38,100 matches
-
și nu contopite. Cu asemenea teme de discuție e lesne de intuit că volumul nu e pentru uzul microbiștilor. De fapt, stranietatea acestei cărți e că, deși e scrisă ca o poveste plină de umor despre peripețiile universului, efectul asupra cititorului e deconcertant. Trăiești mereu cu senzația stînjenitoare că, în timp ce pricepi ceva, altceva îți scapă, iar dacă încerci să-ți lămurești ce anume îți scapă, sfîrșești prin a nu mai înțelege nimic. Or, tocmai așa arată filozofia.
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
ca atare), variantele de pronunție și accentuare străine (germană, italiană etc.). Dicționarul Florenței Sădeanu avea marele avantaj de a indica la fiecare cuvînt pronunția, între paranteze. Noul dicționar face economie de spațiu sau energie, ceea ce poate însă duce la confuzii: cititorul nu are de unde să afle, de exemplu, dacă i final se pronunță asilabic sau silabic, pentru că la Ardeni, Anzi, Atrizi sau la Armani nu apare nici o indicație asupra finalei. Transcrierile - simplificate poate din intenția de a nu-l speria pe
Pronunțarea numelor proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8557_a_9882]
-
nu are de unde să afle, de exemplu, dacă i final se pronunță asilabic sau silabic, pentru că la Ardeni, Anzi, Atrizi sau la Armani nu apare nici o indicație asupra finalei. Transcrierile - simplificate poate din intenția de a nu-l speria pe cititor - sînt uneori aproximative și incomplete: Brother s-ar citi braăr, iar i cu tildă (?, semn clasic pentru nazalizare) ar fi i semivocalic; în vreme ce n cu tildă (n) apare în transcrieri, dar nu în lista inițială de semne. Unele nume apar
Pronunțarea numelor proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8557_a_9882]
-
etc. Alteori accentul lipsește: Boutiere, Apollinaire; nu se înțelege de ce e indicat uneori în cuvînt (Boulanger), alteori în transcriere (Boucher - bușe). Indicațiile parțial corecte, parțial greșite sînt cu deosebire periculoase. Dacă la Art Nouveau e indicată doar pronunția finalei (o), cititorul va deduce că primul element se citește pur și simplu art. La Boccaccio, indicația "cc pronșunțatț k" este valabilă, evident, doar pentru primul grup cc; la Brescia, nu e de ajuns a spune că sc se citește ș: cititorul ar
Pronunțarea numelor proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8557_a_9882]
-
o), cititorul va deduce că primul element se citește pur și simplu art. La Boccaccio, indicația "cc pronșunțatț k" este valabilă, evident, doar pentru primul grup cc; la Brescia, nu e de ajuns a spune că sc se citește ș: cititorul ar putea fi tentat să continue citind finala:... și-a. Sînt și greșeli și mai evidente: Almodóvar, în ciuda accentului marcat, primește în dicționar un accent pe finală: Almodóvar! Numele lui Roland Barthes s-ar citi, conform dicționarului, Bar-tés (greșeală moștenită
Pronunțarea numelor proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8557_a_9882]
-
admitem că libertatea e factorul care poate rezolva ori poate da impresia că rezolvă decompoziția subiectului, că absoarbe violența informului într-o structură estetică. Dar ea rămîne nu mai puțin un factor captiv subiectivității, măsurîndu-și dinăuntru produsul care pentru noi, cititorii, nu poate fi privit decît din afară. Astfel libertatea auctorială pune la încercare propria noastră aspirație spre libertate. Idealul: confluența celor două libertăți în fluxul daimonic al expresiei lirice. Prin subtila-i speculație, dar mai presus prin intensitatea atît de
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
și târziu recuperată) se completează și se potențează cu o românitate ratată și cu o nu mai puțin ratată americanitate. Ratarea artistului saltimbanc schimbă numai contextul: din comunism în capitalism, din dictatură în societatea de consum. Pentru scriitor și pentru cititor, ca și pentru textul narativ prin care comunică, ar putea să fie productive simbolic ambiguitățile exilului. Artistul, veșnic nemulțumit, nu e niciunde acasă, nici măcar în propriul text.
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
ea l-a ajutat să ajungă robot" (p. 42). Ajunși pe o stație planetară necunoscută, călătorii spațiali dau cu ochii de o realitate șocantă, pe care o recepționează ca atare. Multe dintre denumirile de pe această planetă necunoscută îi sugerează ceva cititorului din România alimentelor pe cartelă, a celor două ore de program TV pe zi, a "tacâmurilor" de pui și a "adidașilor" de porci. Stația este înconjurată, precum planeta Saturn, de un inel luminos. Dar să-i lăsăm pe eroi să
Postmodernismul (anti)comunist by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8555_a_9880]
-
de program TV pe zi, a "tacâmurilor" de pui și a "adidașilor" de porci. Stația este înconjurată, precum planeta Saturn, de un inel luminos. Dar să-i lăsăm pe eroi să descopere misterul acestei stații spațiale și, împreună cu ei, pe cititorii înfrigurați și înfometați de acum mai bine de două decenii: Într-adevăr, apropiindu-se mai mult, văzură că inelul luminos se rotea într-una formând cuvinte luminoase, în toate culorile: ŤCinzanoť, ŤToyotať, ŤKrepkayať, ŤMarlboroť, ŤBoicilť, ŤAdidasť, ŤWomenť, ŤCourvoisierť, ŤMetaxať, ŤRombacť
Postmodernismul (anti)comunist by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8555_a_9880]
-
din zona fotbalului, atât de populară între președinți? E la fel de plauzibil. Numai că din acest punct al poveștii, totul se rupe. Intervine un vis haotic - conceput cam în felul animațiilor muzicale - din care Tristan se trezește la fel de fericit ca și cititorul. Apare un jurnal improvizat al unei tinere cercetătoare din Albion, nimerită, printr-un straniu împrumut reciproc, direct în orășelul universitar transilvan. Apare un alt jurnal - tot atât de confuzant - aparținându-i, după semnătură, chiar lui David Lodge, descins în România ca urmare
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
a epuizat. Cererea publicului pentru operele semnate de dumneavoastră a întrecut orice așteptări în ultima perioadă. ș...ț Sunt dispus a vă finanța apariția unui nou volum, inclusiv acordarea unui substanțial acont, fiind ferm convins că orizontul de așteptare al cititorului va fi pe deplin satisfăcut dacă veți consimți la a concepe un roman al comicului universitar, în care sper că veți asimila recenta experiență personală în compania președintelui, precum și preconizatul succes internațional în urma deplasării la Viena. Al dumneavoastră Editor." (pag
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
volum din cele șapte ale Dicționarului general al literaturii române (DGLR). Proiectul academic coordonat de Eugen Simion se apropie de o spectaculoasă finalizare. E un motiv de bucurie și pentru realizatori (un colectiv de 150 de cercetători) și pentru beneficiari (cititori de toate interesele pentru informarea în domeniul literaturii româ-ne). DGLR, ca instrument de lucru și ca imagine sintetică a litera-tu-rii române din toate epocile, e cunoscut printre profesorii de literatură română, printre studenții la Litere și printre scriitorii contemporani, doritori
O victorie filologică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8577_a_9902]
-
cine are dreptate. Răspunsul nu poate fi decît unul: deschizi Proust și vezi ce simți citindu-l. Impresia pe care ți-o lasă e unicul criteriu după care îi poți judeca scriitura. Iar meritul antologiei Violei Vancea este că dă cititorului o imagine sinoptică a judecăților pe care unul sau altul din scriitorii români le-au emis de-a lungul timpului pe seama lui Proust. Fiecare din ei au deschis Proust și au spus ce au simțit. Și astfel, de la Camil Petrescu
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
-le intervalul de desfășurare. Fiecare episod capătă o durată ce se întinde precum umbrele lucrurilor la asfințit: dîre prelungi depășind cu mult dimensiunea lor reală. Și astfel, evenimentele se răresc și se amănunțesc de parcă ar fi privite cu lupa, în vreme ce cititorul trăiește cu impresia că vizionează un film a cărui peliculă se derulează cu încetinitorul. Este exact invers ca în tehnica filmului contemporan, unde acțiunea trepidantă, suspansul și lipsa timpilor morți sînt condițiile succesului. Aici, dimpotrivă: prim-planuri stăruitoare pînă la
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
instrumente care să ne permită căutarea Ťtimpului pierdutť cu ajutorul memoriei involuntare." (p. 203) Una peste alta, într-o lume al cărei ritm ne-a transformat în ființe incapabile de a mai înțelege lentoarea universului proustian, antologia Violei Vancea poate da cititorului ceea ce el singur nu mai poate face: o lectură a lui Proust prin ochii scriitorilor români.
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
se întâmplă în spațiul literaturii, Cornel Ungureanu nu omite să comenteze și manifestele literarare postate pe internet (Boierismul este unul dintre ele). Scrisă cu jovialitate și ironie, Istoria secretă a literaturii române este o carte de învățătură care își captivează cititorii de la prima pagină. Comparațiile cu actualitatea imediată (fostul ministru al educației Hârdău este pomenit, ironic, în contextul Școlii Ardelene, despre Neagu Djuvara se spune că se împotrivește editării publicisticii lui Eminescu pentru că un strămoș de-al său apare într-unul
Parantezele istoriei literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8578_a_9903]
-
Simona Vasilache Anecdotica romanelor bune nu-i un capitol de istorie literară. Rezumatele, care extrag ideea principală (barbară preocupare, întocmai ca lucrătura lui Pirgu, cu cuțitul, în cega rasol), o sar. Iar cititorii grăbiți ai rezumatelor rămîn cu ideea, plăcută ca un os de pește. Și proza care-a conținut-o le pare, firesc, o conservă. Se pot încerca, pe urmă, toate strategiile de resuscitare. Una dintre ale a fost/ este, pentru Patul
Musca din farfurie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8592_a_9917]
-
nesolicitată, proza neautorizată (dar cine mai trebuie/îndrăznește să autorizeze ceva, asta însemnînd, horribile dictu, că interzice altceva?), de găsit, de regulă, în felurite asemenea subsoluri, cu puțină sau fără legătură cu textul de deasupra, ar trebui să nască, printre cititorii de-acum, reacții de solidaritate. Numai că un forum care îți afișează un lăcățel, adică locked, e fără haz, dacă nu chiar frustrant. Așa că strategia - lăsîndu-i deoparte pe cei care gustă presă dintre războaie, cu sentimentul atașant-amărui că nimic nu
Musca din farfurie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8592_a_9917]
-
a ineditului ei, a capacității ei de invenție. Categoric, arta literară, poezia cu deosebire, e un act de profundă intimitate, cu "destin interior", precizează Nichita, însă ea se oferă lumii și, de aceea, se supune estimării mai ales prin oglinda cititorului avertizat/profesionist. În fine, critica literară, conclude Nichita, este "un act de intelectualitate și de recepție", judecă valorile și, din acest motiv, trebuie să aibă "un profund calm al valorilor": "critica nu e o stare de nervi, ci o aură
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
Elegii, deși recunoaște că această carte s-a născut dintr-o imensă tristețe personală. Succesul ei i se pare disproporționat; de aceea se hotărăște să publice mai rar: "Excesul de publicitate este la un moment dat indecent față de propriul tău cititor". Consideră, nicidecum cu falsă modestie, Epica magna numai ca justificare a existenței sale de scriitor. În ciclul conceput de el, Laus Ptolemaei nu-i "cu prea mare reușită în construcție". "Orice poezie la vremea ei, când o termini de scris
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
valorilor de întrebuințare" politice e nefastă, o eroare de conștiință care, mai devreme ori mai tîrziu, e implacabil sancționată. Pentru a înțelege amploarea dezbaterii, dar și ambiguitățile ei, menționăm cîteva opinii favorabile protocronismului, excerptate de Alexandra Tomiță, lăsînd la voia cititorilor aprecierea lor retrospectivă. Conceptul în cauză devine "o problematică cu o amplă claviatură" (Alexandru Duțu), "o nouă viziune critică (ce) reactualizează vechea tendință de întoarcere spre noi înșine" (Mihai Drăgan), "un fenomen universal la care participă și cultura românească" (Adrian
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
un preț plătit pentru efortul de a scotoci sursele răului. Nu poți face abstracție de primejdia unui transfer posibil de la personaj la autor. Spre a înlătura suprapunerile forțate, Nicolae Breban intervine precaut, aproape didacticist, în derularea epică, repetă avertismentele către cititor legate de virusul ce se poate împrăștia. Fiindcă se joacă deliberat cu focul socoate necesar să recurgă și la ultrademarcări. Hotarul între el și productul său narativ e trasat net, tentativele de a-l anexa cinismului propovăduit în roman ar
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
ostentativ un făgaș, el nu renunța la o coerență a lucrurilor, ce era însă alta decât cea comună, purta pecetea unei filtrări moderne mai avizate. Așadar, este readus un univers de patimi telurice și de explozii de energie devenit familiar cititorului autohton tocmai din contactul cu proza lui Breban. Disting însă, în faza recentă a explorărilor sale narative, un efort de a obține o cristalizare maxi-mă, ca o sinteză a unui demers repetat în timp. Ar fi greșit, reținându-se aici
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
trebuie s-o spun, a fost o călătorie în timp, la deja lu), un titlu de articol după toate regulile trezirii interesului: Cine a plătit la premiile "Observator cultural". Sau, cu alte cuvinte, ce știe Alexandru Matei și nu știu cititorii. Că, admonestat de Neculai Constantin Munteanu, în scrisoarea de răspuns la acordarea premiului special, pentru neputință în lupta cu "structurile", fostul președinte Constantinescu a ieșit din sală. Că Sorin Antohi nu a figurat pe lista scurtă a nominalizărilor, din motive
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8594_a_9919]
-
lipsește, din textul articolului, sau din felul cum este strunită argumentația, ori ceva, mea culpa, îmi scapă. Cine plătește, pînă la urmă? Sorin Antohi? Emil Constantinescu, a cărui persoană ocupă, oricum, trei sferturi dintr-un articol de cultură? Observator-ul? Cititorii? Turcu'? Un vers de Hölderlin - corp delict Cine a avut curiozitatea sau capriciul să deschidă televizorul, luni, 7 aprilie dimineața, pe TVR Cultural, a primit un dar neașteptat: l-a putut revedea pe regretatul Alexandru Paleologu povestindu-i Luciei Hossu-Longin
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8594_a_9919]