7,090 matches
-
gură, alerga repede și bucuros la maică-sa - fiica doamnei Bădescu - (de fapt, o striga „mamă, ia uite la Cami, iar a mîncat !“) și se înciuda că mama nu era promptă, cum ar fi fost în cazul lui, și o certa numai de formă și apoi o lua liniștită să o spele. Soră-sa făcea fel și fel de lucruri idioate, care-l enervau cumplit ; nu mai departe de ieri o prinsese cum, murdară ca de obicei pe la gură de găinaț
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
i-a dat satisfacție soră-mii, adică mi-a dat bătaia pe care nu putuse să mi-o dea ea. Altă dată, cînd soră-mea aruncase după mine cu o foar fecă ascuțită care se înfipsese în ușă, nu a certat-o în mod special pe ea, ci am luat-o amîndoi, că ajungem să ne scoatem și ochii în casă (și mai ce altceva ?). „și, oricum, de la tine am pretenții, că ești mai mare !“ Nu vreau să pozez însă în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
aceștia își doreau. Tatăl îi făcu puțin scan dal, că de ce a dat un inel așa, de parcă ar fi fost un obiect fără importanță, iar mama îi luă apărarea că e mic și că ce știe el, apoi mama îl certă, că cine era fata aceea să i-l dea, iar tatăl spuse că așa sînt copiii între ei, și tot așa, timp de vreo oră, pînă cînd tatăl, într-un tîrziu, declară împăciuitor că n-are rost să-și facă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pe domnul Tyler îl apucase un acces subit de tuse exact cînd se pregătea să soarbă din cafea, ceea ce îl făcu să-și păteze puțin cravata ; domnul Herman își smulgea firele de păr din nas ; domnul și doamna Cramer se certau, dar fără să mai spargă nimic de data aceasta. Penisul lui John Wayne Bobbitt trecu prin cadrul ferestrei deschise, ca o navă spațială intergalactică, în a cărei cabină lumina se transforma în culorile curcubeului. O dată depășită fereastra, un val de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
conduita elevilor să fie puse în practică și îndeplinite. Educatorul adevărat, cu vocație pentru activitatea didactică, va ști să realizeze un echilibru între exigență și toleranță, va simți când să fie înțelegător și concesiv cu elevii și când să-i certe și să fie intransigent. Dumitru Dascălu este adeptul îndemnului de sorginte populară care spune: „pe copil să-l lauzi în public și să-l cerți între patru ochi”. Trimestrul I s-a scurs repede, fără evenimente deosebite. Colectivul clasei începuse
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
toleranță, va simți când să fie înțelegător și concesiv cu elevii și când să-i certe și să fie intransigent. Dumitru Dascălu este adeptul îndemnului de sorginte populară care spune: „pe copil să-l lauzi în public și să-l cerți între patru ochi”. Trimestrul I s-a scurs repede, fără evenimente deosebite. Colectivul clasei începuse să prindă contur, să se manifeste ca un organism microsocial în plin proces de dezvoltare. Elevii se dovedeau din ce în ce mai silitori la învățătură și se fereau
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
nu pe tine. Zice că eu nu sunt gospodină și nu mă îngrijesc de felul cum iese în lume soțul meu, care nu este un fitecine”... De mai bine de un sfert de veac nu mai are cine să-l certe, să-i poarte de grijă, să-l alinte cu mâncăruri felurite și gustoase, să-i facă tot felul de prăjituri după care el se dădea în vânt, să-i aline rănile sufletești produse de loviturile vieții... Mergând gârbovit și cu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ca niște flori îmbobocite. Ca orice mamă devotată până la sacrificiu copiilor, Mărioara îi ocrotea, îi îngrijea și iubea cu dăruire totală, le satisfăcea dorințele și-i ținea din scurt, impunându-le un comportament cuviincios. Nu ezita să-i mai și certe când aceștia se întreceau cu hârjoana și cu năzbâtiile. Așa-s femeile, gândea Dumitru Dascălu, mai iuți la mânie și mai slobode la vorbă. Lui îi era dragă soția chiar și în momentele mai tensionate, când vorbele aspre ale Mărioarei
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
femeie era Mărioara. Harnică, pricepută, înțeleaptă și iubitoare, ținea casa ca paharul iar copiii curați, bine hrăniți și bine struniți. Îi sorbea din priviri, i se umplea inima de bucurie și fericire văzându-i crescând frumos, jucându-se și chiar certându-se. Și Dumitru Dascălu își iubea odraslele, dar în sufletul lui. Recunoaște că i se topea inima de mulțumire când vedea că vlăstarele se dezvoltau frumos, în atmosfera unei vieți de familie așezate, unite. Mai tolerant și mai îngăduitor cu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
el, cu care organiza jocuri, pescuit și scăldat, hoinăreli prin sat și împrejurimi și, bineînțeles, năzbâtii pentru care bunicul, mai iute din fire și mai darnic cu corecțiile, îi trata fără prea multă tocmeală și fără discriminare. Bunica, deși îi certa adesea, era mai îngăduitoare. Într-o zi cu soare torid, ei, băieții, se jucau prin șură, prin ocolul și adăpostul oilor, pe după casă, alergau, se hârjoneau și făceau o hărmălaie cât o întreagă ceată. La un moment dat se lăsase
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Walter Raleigh lucra ca de obicei la a doua parte a operei sale Istoria Lumei, o încăierare se iscă în stradă, chiar sub fereastra sa. Atras de cele ce se petreceau acolo, el privi câtva timp la omenii care se certau cu zgomot, apoi își reluă mai departe lucrul întrerupt, convins că nu-i scăpase nimic din cele petrecute. Dar a doua zi, cum vorbea despre întâmplarea aceasta cu un prieten, care fusese și el față, ba chiar luase parte la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
m-a auzit sora mea, care între timp, observase că am dispărut de acasă. A început să mă caute prin împrejurimi ghidându- se apoi după țipetele mele, care se auzeau de dincolo de calea ferată. Dând de mine nu m-a certat dar mi-a interzis să mai plec undeva singur sau cu Puiu și mai ales să mă mai apropii de calea ferată. După o lună a venit și cumnatul meu în concediu. Împreună cu el am vizitat multe locuri din împrejurimi
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
toți cei prezenți pierzându-ne glasul. Rămăseseră în picioare numai panourile din partea stângă pe care erau expuse numai lucrări de artă naivă, cum era și firesc, cele două stiluri într-un fel rivale fuseseră separate de organizatori ca să nu se certe de la părerile diferite despre arta în sine. Imediat, privind în jur toți am început să folosim o propoziție ce se năștea în acel moment „Naiva e în picioare!”, urmată de un ropot de râs. Unui singur tablou care prezenta o
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
stricat spectacolul. În fine, aceasta este o excepție. Altfel, publicul - și cel din sală, și cel din fața televizoarelor - este perfect adaptat. Un prieten îmi povestea cum ia invitat la masă, la o sărbătoare, pe tatăl și pe fratele lui - amândoi certați de foarte mult timp. Cum sau văzut, cei doi sau îmbrățișat și, în hohote de plâns, strigau: „Surprize, surprize, tăticule!“, „Surprize, surprize, fiule!...“ Desigur, în apartamentul prietenului meu nu existau camere de luat vederi sau reflectoare, dar cine mai are
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
luat vederi sau reflectoare, dar cine mai are nevoie de așa ceva când simte românește? Cum e la ei. La ei, un bătrân de șaptezeci și trei de ani află că fratele lui a avut un atac. Fratele cu care este certat și cu care nu șia mai vorbit de zece ani. Și cu toate că el însuși e foarte bolnav, nu vede prea bine și deabia se poate mișca, ajutat de două bas toane, hotărăște să se ducă săl viziteze. Fratesău locuiește în
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
cît de utilă ar fi prezența Ariadnei pe coridoarele unui labirint ca acela imaginat de Borges, de forma unei biblioteci absurde, Biblioteca Babei (tot Borges Își Închipuia Paradisul ca o bibliotecă imensă!) unde oamenii, „bibliotecari imperfecți”, se Încrucișează tăcuți, se ceartă, se omoară sau Înnebunesc nesuportînd ideea că Într-unui din hexagoanele fără număr se află cartea pe care o caută și n-o vor găsi... Dar poate că aceste Întrebări, fără sens În lumina ce mă Înconjoară, sînt singurele meandre
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să-l aștept la Turnul Roșu și să fiu deja acolo când va sosi el. Am înțeles că aveam de așteptat. Și, în timp ce vorbeam pe terasă cu un frate care mă întreba în legătură cu ceva de făcut, sosi Părintele. M-a certat că nu fusesem ascultător și nu-l așteptasem la locul hotărât, așa că în ziua aceea nu voi să mai facă nimic. Dar noi am continuat să-l rugăm cu insistență. Se întoarse așadar la Turnul Roșu și începu să dicteze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ca să țină piept tuturor dușmanilor săi, adunând puteri în Creatorul și Domnul său. 325. A douăsprezecea. Dușmanul se poartă ca o femeie, fiind slab cu cei puternici, dar puternic cu cei slabi; deoarece, așa cum de obicei o femeie, când se ceartă cu vreun bărbat, își pierde curajul și dă bir cu fugiții atunci când bărbatul se arată neclintit, și, dimpotrivă, dacă bărbatul începe să dea înapoi și-și pierde curajul, atunci furia, dorința de răzbunare și sălbăticia femeii cresc și devin nemăsurate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fii gata să înfrunți ca orice altă ființă umană toate încercările vieții. Îi veni în minte un proverb de care își propuse să țină seamă: „E ușor de înfrânt un dușman din exterior dar imposibil un dușman din interior.” Se certa pe sine zicând: dar eu nu am nici un dușman interior. Se jură că ea nu va face niciodată aceleași greșeli pe care le făcuseră părinții ei. După o scurtă pauză își continuă gândurile: - O să fiu un judecător bun. O să învăț
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
eficient, interesant, provocator și trainic. Dascălul poate să se oprească pe strada pentru a răspunde la o întrebare sau pentru a-l îndruma pe elev cum să se comporte în anumite situații. El înțelege când este trist pentru că s-a certat cu părinții sau că cei din jur nu-l înțeleg. El are răbdare cu elevii atunci când nu și-a făcut tema,îi ajută până când ajutorul lui nu mai este necesar. Se bucură împreună de realizările lor,de întâmparile pe care
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
amenință el cu degetul arătător, apoi se depărtează. Îi place s-o facă pe supăratul, și asta de cînd a ascultat la radio un scenariu radiofonic de-al meu. Am fost un prost că ți-am povestit cum m-am certat cu șefa, mi-a spus Vlad a doua zi. Ai pus în scenariul tău toată cearta, mai ales vorbele șefei. Era păcat, i-am zis, să rămînă nefolosite așa perle. Atunci s-a jurat că nu mai vorbește cu mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
doar scînteie?! Da, scînteie... Dar să nu uităm că focul este de fapt două-trei flăcări plus suma algebrică a tuturor scînteilor... Cineva bate la ușă, apoi intră: e un inginer din biroul vecin. Mă iertați, zice el, credeam că vă certați... Mai așteaptă puțin, îi zice Graur, că ajungem și acolo. Inginerul își retrage capul și închide ușa. Luchian scoate batista și-și șterge îndelung fața. Dă apoi din mînă a lehamite și se așează pe scaun. Mihăiță, surîde Graur, cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
literare intime. În balanța judecății mele trebuie să atîrne greu ceea ce știu de la Vlad: Brîndușa a fost pentru el o frumoasă și puternică iubire, pe vremea cînd el era tînărul modest. Nimic de acuzat în faptul că Brîndușa, pe atunci certată cu soțul, l-a iubit mult, ba chiar foarte mult pe Vlad. A fost o iubire frumoasă, iar o astfel de iubire nu poate crește pe un suflet sterp. Sînt sigur că dincolo ele prestanța și autoritatea ei, lucruri atît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să montăm o piesă proastă, măcar să fie de-aici, din urbea noastră, să ne scuzăm că am dorit din tot sufletul să promovăm un autor local... Foarte bine! îi răspund. Apucă-te și scrie; subiectul îl știi... Lăsați acum. Vă certați acasă, intervine secretarul literar, știind că eu sînt bun prieten cu referentul, care, în drumul lui spre casă, seara, urcă uneori pînă la mine în garsonieră, anunțîndu-mă din ușă: "Am venit să rad o vodcă și să plec". Unde-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
poezia iubirii, însetat de tot ce e frumos și omenesc" așa mi te-a caracterizat Brîndușa mai demult. Și zici că nu știi de ce te urăște? Nu, strîng eu din umeri perplex. Îți spun eu: acum doi ani, cînd era certată cu soțul, cînd tu erai prietenul ei, aștepta s-o îndemni să divorțeze, să-i promiți că te căsătorești cu ea... De unde știi? o întreb prompt, dîndu-mi seama că este vorba de Vlad. Într-o seară, cînd a venit prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]