6,344 matches
-
„Ochelarii” (în ) este o povestire comică a scriitorului american Edgar Allan Poe, publicată pentru prima dată în numărul din 27 martie 1844 al ziarului "Philadelphia Dollar Newspaper". Naratorul, tânărul Napoleon Bonaparte în vârstă de 22 de ani, își schimbă numele de familie din cel de „Froissart
Ochelarii (povestire) () [Corola-website/Science/334336_a_335665]
-
„” (în ), tradusă inițial „A o mie doua poveste a Șeherazadei”, este o povestire comică scrisă de Edgar Allan Poe și publicată în numărul din februarie 1845 al revistei "Godey's Lady's Book". Povestirea este prezentată ca o continuare necunoscută a antologiei arabe "O mie și una de nopți", fiind descrisă cea de-a
A o mie și doua poveste a Șeherezadei () [Corola-website/Science/334364_a_335693]
-
fenomenele științifice presupuse de depășirea gravitației, ieșirea de pe orbita terestră, deplasarea prin spațiu și aselenizarea. Autorul nu cunoștea studiile publicate între anii 1900 și 1914 de către Konstantin Țiolkovski, Robert H. Goddard sau Robert Esnault-Pelterie care susțineau că racheta este vehiculul comic al viitorului, care poate fi propulsată prin utilizarea energiei atomice. Unele date științifice nu mai corespund, fiind depășite în prezent de unele descoperiri realizate ulterior. Cercetările contemporane au contrazis prezența unei vegetații abundente în unele regiuni ale Lunii, precum și existența
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
despre comunicarea dintre doi oameni și modul în care aceștia răspund loviturilor sorții. Într-un interviu cu Frida, ea și Green au vorbit despre lunga ei recuperare după pierderea soțului în 1999. Piesa este meditativă, dar are și o tentă comică sensibilă. Frida afirma în 2004 că nu are de gând să se mai întoarcă niciodată în industria muzicală. Deși se dicuta despre noi albume de studio în 2010, nu s-a concretizat nimic, iar Frida nu s-a mai întors
Anni-Frid Lyngstad () [Corola-website/Science/335273_a_336602]
-
Bacău - d. 4 decembrie 2012 Beit Dagan) a fost o actriță română și din 1983, actriță israeliană, de teatru, de cinematograf și televiziune. A jucat în limbile ebraică si română. S-a distins ca „actriță de caractere”, atât în roluri comice cât și dramatice. s-a născut la Bacău ca fiică a lui Vasile C.Cambos, care a fost director al Casei de cultură și regizor tehnic la Teatrul municipal Bacovia din Bacău, și al lui Lori Cambos (1926-1972), actriță la
Rozina Cambos () [Corola-website/Science/331629_a_332958]
-
romanul lui A. B. Yehoshua, filmul de televiziune "Mivtza Savta" ("Operația Bunică". in rolul lui Drora, secretara kibuțului) cea nimfomană, în telenovela "Sapir", și în filme studențești. În anul 2012 a început, în ciuda bolii, să ia parte activă la serialul comic "Mishpaha lo bohrim" ("Familia nu se alege") pe canalul israelian 2, alături de actorul Shlomo Bar Abba, de asemenea la serialul "Ima veabaz" de pe canalul Hot3. Ele au fost difuzate pe micul ecran la scurt timp înainte de decesul actriței. De asemenea
Rozina Cambos () [Corola-website/Science/331629_a_332958]
-
provincia Languedoc, la interogatorii și în procesele verbale. Evoluția limbii este influențată de traduceri din juriști romani și din filozofi greci. În același timp se dezvoltă o literatură originală de valoare, precum poeziile lui François Villon, apărând și farsa, specie comică destinată unui public mai puțin instruit. Secolul al XVI-lea, în ciuda frământărilor cauzate de războaiele pentru Italia și de cele interne religioase, între catolici și protestanți, s-a caracterizat printr-un avânt cultural deosebit. Interesul pentru operele din Antichitate, influența
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
George Ranetti. Revista "Zeflemeaua" a continuat seria publicațiilor cu tematică umoristică după dispariția revistei "Moftul român". În această revistă, Nicolae Petrescu a fost autorul unor desene grupate sub titulatura "Manevrele de toamnă". Ele înfățișează militari într-o notă amuzantă și comică figurând textul care le însoțește. Caricaturistul folosește în această revistă, imaginea personajului Moș Teacă, realizat de către Anton Bacalbașa, pentru a demonstra ignoranța și stupiditatea unor ofițeri ai armatei române. "Zeflemeaua" a publicat și caricaturi politice cu tematică internațională. Un desen
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
sunt "Fulga sau ideal și real" (1872) și "Vlăsia sau ciocoii noi" (1887). El a scris o serie de povestiri în care a dovedit inventivitate în crearea intrigii, abilitate de povestitor și un anumit talent în schițarea portretelor și scenelor comice, precum și a personajelor pitorești și romantice. A tradus și adaptat numeroase scrieri poetice și în proză; unele dintre ele au fost incluse în propriile sale cărți, dar cele mai multe au apărut în ziare. Printre autorii traduși de el se află Teocrit
Grigore H. Grandea () [Corola-website/Science/335577_a_336906]
-
în jurul prozei experimentale omonime a lui Ioviță, " Se caută un paznic" a beneficiat de o atenție specială datorită coloanei sonore realizate de compozitorul Eugen Doga. Criticul de film moldovean Ana-Maria Plămădeală consideră că muzica se află în armonie cu „simbioza comică și filozofică” a filmului, iar muzica și filmul au creat o satiră discretă a presiunilor sovietice asupra populației locale: „Stilul sintetic al structurii melodice îi ajută pe tinerii cineaști să transfere ideile lui Creangă într-o lume de opresiune totalitară
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
suficient de aproape de adversarul pentru a-l lovi sau a fi lovit de el.” Define și contraatacul, pe care îl numește "le même temps" (literal „același timp”), și contratimpul. Se dezvoltă jargonul scrimei, pe care Molière îl preia în scopuri comice în " Burghezul gentilom". În anul 1818 publică Antoine Texier La Boëssière "Le Traité des armes" ("Tratatul armelor"), care reprezintă un pas important spre scrima actuală. Cuprinde 58 de lecțiuni despre gărzi, parade, degajamente, atacuri pe fier, șamd. Conținutul tehnic este
Istoria scrimei () [Corola-website/Science/335684_a_337013]
-
într-un tesear în care se înfățișa momentul când Cenușăreasa auzise despre moartea tatălui său, întâlnirea acesteia cu prințul în pădure, momentul când rochia mamei ei i-a fost distrusă de mama ei vitregă și fiicele sale, și un pasaj comic cu Zâna Bună ce trasformă un dovleac într-o caleașcă. Primul trailer oficial a debuatt pe 15 mai, 2014. Trailerul a derulat pe o perioadă de 1 minut, neoferind nici o scenă din film, ci doar un condur strălucitor, care se
Cenușăreasa (film din 2015) () [Corola-website/Science/333735_a_335064]
-
la răscrucea dintre lumi) și un înger atipic, ce o supune unui joc aparent nevinovat, dar în urma căruia este decisă destinația sufletului ei. Temele atinse în piesă sunt serioase și profunde, dar dialogul dintre cei doi este scris în notă comică. Jocul destinului va lua întorsături neașteptate, mai ales când vor apare sentimente între cele două personaje, totul ducând spre un final neașteptat. Piesa a fost pusă în scenă pentru prima dată la teatrul „La Bruyère”, din Paris, cu Andréa Féréol
Valsul hazardului () [Corola-website/Science/333105_a_334434]
-
acum va avea o slujbă pe viață dacă o dorește.” A mai lăudat distribuția și numerele muzicale ale spectacolului. David Rooney de la "The Hollywood Reporter" a scris că „Harris a afișat un șarm câștigător și o nepăsare interesantă, îmbinând momentele comice cu momente de auto-ironie.” În plus, a apreciat o parte dintre discursurile de acceptare a premiilor și a numerelor muzicale care au adus o combinație de umor, distracție și sinceritate. Transmisiunea americană de pe ABC a avut o audiență medie de
Oscar 2015 () [Corola-website/Science/333161_a_334490]
-
Vincent Anthony "Vince" Vaughn (n. 28 martie 1970, Minneapolis, Minnesota) este un actor american, scenarist, producător, comic și activist politic. A debutat ca actor la sfârșitul anilor 1980, având roluri minore de televiziune înainte de a deveni cunoscut pentru interpretarea din filmul din 1996 "Pierde-vară". A jucat în filme ca "Rudy", "", "Return to Paradise", "Old School", "", "Wedding Crashers
Vince Vaughn () [Corola-website/Science/333179_a_334508]
-
separazione dei lucri" (de aici provine și primul său nume, "Teatro del Real Fondo di Separazione"). A fost inaugurat la 31 iulie 1779 cu reprezentația operei "L’infedele fedele" a libretistului Giovanni Battista Lorenzi și a compozitorului Domenico Cimarosa. Operele comice erau cântat în principal în toscană. După scurta perioadă a Republicii Napoletane, când a fost redenumit "Teatro Patria", teatrul a fost încredințat în 1809 impresarului Domenico Barbaja. Sub conducerea sa, teatrul a găzduit reprezentații ale celor mai mari muzicieni ai
Teatrul Mercadante () [Corola-website/Science/333335_a_334664]
-
motor de joc pentru flash, care l-a ajutat în conceperea jocului „ În timp ce îmi pierdeam vremea cu el, am creat un tip într-un scaun cu rotile pe un deal care cădea încontinuu la vale. M-am gândit că este comic și stupid, așa că am continuat să lucrez la el. Trebuia să fie un joc mic, dar curând a devenit activitatea mea principală”. Varianta întreagp a "" este disponibilă doar pe site-ul oficial al lui Bonacci, cu alte variante limitate cu
Happy Wheels () [Corola-website/Science/334682_a_336011]
-
general recenzii pozitive. Este recomandat de GameSetWatch.com și considerat unul din „cele mai bune jocuri gratuite” de către IGN. Editorul de nivele și hărțile generate de utilizatori au fost și ele apreciate de critici. Natura violentă a jocului este considerată comică; un critic susține că „Cu siguranță îți va fi greu să joci "Happy Wheels" și să nu râzi de felurile ridicole în care personajul tău este sfârtecat în bucăți.” Un personaj este o entitate interactivă pe care jucătorul o controlează
Happy Wheels () [Corola-website/Science/334682_a_336011]
-
urma spiritul jocului arătat în primul videoclip. Recunoscând că glitchurile reprezintă o atracție a jocului, Ibrisagic a reparat buguri care făceau ca jocul să dea crash, păstrând celelalte glitchuri și buguri cauzate de motorul fizic, deoarece acestea erau „cu adevărat comice”. Și-au stabilit un timp scurt de dezvoltare, patru săptămâni, pentru a aduce mai repede jocul la o stare în care să poată fi jucat. Ibrisagic s-a temut inițial că Valve nu va accepta titlul pe Steam. În schimb
Goat Simulator () [Corola-website/Science/334795_a_336124]
-
joc”. Ca parte a lansării, Coffee Stain a adăugat unelte pe Steam Workshop cu care jucătorii să poată modifica jocul, fiind conștient că jucătorii vor dori să creeze niveluri și scenarii în care glitchurile și crashurile vor avea un efect comic. Deși motorul fizic permite redarea spectaculoasă a distrugerii mediului jocului, caracteristică principală a acestuia, Coffe Stain a recunoscut că aceasta vine cu un dezavantaj, și anume „sincronizarea teribilă în multiplayer”. Ei au estimat că adăugarea modului multiplayer ar înlătura „90
Goat Simulator () [Corola-website/Science/334795_a_336124]
-
A apreciat și scenariul lui Jonze pentru înțelegerea a ceea ce oamenii își doresc din dragoste și relații, precum și jocul actoricesc, care face ca „totul să pară spontan și alert”. Richard Roeper a considerat că „este una din cele mai originale, comice și chiar sfâșietoare povești ale anului”, cu Phoenix fiind „perfect distribuit”. Manohla Dargis of "The New York Times" a numit-o „simultan o improvizație comică genială și o romanță profundă și sinceră”. Claudia Puig de la "USA Today" a considerat că Phoenix și Johansson
Ea (film) () [Corola-website/Science/334810_a_336139]
-
ca „totul să pară spontan și alert”. Richard Roeper a considerat că „este una din cele mai originale, comice și chiar sfâșietoare povești ale anului”, cu Phoenix fiind „perfect distribuit”. Manohla Dargis of "The New York Times" a numit-o „simultan o improvizație comică genială și o romanță profundă și sinceră”. Claudia Puig de la "USA Today" a considerat că Phoenix și Johansson au jucat „senzațional”. A apreciat filmul pentru „inventivitate, intimitate și amuzament”. Scott Mendelson de la "Forbes" l-a considerat „o experiență creativă și
Ea (film) () [Corola-website/Science/334810_a_336139]
-
Vey " de E.L. Jamesbergstein. Parodiind originile fan-fiction ale romanului original "Cincizeci de umbre ale lui Grey", studenții Ivy League MBA au creat "Erotic FinFiction", un blog care conține postări scrise ironic în jargonul de business. Numeroase Internet meme conțin versiuni comice ale coperții cărții "Cincizeci de umbre ale lui Grey". Printre producțiile de teatru cu tentă de parodie se numără "Spank! The Fifty Shades Parody" și "Cuff Me: The Fifty Shades of Grey Musical Parody".
Cincizeci de umbre ale lui Grey () [Corola-website/Science/332118_a_333447]
-
este o operă comică într-un act a cărei muzică a fost compusă de Giacomo Puccini pe un libret scris de G. Forzano. Premiera operei a avut loc la Metropolitan Opera din New-York, la 14 decembrie 1918, în cadrul celor trei opere într-un act
Gianni Schicchi () [Corola-website/Science/332203_a_333532]
-
Schicchi, întâmplarea aceasta este relatată în Divina Commedia a ilustrului poet italian Dante Alighieri (1265 - 1321) și anume în cîntul XXX din Infernul. Acolo găsim ideea de bază a acțiunii din care s-a inspirat auorul libretului. Pe lîngă efectele comice, opera Gianni Schicchi ne prezintă și o satiră reușită a moravurilor claselor avute din Florența, în perioada de la începutul Renașterii. În aviditatea lor, bogătașii nu se dădeau în lături de la falsuri și înșelăciuni. Muzica lui Puccini reflectă atît atmosfera specifică
Gianni Schicchi () [Corola-website/Science/332203_a_333532]