7,208 matches
-
din carte, adjutant de judecător, descalecă la crâșma lui moș Anghel, unde va cunoaște clienții, printre care și pe primar și unde va auzi mul te destă inuiri: „Conul Manole nu s-a lipsit de nimic. Masă întinsă tot anul. Chefuri la toartă. Femei! Le aducea cu poștalionul de la Viena și din Franța. Când ieșeau pe poarta viei, pocneau harabnicile, chiuiau surugii, scăpărau pietrele drumului... Pe atunci vinul curgea gârlă, chimirurile erau doldora de galbeni, în toiul culesul ui, femei goale
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
spălă păcatele, obida, ranchiuna și alte asemenea boale, necuprinse vreodată în împărăția acestei lico ri și st răine orișicui se lăsa furat și purtat pe acest tărâm bahic. Iar din chemarea spre confidențe ale unora dintre bărbați (ca la orice chef, și acum, la un moment dat, vorbeau toți și nu as culta ni meni)... EMILIAN MARCU (n. 28 septembrie 1950) Poet, prozator, și publicist, Emilian Marcu rămâne fidel proliferării imaginilor dincolo de cuvânt și sensuril or ce se nasc din metafore
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Voastră .” „Și unde au s ă ia prâ z?” „Pe piscul lui Catelina” - O să-aveți bună răcoare.” „Și de aici pornim spre codri Deleni, înspre Flămânzi .” Dar vremea se strică, începe o ninsoare și vânătoarea se amână. Nu însă și chefurile de la Hârlău: „Prin lăuntru mese ʹntinse, pline cu bucate a lese Cupe-n șiruri mari umplute cu armașul din Cotnariu Le deșert, se umplu iar, le întind, tind pest e mese, Le ciocnesc unii cu alții, în iureș de lăutar
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
1943 - d. 29 iulie 2007) Omul de litere Dumitru Pricop s-a născut în comuna Negrilești și, deși se mutase la oraș, ducea dorul munților și apelor, pe care le a tot cântat în versuri. A fost un om cu chef de viață și „înamorat” de slovele bine alese. Era supranumit ʺpatriarh al Vranceiʺ. Om de mare calitate su fleteasc ă, spirituală și intelectuală, de mare caracter, demnitate și curaj s a bucurat de aprecierea unor mari critici literari pre cum
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
ar zice că sunt și Med elenii fratelui Ionel pe aici pe undeva, nu s-o fi pitit Hanul Ancuței al tovarășului președinte Sadoveanu pe sub niște uriașe bufete de la capătul încăperii? Tare mă bucur - glăsuiește Mihai Vodă Sturdza, că văd chef și voie bună în Țara Moldovei. Tonul bonom care îmbracă o cerere de neconceput, ofițerul nu i poate răspunde ră stit. E destul de tânăr, ofițerul, și-mi vine a crede că încearcă oarecum sentimentul elevului căruia i se oferă emoționantul
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
a venit după mine la școală. A stat cuminte în curtea școlii până am terminat orele. Am rămas foarte uimit când l-am văzut. A sărit imediat înaintea mea, cerându-mi să mă joc cu el. Eu nu prea aveam chef de joacă, deoarece avusesem o zi mai grea. L-am certat și l-am trimis înainte acasă. Văzând că nu are încotro, cu coada între picioare, s-a îndreptat înaintea mea spre casă. La o trecere de pietoni, o mașină
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
prim-ministru al Italiei și manager al echipei de fotbal din Milano, unde a investit mulți bani. Ca și Traian Băsescu, a fost un prim-ministru jucător cu aceleași apucături începând cu escapadele amoroase, cu femei foarte tinere, și până la chefuri de adâncime, stropite din plin cu șampanie și coniac franțuzesc. Singura diferență ar fi aceea că Silvio Berlusconi a primit un pumn în gură de la un alienat mintal, Traian fiind în permanență păzit de S.P.P. ca ochii din cap, fiindcă
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
este punctul de vedere al romancierului? A.B.: În ceea ce privește cărțile mele, uneori, dacă mă uit cum am scris, mă gândesc că mă aflu pe cel mai greșit drum cu putință. Dar mi-am zis că între a-mi face eu cheful în literatură, deci a scrie ceea ce aș fi tentat, și a scrie ceea ce e necesar trebuie să aleg varianta a doua. Am scris ceea ce am considerat că ar fi necesar să scriu. C.Ș.: Ce-ai fi fost tentat să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
lumea cu o sută de ochi ... și cel cu o sută de ochi este ascuns într-un înveliș bizar, este țesut într-o plasă de întrebări: și profund înțelegând adevăratele stări lumești, dar vampirizând un stil clasic, mereu el are chef să întrebe ceva... ... și le-a spus câtă lume e în privirea lor, și le-a arătat râul uimitor de lung cât gândul lui, râul lat și cafeniu în curgerea lui rătăcită prin liniștea pe care o arată fața și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
buchet de flori... Noi nu avem prieteni. Avem amanți egoiști care își cheltuiesc averile nu pentru noi, ci pentru vanitatea lor. Pentru oamenii de teapa asta trebuie să fim vesele, când ei sunt bine dispuși, înfloritoare de sănătate când au chef să luăm masa cu ei... Nu ne este îngăduit să avem suflet, fiindcă riscăm să fim gonite și insultate... Noi nu ne aparținem. Nu mai suntem ființe, suntem lucruri. Suntem cele dintâi în amorul lor propriu, cele de pe urmă în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Gambrinus, Iama. Romanul Iama / Bordelul este o radiografiere realistă a lumii bordelurilor rusești din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, acțiunea se petrece într-un cartier de mahala, Iamskaia Sloboda. Cartierul cu pricina avea o faimă deocheată din cauza chefurilor, scandalurilor și a celor peste treizeci de stabilimente. Zonele cartierului se diferențiau după numărul și calitatea bordelurilor. În Iamskaia cea mare, stabilimentul Treppel, considerat cel mai bun, luxos, al cărui stăpân era un consilier municipal, avea drept locatare femei de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a pus ochii pe președintele Federației Meseriașilor, Petrică Cârcu, căruia i-a surâs evadarea într-o aventură. Prin tertipuri a scos-o pe Didina regina balului care apoi și-a primit plata în bătăi și jigniri de la staroste. În timpul unui chef organizat de Bozoncea, Paraschiv i-a propus Didinei să meargă cu el. Rivalii s-au încăierat. Bozoncea a scos-o pe Didina în curte și a bătut-o cu bestialitate, cu sadism, în cântecele lăutarilor care-i acopereau țipetele, de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
e dator să fie cast și înjurătura lui e BASTA!] Al patrulea paragraf revine la amploarea alexandrinilor: Plus rose que nature / et moins adroit qu'un singe /12/ il bondit aux agrès / saisi d'un zèle pur. /12/ Puis du chef de son corps / pris dans la corde à nœuds /12/ Il interroge l'air / comme un ver de sa motte. /12/ [Mai roz decît rozul și mai puțin îndemînatic decît o maimuță saltă la aparate, cuprins de un zel pur
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
die Deutschen, die aus den ersten christlichen Jahrhunderten stammen. In einem Zitat desselben Tacitus ruft der Autor eine militärische Solidarität wach, die man sich heutzutage nur noch nostalgisch vorstellen kann: der deutsche Krieger sollte nicht akzeptieren, seinem im Kampf umgekommenen Chef zu überleben. Die moralische Selsbtverständigkeit dieser Aufopferung ist "ein Aspekt, der den deutschen Stämmen den vielverdienten Respekt von seiten der anderen europäischen Völkern brachte" so der Autor. Dann kommt die Vorstellung der deutschen Herzogtümer die späteren Länder die der elektiven
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
ne displacă faptul că în fiecare duminică orașul capătă un aer de inactivitate, că străzile se golesc sau se umplu cu un public neobișnuit, că spectacolul de afară ne împinge să nu facem nimic sau să ne distrăm, deși aveam chef de muncă. Oare pentru a protesta împotriva acestei legi comune numeroși oameni, medii, cartiere fac din noapte zi, iar cei care-și permit caută căldura în sud în toiul iernii 86? Fără îndoială, nevoia de a ne diferenția de alții
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
și chibzuit comerciant. După moartea hangiului, stăpâni ai hanului au rămas soția Ecaterina cu feciorii Constantin și Dumitru. Afacerea a mers, ea cât a mers dar pentru că Dumitru era o fire boemă și avea o sumedenie de prieteni buni de chefuri pe gratis, hanul a început să alunece, încet dar sigur, către faliment. Vorba ceea: Unde-i marfa? So vândut! Unde-s banii? N-o fost vânzare! Exasperat de faptul că hanul mergea numai în pagubă, Constantin a întrebat-o pe
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
munteni, Comana, Mogoșoaia, Câlniștea, Fundenii-Doamnei etc. și îi prezintă o serie de morminte de mari boieri ca fiind cele ale strămoșilor săi. "Pe urmă, mergând încet, cu palmele în buzunare, îi evocă înjunghierea lui Vodă Hangerliu, domn nebun și desfrânat, chefurile și crimele de la Curtea Arsă despre care Eva mai știa câte ceva din amara și strălucita carte a lui Matei Caragiale (...). Îi descifra epitafele slavonești, îi ținea o lecție vie despre decăderea marilor familii, arătându-i capelele de piatră, bogate și
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
până la infinitezimal, calambururile, meditația gravă și fandarea ironică se întâlnesc peste tot, în câteva pagini, uneori concentrate într-o singură, uriașă frază, în care "cuvintele cântă" - cum frumos spunea Marin Sorescu -, dar nu la întâmplare, ci atent dirijate de un chef d'orchestre cu auz rafinat. Vasta corespondență a lui Ion D. Sîrbu este, pe de altă parte, un veritabil tratat de etică aplicată, luminând zona fascinantă a scriitorului ca prieten. Sîrbu scria dintr-o necesitate irepresibilă de comunicare, neistovită, menită
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
nr. 52/februarie 1944, p. 2. 171 Constant Tonegaru, apud Ioana Diaconescu, Scriitori în arhivele CNSAS. Constant Tonegaru deținutul politic nr. 3964/49, România literară, nr. 9/3 martie 2006. 172 "Tinerii de la Albatros văd în mine un fel de "chef de școală"", " Vreau să notez aici ultima și cea mai mare bucurie a mea. E vorba de grupul de la Albatros. Mai ales Geo Dumitrescu a fost pentru mine o apariție surprinzătoare. La douăzeci și unu de ani, e poet până-n vârful unghiilor
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Mizerabile! Mitocane!! Monstrule!!!”)4), în convorbirile dintre intelectuali („Policarp, dă dracului idealul! E un monstru viclean, un vampir nesățios de sîngele nostru și al copiilor noștri”)5). „Monstru”/”monstră” e, în același timp, acum, un superlativ dintre cele mai frecvente: „chef monstru” („Peste 3 săptămîni voi avea plăcerea să vă văd și să-i tragem un chef monstru la București”, îi scria din Dărmănești-Bacău, la 21 nov. 1915, căpitanul N. Vulovici lui C. Ș. Făgețel)6), „tămbălău monstru”, „concert monstru”, „meeting
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un vampir nesățios de sîngele nostru și al copiilor noștri”)5). „Monstru”/”monstră” e, în același timp, acum, un superlativ dintre cele mai frecvente: „chef monstru” („Peste 3 săptămîni voi avea plăcerea să vă văd și să-i tragem un chef monstru la București”, îi scria din Dărmănești-Bacău, la 21 nov. 1915, căpitanul N. Vulovici lui C. Ș. Făgețel)6), „tămbălău monstru”, „concert monstru”, „meeting monstru”, „grevă monstră”, „horă monstră”7) etc. într-o lume cu „nervii iritați”, la noi ca
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Cert, nu teroarea anotimpului m-a determinat ori mă determină să mi le amintesc, ci rarefierea relațiilor avute odinioară. „Adorm pe cărți” cînd alte ocupații (de pildă, călătoriile) nu mai sînt posibile sau îmi apar ca derizorii, cînd n-am chef nici de vizite nici de convorbiri literare, cînd „entertainment”-ul mă plictisește, cînd strada mă enervează. Și pe măsura consolidării scepticismul meu, „adorm”, tot mai des, pe cărțile ținute aproape, vreo sută încă, pentru confruntări morale și alte nevoi sufletești
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
colorată; prin crîșme, soldații strîng în brațe țărance și servitoare grăsune și pline de sudoare”. Poemul e ritmat de exclamația „I... haa...”, pusă la începutul a patru paragrafe. Ea sugerează mirarea, amețirea, absența inhibițiilor, nepăsarea momentană de consecințele faptelor proprii, cheful, inconștiența. Intrat în mijlocul hărmălaiei, Bacovia se și animă, se și întristează, întrucît nu-și găsește locul în ea. E tolerant și, deopotrivă, moralizant; pe alocuri chiar sarcastic: ,,I... haa... la panorămi țăranii se civilizează’’.6 ) Comun lui Caragiale și Bacovia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
migrației îi face în mai multe rînduri reclamă, și nu oricum, ci în versuri. Mai întîi la 19 iunie 1938, invocînd un argument nu tocmai potrivit cu sezonul: „Dacă ești bolnav de gripă, / Nu-i decît un singur leac: / Faci un chef de-o oră-două / La bodega «Pitpalac» ». Apoi la 10 iulie, cu o altă justificare: „De ești trist și amărăciunii / Vrei cumva să-i vii de hac: / O gustare minunată / Și un șpriț la «Pitpalac»”. Trebuie adăugat că în Bacău (centrul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fără să sufle o vorbă: Cel care lucra la grătar începu să discute cu ghidul nostru. Aruncă o privire peste umăr, continuând să împingă mai departe. "Păi când o să luați măsura aia, Jim?", întrebă el. "Că, vezi bine, n-am chef să mor cu zile". "Păi, aș măsura-o azi, numai că nu mi-am luat banda" replică celălalt. "Bine, și când o să fie? Ar fi bine să dai bice", spune minerul. "N-am chef să mă omoare". O să cobor luni
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]