7,032 matches
-
nu poate fi mai rău pentru 84 Rareș Tiron suflet, decât să vezi că tu nu placi nimănui și că nimeni nu-și găsește în tine perechea. Dar, Doamne, văd cât de puțin eram atins atunci de adevăr și de claritate în gândire. Acum, însă, știu că nu trebuie să ții cont de multe lucruri, pentru a fi cu adevărat fericit. Totuși, sunt pe deplin încredințat că este bine ceea ce am trăit eu înainte de a mă îndrăgosti de Maria, căci adesea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lor de luminare, Victor, deșteptat deja, dar amorțit încă în culcușul său, găsi prilej să mai analizeze în gând și în inimă tot ceea ce auzise în ajun, căci, se pare, odihna profundă, de care tocmai se bucurase, îi oferise atâta claritate în gânduri, dumirindu-l asupra vorbelor Mariei, precum oferă liniștea de taină a nopții scriitorului cele mai bune inspirații, pentru ficțiunile sale! El înțelesese pe deplin toate lucrurile și nuanțele, ce, numai cu o singură seară înainte, femeia i le
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
are mulți prieteni, preciză. Nici el, nici eu nu avem, dar eu știu să am singur grijă de mine. S-a îndepărtat când umbrele se prelingeau deja peste oază, oprindu-se la marginea palmierilor, iar glasurile răsunau cu mai multă claritate, în timp ce soldații se întorceau cu lopețile pe umăr, obosiți și transpirați, cu gândul la mâncare și la mindirul ce avea să-i poarte pentru câteva ceasuri în lumea viselor, departe de infernul din Adoras. Amurgul nu s-a arătat; cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fumul locomotivei Îl Învălui și ascunse lumina. Frînele scrâșniră, norii se deschiseră și soarele amurgind străluci pe linii, pe geam și-n ochii lui. Dacă aș putea dormi, se gândi el cu jind, mi-aș putea aminti cu mai multă claritate toate lucrurile pe care trebuie să mi le amintesc. Ușa cazanului se deschise, iar lumina și dogoarea furnalului răzbătură pentru o clipă Înăuntru. Mecanicul deschise complet regulatorul și platforma vibră de greutatea vagoanelor. Apoi, brusc, mașina Începu să funcționeze lin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Începu să zdrăngăne iar clanța, până când nu avu Încotro și lăsă flacăra să scadă din nou, ca să strige la ea: — Taci! Nu glumesc! Îți sucesc gâtul, japiță bătrână ce ești! Vocea ei scăzu, dar o putu auzi totuși cu destulă claritate. Probabil că Își lipise buzele de gaura cheii. — Nu, să nu spui asta, Anton! Ascultă. Lasă-mă să ies de aici. Trebuie să-ți zic ceva, să te previn! Nu-i răspunse. Suflă În flacără, făcând oțelul să devină iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
motive să-i fie teamă de un civil, dar când omul se Întoarse și-i văzu ochii devenind vicleni și insolenți la vederea lui, Îl apucă disperarea. Deasupra biroului atârna o oglindă și Myatt Își văzu În ea cu multă claritate, timp de un moment, propria reflecție, scund și rotofei, cu nasul mare, În haina lui de blană - și-i trecu prin minte că oamenii aceștia probabil Îl urau nu doar pentru că era evreu, ci și pentru că purta Însemnele banilor În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fără dificultate drumul care să-i readucă acasă. Lui Miti Matái nu-i plăcea să navigheze cu luna plină pe cer, căci lumină ei puternică, reflectată pe cerul atât de limpede al Pacificului de Sud, îl împiedică să distingă cu claritate stelele, astfel că, atunci când aceasta începu să-și piardă din grandoare, consideră că sosise momentul să pornească din nou în larg. —Ferește-te de luna plină, îl avertizase pe noul său discipol. Este foarte frumoasă, dar această frumusețe o acoperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vocale, ca nu cumva, din cauza cântecului lor, să le descopere dușmanii poziția exactă a așezării tribului. În selvă - și asta o observase deja - erau sunete, precum cântecul cocoșilor sau lătratul câinilor, care se transmiteau la foarte mari distanțe, cu o claritate de necrezut, pe când vocile omenești, de pildă, se stingeau de obicei foarte curând. Yubani-i luau măsuri drastice față de cocoși, dar nu și față de câini, care se găseau din belșug în sat. Îi obișnuiau de foarte mici să nu latre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
of the Americas, reunit la New York, ca întreprinderile instalate în Brazilia să fie mai prudente în exploatarea resurselor naturale ale țării și să nu dorească să se îmbogățească atât de rapid distrugând tot, marile corporații au reacționat, arătându-și cu claritate nemulțumirea din pricina unei asemenea „recomandări“. Dos Reis a menționat mediul înconjurător și protejarea acestuia. Câteva luni mai târziu, Brazilia a solicitat de la Banca Mondială un împrumut pentru extinderea aeroportului Galeao, din Rio de Janeiro, iar reprezentantul american la Bancă, Robert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mai avură timp să fugă. Țipară speriați, dar avioneta era albă, strălucitoare, cu litere sub aripă și chipuri prietenoase ce își agitau mâinile din spatele hubloului. Se roti și survolă din nou, în semn de gânduri bune. Chipurile se distingeau cu claritate. — Este părintele Carlos, spuse Inti. Celălalt e Sierralta... Avionul ateriză pe pista improvizată a șoselei și se apropie rulând blând. Când elicea se opri cu un fel de suspin obosit, Sierralta și preotul săriră pe pământ. Încă doi bărbați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu scrisori nedeschise de la Primul Eric Sanderson. Am găsit plicul în care se afla pătratul de carton, l-am rupt la un capăt și l-am scuturat. Cheia mi-a căzut în palmă. Intru, am zis în fața ușii, surprins de claritatea și ascuțimea vocii mele în acea tăcere. Îmi simțeam măruntaiele ca pe niște benzi elastice, fluturând în vânt. Vezica îmi era apăsată de-un lichid încins, agitat. Intru. Descui ușa. Cheia țăcăni în yală. Am apăsat pe clanță și, încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spus cu voce tare, apoi m-am oprit, dându-mi seama că fusese doar un vis. Cât timp dormisem, ceva se schimbase. Atenția mea amorțită, doar pe jumătate trează, se întoarse spre interior ca un far strălucitor și brusca ei claritate mă surprinse. Mi-am văzut mintea și eul de șaisprezece săptămâni perfect, în întregime, fiecare detaliu fiind viu și distinct. Puteam să văd până și visul-amintire derulându-se pe ecranul minții mele, banda încetinindu-și rotirea, pierzându-și coerența și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
perfect, în întregime, fiecare detaliu fiind viu și distinct. Puteam să văd până și visul-amintire derulându-se pe ecranul minții mele, banda încetinindu-și rotirea, pierzându-și coerența și avântul. M-am ridicat în capul oaselor pe sofa. Senzația de claritate se extinse. Totul din cameră, toate lucrurile și relațiile lor cu spațiul înconjurător, toate culorile, lumina, umbrele, texturile, tot spațiul, toată presiunea aerului și toate undele sonore deveniră de-o precizie tăioasă, totul nemilos focalizat. Ochii mei larg deschiși, sărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Iar eu eram pierdut pe acolo pe undeva și peste tot, mă scufundam, mă împrăștiam, pierzându-mi mințile, gândurile și cunoștința. Am deschis ochii. O lumină umedă și proaspătă se scurgea pe după draperii - sosea dimineața, aducând din nou cu ea claritatea lumii solide. M-am trezit în partea de jos a bibliotecii din living. Partea de sus se rupsese și se prăbușise, îngropându-mă într-o avalanșă de cărți și așchii de lemn. Am tușit și m-am crispat. O coastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
era un soi de colaj schizofrenic în locul omului real, bine definit, pe care probabil îl cunoscusem în copilărie. Simțurile mele, încercând să-mi rețină atenția în tot acest timp, au ieșit brusc la suprafață și am revenit în prezent. O claritate înspăimântătoare a cuprins lumea, o senzație că toate lucrurile sunt exact ceea ce [text lipsă] cu relevanță, evidență și-o puternică [text lipsă]. Fără să-i spun eu, mintea mea trecu înapoi la imaginea bunicului cocoțat pe scară. Și-atunci l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ceva întâmplându-se cu dalele din celălalt capăt al secției, capătul din care veniserăm. Am sărit în picioare tocmai când jaluzelele căzură la pământ și soarele după-amiezii se revărsă înăuntru. Am văzut din nou mișcarea dalelor, de data asta cu claritate. Pentru o secundă, fu o informație fără sens, dar apoi ochii focalizară imaginea. Tot corpul mi se înmuie și se răci. — O, Dumnezeule, am zis, încet, simplu. Fugi, strigă vocea fetei. [Pentru compunerea rechinului se aplică șablonul peste bucăți luate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
deasupra. Am ieșit cu capul la suprafață și am inspirat sacadat. Aerul cald îmi umplu plămânii dureroși și eu am tresărit pe creasta unui val mic. Lumea ideilor și sensurilor și conceptelor pe care o simțisem sub apă își pierdu claritatea acum, că scosesem capul la suprafață; acum nu era decât apă, toată rece, sărată și adâncă. M-am scufundată și am tresăltat pe altă crească, am auzit țipătul și uguitul pescărușilor, am simțit gustul și mirosul înțepător al valurilor. Soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lumina asfințitului. 2 A doua zi seara, cină la Annabelle și Îi explică foarte clar, sintetic și precis, de ce trebuia să plece În Irlanda. Pentru el, programul pe care trebuia să-l realizeze era acum stabilit, totul se lega cu claritate. Esențialul era să nu se concentreze exclusiv pe ADN, să privească ființa vie În generalitatea sa, ca sistem autoreproductibil. Mai Întâi, Annabelle nu răspunse nimic; nu-și putea stăpâni o ușoară crispare a gurii. Apoi Îi turnă din nou vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
l-a subțiat pe cel vîrtos al țăranilor mei. Poate de aceea am cîteodată plăcere să stau în cerdac, la cafea, cu o țigară bună. Mă tem că grecul se vede doar în acest tabiet. - Domnule profesor, ați vorbit de claritate. Eu nu reușesc să vă înțeleg. - Nu poți fi cele ce-am spus pînă nu le trăiești pe toate. Convingerea se sprijină pe sentimente iar amîndouă vin din experiență. Viața noastră e cunoaștere, dar aceasta din urmă nu poate fi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
n‑au în spate nici un zid, așa că grozăviile din exterior pot trece direct în creier, unde produc pagube îngrozitoare. Anna cântă, împreună cu alții ca ea, un trio de Haydn, în care ea a preluat partea pentru pian. Spre deosebire de lipsa de claritate a lui Brahms sau Mahler, limpezimea lui Haydn se ridică spre plafonul încăperii, în timp ce confuzia Annei rămâne jos și se instalează confortabil înăuntrul acestei fete. Confuziei îi urmează, în ordinea apariției, dorința de a răni, de‑a ucide, de‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
l faci să renunțe la lupta inutilă împotriva sa și a altora și să stea cuminte. Sophie privește cerul, iar Anna face la fel. Peisajul se îndepărtează de Anna fără încetare, nimeni și nimic nu rezistă prea mult în preajma ei. Clarității aerului i se opune neclaritatea spirituală a acestor tineri și ambele elemente se inhibă reciproc. Rainer fumează nervos o țigară care face ca, pentru scurt timp, aerul de adineauri să devină opac. # În vestiarul sălii de sport explodează o bombă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
asemănător cu manifestul Puritanilor. Dar noi eram, câți eram, poeți și, chiar dacă simpatizam cu ideologia Puritanilor, nu cred că eram capabili de simplitatea lor. Poate doar Spătarul Milea să fi dat dovadă de austeritate În Însemnările lui de călătorie, Însă claritatea e greu de atins atunci când vrei să semeni confuzie. Dar, să revin la Tibi și la yuppies. La drept vorbind, Tibi nu intra În categorie, fiindcă atunci la fel de bine intram și eu, cu gusturile mele cinematografice, cu interesul pentru hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
prins din toate părțile prin ferestrele și pereții mari de sticlă, dați în lături, în care se privise, parcă, atunci pentru prima dată. O strălucire plină îmbrăca suprafețele. Linii și volume curgeau în aerul cald. Chipurile, vocile împrumutaseră, treptat, o claritate dureroasă. Oră rotundă, de liniște, ca în focarul unei lentile. Ar fi trebuit, poate, să bată, undeva, greoi și uriaș, un clopot... Se auziră, într-adevăr, una după alta, șapte lovituri de pendul. Începutul, își dădea seama, semnul întâmplării în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ca un călugăr țicnit, nu se mai temea decât de clopote, de carnea animalelor și de foc. Și de arta sa, desigur, repetase, încă o dată, într-un târziu, bărbatul de lângă dânsa... de chipul acela, adică, de o atât de bizară claritate și armonie al Simonettei Vespucci... cu care, credea Hariga, necunoscuta semăna. Dacă ar fi apărut pe pânza unui peisaj accidentat, nefiresc, de o stranie răceală manieristă, cum îl gândise, atât de riguros, pictorul de demult... Un impuls neașteptat, atingerea, uneori
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
gândit, amintindu-și cuvintele, desfășurate în jurul ei și pe care încă le primea, plină de strălucirea care îmbrăcase, pentru scurtă vreme, suprafețele. Ar fi închis ochii, să uite totul, chiar și vecinătatea nopții în care intra. Să caute doar acea claritate, aproape inumană, pe care o capătă uneori, în amintire sau mai curând în imaginație, vocile, chipurile. Datorită soarelui, desigur, cel care îngăduie toate, ne îngăduia și pe noi, aici, în incendiul de-o clipă al apropierii. Dormea, nu dormea, visa
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]