KorAP: Find »[drukola/base=comoară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...246 247 248 ...270 >

6,739 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

moartea preotului, În păstrarea enigmaticei Marie Dénarnaud. Cert este că, după câțiva ani de la plecarea ei pe lumea cealaltă, hotelierul Începe să dea pe goarnă În dreapta și-n stânga tot felul de povești aiuritoare despre viața secretă a abatelui, despre comoara pe care o găsise fericitul restaurator al bisericii, făcând din el un om putred de bogat, și despre pergamentele misterioase care Îl transformaseră Într-un personaj extrem de puternic și de temut, de la Rennes-le-Château la Roma și retur. Într-o comunitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
ochii lor personali cum se petrecuseră lucrurile - Încep Încet-Încet să-și arate roadele. Își aduc obolul și câțiva gazetari de provincie, care dau publicității, in extenso, relatările generoase ale proprietarului hanului, și astfel, legenda abatelui Saunière și a inestimabilei sale comori se află deja la startul unei cariere incredibile. Rennes-le-Château este asaltat de grupuri tot mai numeroase de curioși, iar peste puțin timp, vizitele lor se transformă Într-un veritabil pelerinaj, ce dobândește proporții amețitoare. Televiziunea preia cazul, reportajele de la fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
La scară planetară, bineînțeles, fiindcă asta Îi interesează: cum se dezvoltă și Încotro se Îndreaptă lumea - a noastră și a lor, deopotrivă. Acesta este primul secret care, de mii de ani, a rămas păzit cu mai multă strășnicie decât toate comorile Pământului. Nu se mai știe cum a fost el aflat și de către cine, nu există o istorie oficială a Centrului, fiecare misiune, odată Încheiată, este Împinsă În uitare și se șterg toate urmele care ar putea oferi cel mai mic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
și mă crispa, totodată, pentru că nu reușeam s-o situez În timp și să-i pătrund adevăratul Înțeles. Emana ea de la o sursă contemporană cu evenimentele - de la conducătorii de atunci ai Centrum-ului, de exemplu - și stabilea imperativ destinația viitoare a comorii? Sau, dimpotrivă, reprezenta o adăugire operată ulterior, care consemna retroactiv un fapt Împlinit deja ori numai În curs de Împlinire? În ce punct de pe scara timpului se plasa autorul enunțului? Frământam În minte - destul de steril, recunosc - aceste Întrebări când, subit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
așternute neglijent la finalul paginilor care devoalau misterul uciderii templierilor era marea problemă, ci alta. Cu totul alta - cum de nu sesizasem de la Început? Centrul confirma explicit și fără putință de Îndoială că tezaurul Ordinului nu era o legendă. Fabuloasa comoară a călugărilor-soldați exista cu adevărat! 21 Să fii profesor de istorie și să te trezești preocupat de tezaure și alte prostii asemănătoare - ce decădere! Aveam, firește, la Îndemână justificarea că, de fapt, și asta ține de știință, dar În sinea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
21 Să fii profesor de istorie și să te trezești preocupat de tezaure și alte prostii asemănătoare - ce decădere! Aveam, firește, la Îndemână justificarea că, de fapt, și asta ține de știință, dar În sinea mea recunoșteam că interesul pentru comoara templierilor includea dimensiunea fascinației pe care aurul o exercită pervers asupra oricărui om. Ideea că undeva, Într-o peșteră marca Ali-Baba, sunt adunate laolaltă bijuterii, nestemate de tot felul, coliere, coroane Împodobite cu pietre prețioase, monede, multe monede și grămezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
felul, coliere, coroane Împodobite cu pietre prețioase, monede, multe monede și grămezi de lingouri mă captiva nu - sau nu numai - ca om de știință. Pasajul din Contele de Monte Cristo care descrie momentul când Edmond Dantes dă cu ochii de comoara abatelui Faria, ca și secvența corespunzătoare din numeroasele ecranizări ale romanului lui Alexandre Dumas pe care le-am văzut mă emoționau de fiecare dată, declanșând În mine fiorul copilăresc al Întâlnirii cu miracolul. Dar reprezenta, Într-adevăr, consemnarea aceea telegrafică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
valabilă, Încât eram dispus, mai curând, să accept orice aberație care i se asocia decât să admit că, pur și simplu, mă Înșelasem? Naiba știe!... Cert este că a trebuit să se scurgă ceva timp până când gândul aprins de strălucirea comorii a lăsat loc În mintea mea unor lucruri mai pământene. Fiindcă erau destule, slavă Celor de Sus - despre băieții ăia zgubilitici din cosmos care se jucau cu noi de-a șoarecele și pisica, vorbesc... Când, la mijlocul unei partide nocturne de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
urmat-o docil pe Eveline de-a lungul câtorva coridoare din ce În ce mai Înguste și mai slab luminate. Drumul a fost suficient de lung ca să am timp s-o Întreb: - Dacă nu sunt indiscret, ce căutăm noi, de fapt, pe-aici? - O comoară, bineînțeles, ce altceva se poate căuta la miezul nopții prin niște catacombe?! Spirituală, doamna... Era și momentul ideal pentru glumițe macabre! Spun „macabre” pentru că, pe măsură ce ne afundam În Întuneric, peisajul devenea tot mai mohorât și mai apăsător. Centrul, cu alura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
când ești femeie. Ce-am spus acum nu este tocmai politically correct, dar unui tip din Est i se poate tolera. - În legătură cu vizita noastră În subterană - cu motivul ei, vreau să spun... a Început Eveline. - Am Înțeles asta: căutam o comoară și am avut surpriza să constatăm că nu suntem singurii interesați să se Îmbogățească peste noapte. Când spun „peste noapte”, mă gândesc la sensul propriu al expresiei... Încercam să destind pe cât posibil atmosfera și s-o readuc pe Eveline la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
ce pretinzi c-ai Înțeles, partea cea mai dificilă e ca și rezolvată, restul e floare la ureche... Am privit-o neîncrezător: - Vrei cumva să sugerezi că ai vorbit serios? Că, adică, și tu, și Zoran vă ocupați de căutat comori prin catacombe? - Întocmai. Cu excepția faptului că el caută altceva. Și altceva. - Îmi place la nebunie chestia aia cu excepția. Apropo, știi ce asemănare e Între o portocală și o bucată de zahăr cubic? - Asemănare? Nu știu... probabil că amândouă sunt dulci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
zău, mă sperii... Mai devreme, când m-ai sunat, aveai altă stare de spirit. - Pentru că aveam o certitudine nefastă mai puțin. Între timp s-au schimbat destule, și nu În favoarea mea. - E chiar atât de grav că și Zoran caută comoara nibelungilor, a templierilor, a catarilor sau a reginei Blanche de Castilia? În definitiv, puteți face fifty-fifty și totul e OK. O jumătate de comoară e infinit mai mult decât nici un fel de comoară, nu? - În primul rând, Zoran nu e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
au schimbat destule, și nu În favoarea mea. - E chiar atât de grav că și Zoran caută comoara nibelungilor, a templierilor, a catarilor sau a reginei Blanche de Castilia? În definitiv, puteți face fifty-fifty și totul e OK. O jumătate de comoară e infinit mai mult decât nici un fel de comoară, nu? - În primul rând, Zoran nu e omul care să Împartă ceva cu cineva. În al doilea rând, las-o moartă cu glumele, că te extenuezi degeaba: nu e ora potrivită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
atât de grav că și Zoran caută comoara nibelungilor, a templierilor, a catarilor sau a reginei Blanche de Castilia? În definitiv, puteți face fifty-fifty și totul e OK. O jumătate de comoară e infinit mai mult decât nici un fel de comoară, nu? - În primul rând, Zoran nu e omul care să Împartă ceva cu cineva. În al doilea rând, las-o moartă cu glumele, că te extenuezi degeaba: nu e ora potrivită. - Aici suntem Întru totul de acord, e o oră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
că frivolitatea este rezervată exclusiv analfabeților? - A, da, scuză-mă, uitasem că și unii, și alții sunt tot bărbați. Vrei să fim cinci minute serioși? - Doar dacă, punctul unu: e neapărat nevoie și dacă, punctul doi: nu-mi vorbești despre comori... - Mă tem că, punctul unu: este nevoie și că, punctul doi: exact despre comori trebuie să vorbesc. Reprimă-ți ironiile și ascultă. În avionul de Paris În care ne-am Întâlnit, ți-am spus câte ceva despre amestecul unui român În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
și alții sunt tot bărbați. Vrei să fim cinci minute serioși? - Doar dacă, punctul unu: e neapărat nevoie și dacă, punctul doi: nu-mi vorbești despre comori... - Mă tem că, punctul unu: este nevoie și că, punctul doi: exact despre comori trebuie să vorbesc. Reprimă-ți ironiile și ascultă. În avionul de Paris În care ne-am Întâlnit, ți-am spus câte ceva despre amestecul unui român În cazul Rennes-le-Château, abatele Saunioére, tezaurul templierilor și altele asemenea. Mă așteptam să te intereseze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
altădată și se pretinde deținătoarea unor secrete Încredințate cu limbă de moarte de abatele Bérenger Saunière. Îl asigură repetat pe Noel Corbu că Într-o zi va fi bogat, foarte bogat, și că măruntaiele nebănuite ale pământului satului ascund o comoară fabuloasă. „Oamenii de aici calcă pe aur și habar n-au de asta”, Îi spune ea, nu o dată, aprinzându-i imaginația și readucându-i În memorie timpurile fericite În care știuse ce Înseamnă bogăția. Despre ce se Întâmplă În mica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
mai reținut, chiar puțin temător, după cum i se păruse lui Sebastian. Avea impresia că Îl pândește o primejdie, Însă nu intuia dincotro venea. În seara dinaintea plecării, a devenit brusc vorbăreț și i-a detaliat povestea abatelui Saunière și a comorii sale, spunându-i că Îl are În față pe cel mai bogat om al planetei și pe unul dintre cei mai puternici. Marie Dénarnaud Îi lăsase un set de documente, Între care jurnalul preotului din Rennes-le-Château, câteva hărți și - cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
care jurnalul preotului din Rennes-le-Château, câteva hărți și - cel mai important - un număr de hârtii și pergamente care aparținuseră lui Bérenger Saunière și care făceau din deținătorul lor stăpânul tainei Cavalerilor Templieri și al tezaurului lor. Sau, poate, al tainei comorii regentei Blanche de Castilia, nepoata lui Ludovic cel Sfânt. Pe acestea din urmă (despre documente vorbesc), Noel Corbu le-a Înmânat spre păstrare lui Sebastian. „Eu nu am nevoie de ele, le am În cap, le-am Învățat pe dinafară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
spaimei de moarte), nu-mi ajungea neliniștea provocată de gândul că În jurul meu se punea la cale ceva rău, un rău la care, fără să știu, eram, poate, părtaș, trebuia să mă mai trezesc amestecat și Într-o bizarerie cu comori, masonerii și femei misterioase, prevăzute cu secrete la purtător, posesoare de mătuși, unchi, bunici și alte rubedenii excentrice risipite prin Europa și America, având, la rândul lor, biografii senzaționale, inventate parcă de scriitori În pană de inspirație realistă. Sincer, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
anume, trebuie să faci un mic efort de memorie. Mai ții minte cum se termina textul despre desființarea Ordinului Templului și masacrarea membrilor săi, pe care l-ai parcurs În arhiva Centrului? Este acolo o frază care se referă la comoara templierilor și destinația ei... - Mi-amintesc foarte bine, cum să nu? M-a frapat când am citit-o și am reținut-o cuvânt cu cuvânt. „Tezaurul Ordinului va fi pus În slujba umanității”, așa suna, nu? - Întocmai. Și acum, surpriza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
băncilor, episcopiilor, chiar unor țări care vroiau să-și consolideze vistieria, sporindu-și rezervele de aur. Banii obținuți prin astfel de tranzacții, cele mai multe dintre ele clandestine, au fost depuși În seifurile unor bănci reputate, de asemenea, răspândite pe toate meridianele. Comoara s-a transformat Într-o listă cu numere de cont și parole. Cine are lista, are comoara. - Asta cauți tu În subsolul Centrului, așadar... - Nu numai eu, după cum ai văzut. - Mă rog, și Zoran. Dar cum a ajuns lista aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
obținuți prin astfel de tranzacții, cele mai multe dintre ele clandestine, au fost depuși În seifurile unor bănci reputate, de asemenea, răspândite pe toate meridianele. Comoara s-a transformat Într-o listă cu numere de cont și parole. Cine are lista, are comoara. - Asta cauți tu În subsolul Centrului, așadar... - Nu numai eu, după cum ai văzut. - Mă rog, și Zoran. Dar cum a ajuns lista aici? Ce amestec are Centrul În aventura lui Noel Corbu? - Mi-ai face un imens serviciu dacă n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Însoțeau existența Centrului și care persistau În pofida explicațiilor oferite de subterani. Voi face pe dracu-n patru să reușesc să vorbesc ca doctorul Wagner, pentru a putea pătrunde pe ușa interzisă. Acolo, Eveline n-avea decât să-și caute liniștită comoara familiei; eu voi avea lucruri mai importante de făcut. N-are sens să revin cu relatarea dificultăților Învecinate cu supliciul pe care le-am Înfruntat vitejește până să ajung la rezultatul dorit. La un moment dat, am fost pe punctul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
ajuns În fața ușii gigantice pe care, până la urmă, o dibuisem, eram destul de zdruncinat și de nervos. Adaugă Încărcătura emoțională inerentă - mă aflam la câțiva pași de peștera lui Ali Baba... figurativ vorbind, se-nțelege, nu mă refer la fanteziile cu comori ale Evelinei -, mai adaugă tracul și stinghereala provocate de faptul că eram obligat să recit cu glas tare, singur În Întuneric, cuvintele doctorului Wagner și vei avea explicația rateului glorios cu care s-au soldat primele mele tentative de efracție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]