tata a rămas în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cel mai mult de copil cu o dragoste deosebită a fost fratele nostru Radu. O făcea din instinct; cu o pricepere și o dichiseală de om calificat în meserie. Nu încape nicio îndoială că exista în fratele meu Sandu o bunătate funciară genetică, inalterabilă, transmisă pe cale ereditară ca cea mai de preț moștenire de la strămoșii care s-au succedat generație după generație de-a lungul istoriei omenirii. Bunătatea, blândețea, duioșia sunt mai degrabă elemente definitorii ale sexului feminin, manifestate plenar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în meserie. Nu încape nicio îndoială că exista în fratele meu Sandu o bunătate funciară genetică, inalterabilă, transmisă pe cale ereditară ca cea mai de preț moștenire de la strămoșii care s-au succedat generație după generație de-a lungul istoriei omenirii. Bunătatea, blândețea, duioșia sunt mai degrabă elemente definitorii ale sexului feminin, manifestate plenar în toată perioada maternității, și mai puțin vom avea șansa găsirii unor atare elemente aurifere în zestrea nativ-biologică a unei ființe umane de gen masculin. Deși nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
agendă, în autocarul de pe ruta Lausannne-București, pe când toată lumea schimba cu toată lumea adrese și numere de telefon; motivul acestui val de altruism și fericire subită: nu fusesem controlați de vameși la trecerea în Elveția, așa că rezervele de porc, rachiu și alte bunătăți românești au scăpat neatinse. Iar de la vamă la autogara din Zürich, unde te așteaptă rudele, mai este doar o oră și jumătate de drum.) În această după-amiază lucrez pentru un mare birou de avocați din Geneva, împreună cu un student congolez
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
este marele comic al Fridoniei. Umorul său...”. Fridonia va replica: „În politica noastră externă ne bizuim pe burlacii din Silvania. Mizantropia lor...”. Silvania va bubui: „Nimic nu ne îndeamnă mai abitir să stăm cu ochii în patru ca mamele Fridoniei. Bunătatea lor...”. De pe celălalt mal se va mitralia: „Bunicii din Silvania, tocmai ei, ne mobilizează cel mai bine. Duioșia lor...”. Când în extinderea „tirului” ironic se va ajunge aici, la mame și bunici, cred că se va crea o asemenea încurcătură
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
1973) „E un om simplu, venit din zenitul unui sat molcom, aflat între niște dealuri blânde și ele și împădurite, un bărbat rămas tânăr la o vârstă care-mi contrazice rândurile de până acum, un Om care a dezlegat fântânile bunătății românești uitate de alții și ne-a trimis în locurile natale pentru a mai lua apa vie a izvoarelor în palme și a nu uita baștina. Are în biroul său de lucru portretul lui Mihai Viteazul și mie amănuntul mi
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și umerii lui sunt umerii noștri, și inima lui e inima noastră, și privirea noastră e privirea lui, și mândria lui e mândria noastră, pentru că întruchipează și posedă și dăruie cea mai pură esență a acestui popor, și mai ales bunătatea și generozitatea lui.“ (Luceafărul, 8 mai 1971) „Nici un scriitor adevărat, care-și respectă numele și profesiunea, nu poate să nu înțeleagă rolul hotărâtor, rolul covârșitor al partidului nostru atât în edificarea materială modernă, socialistă, a României, cât și în apărarea
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Contemporanul, 29 noiembrie 1974) „Președintele Nicolae Ceaușescu îmi apare drept expresia cea mai desăvârșită a trăsăturilor nobile ale neamului nostru. Un conducător cum și-a dorit și cum își merită poporul român. Un om în ființa căruia trăsăturile de omenie, bunătate, dăruire se întrunesc fericit cumpăninte. Un luptător, un vizionar, un artist.“ („Expresia cea mai desăvârșită a trăsăturilor nobile ale poporului nostru“, România liberă, 19 iulie 1984) „Întors de curând în Dobrogea, după o absență îndelungată, sub impresia entuziastă a celor
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
interminabile la șampon, detergent, deodorant, hârtie higienică - produse intrate relativ recent în viața noastră, dar la fel de căutate ca și vitalele alimente. Și care, uite, pot fi cadouri prețioase. M-am străduit să pregătesc o masă de sărbătoare, procurând din timp bunătăți: pui congelați, din care am făcut supă și friptură, brânză și smântână pentru sufleul de conopidă, până și cafea naturală. Tata decretează, cu o plăcere care-mi aduce lacrimi în ochi, că „Nimic nu se compară cu o cafea veritabilă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]