6,859 matches
-
se confesează devine ambiguă, rolul celuilalt, al personajului care ascultă, este de a interveni cu întrebări care să-l lămurească și care vor clarifica și pentru cititor starea lucrurilor. În Nuntă în cer, avem de-a face cu o dublă confesiune. Fiecare dintre cei doi protagoniști îi destăinuie celuilalt propria poveste de dragoste, într-o ordine cronologică inversată, impusă de autor, în intenția sa de a construi o operă unitară, dar nu lipsită de un suflu enigmatic. Există cu siguranță o
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
totuși un contrast puternic între cele două ,,părți” ale operei, contrast care vine din deosebirea semnificativă dintre caracterele lui Mavrodin și, respectiv Hasnaș. Diferențele de perspectivă asupra iubirii, de percepere a vieții în general își pun amprenta asupra celor două confesiuni și întrețin starea de confuzie a cititorului care, până la un moment dat ezită în a identifica pe Lena în Ileana și invers. Pe de altă parte, contrastul dintre Mavrodin și Hasnaș stă la baza creării unei imagini complexe a personajului
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
materializează în primul rând într-o scindare a romanului în două părți: prima (cuprinzând nouă capitole) este povestea lui Mavrodin, iar a doua (cuprinzând șapte capitole) înfățișează povestea lui Hasnaș. Ceea ce atrage atenția este diferența cantitativă a conținutului celor două confesiuni. Ea este explicabilă însă prin formația intelectuală a personajelor: Mavrodin este scriitor și aceasta se reflectă în mărturisirile sale presărate adesea de meditații generale asupra condiției creatorului sau asupra iubirii (,,artistul nu trebuie să creeze decât în arta lui [...]” - p.
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
științifice de inginer (,,Aveam numai o singură dorință: să trăiesc, prin orice mijloc, bine [...]” - p.84; ,, În privința femeilor și a dragostei, mai ales, eram poate un cinic. Nu iubisem niciodată.” - p.84). Primele nouă capitole se constituie astfel într-o confesiune impregnată de autoanaliză a sentimentelor și de reflecții asupra aspectelor esențiale ale vieții: iubire, moarte, creație, destin. Debutul romanului este brusc, fără nici o legătură aparentă cu restul. Dorința lui Mavrodin de a avea altă identitate, de a trăi viața altcuiva
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
al despărțirii dintre Ileana și Mavrodin, respectiv dintre Lena și Hasnaș. Fiecare dintre cei doi bărbați are o părere diferită despre ceea ce semnifică apariția unui copil în interiorul cuplului, părere care va influența decisiv atitudinea Ilenei / Lena față de fiecare dintre ei. Confesiunea lui Mavrodin începe firesc, fără vreo încercare forțată de motivare sau de ,,testare” a ascultătorului, fără vreo umbră de îndoială. Pentru el, destăinuirea nu înseamnă numai posibilitatea de a retrăi prin cuvânt un trecut de mult timp apus, ci și
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
amintirile acestea, dezlegarea întâmplărilor care au urmat” - p.10). Intenția aceasta declarată de la început se reflectă în planul discursului narativ prin rupturile sesizabile pe parcursul firului epic, rupturi ce accentuează discrepanța dintre trecutul ,,epic”, dominat de evenimențial, și prezentul ,,filozofic” al confesiunii. De fapt, întreruperile firului epic al poveștii de iubire sunt de două tipuri, în cazul confesiunii lui Mavrodin. Este vorba fie de introducerea unor fraze cu caracter meditativ, după cum am menționat deja, având aspectul unor concluzii generale extrase din experiența
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
în planul discursului narativ prin rupturile sesizabile pe parcursul firului epic, rupturi ce accentuează discrepanța dintre trecutul ,,epic”, dominat de evenimențial, și prezentul ,,filozofic” al confesiunii. De fapt, întreruperile firului epic al poveștii de iubire sunt de două tipuri, în cazul confesiunii lui Mavrodin. Este vorba fie de introducerea unor fraze cu caracter meditativ, după cum am menționat deja, având aspectul unor concluzii generale extrase din experiența trăită, fie de apariția regulată a unei voci narative la persoana a III-a care creează
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
de a crea un echilibru în interiorul narațiunii, între un plan trecut, al evenimentelor propriu-zise și unul prezent, al reflecției asupra acestor întâmplări. În a doua parte a romanului, constatăm o frecvență mai redusă a acestor întreruperi ale firului epic al confesiunii. De fapt, mărturisirea lui Hasnaș este lipsită în mare parte de acele momente meditative care îl copleșeau pe Mavrodin în urma rememorării poveștii de dragoste cu Ileana. Pretextul hotărârii lui Hasnaș de a-i povesti amicului său iubirea dintre el și
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
a lui Hasnaș vine, probabil, din intenția de a accentua simplitatea discursului în această a doua parte a romanului, simplitate care certifică, pe de o parte, diferența de gândire a celor două personaje, dar și faptul că pentru Hasnaș această confesiune este asemenea unei spovedanii: ,, Au trecut mulți ani, și dacă nu te-aș fi ascultat povestind cu atâta sinceritate iubirea dumitale și tot ce a urmat după aceea, poate că n-aș fi avut curajul să-ți mărturisesc asemenea întâmplări
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
discursului narativ sunt completate de o tehnică a anticipării. Povestea lui Hasnaș se lasă așteptată și promite a fi la fel de interesantă ca și cea a lui Mavrodin. Am subliniat deja notarea anumitor gesturi sau replici ale lui Hasnaș care precedă confesiunea sa anticipând-o. Insistența lui Mavrodin de a cunoaște trecutul Ilenei se constituie și ea într-un factor anticipativ al confesiunii ce va urma și prin care personajul va avea ocazia să-și înțeleagă mai bine propriul trecut. Rămânând la
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
ca și cea a lui Mavrodin. Am subliniat deja notarea anumitor gesturi sau replici ale lui Hasnaș care precedă confesiunea sa anticipând-o. Insistența lui Mavrodin de a cunoaște trecutul Ilenei se constituie și ea într-un factor anticipativ al confesiunii ce va urma și prin care personajul va avea ocazia să-și înțeleagă mai bine propriul trecut. Rămânând la nivelul arhitecturii narative a romanului, nu putem să nu remarcăm utilizarea foarte largă a punctelor de suspensie. În Nuntă în cer
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
cer, folosirea lor are un dublu rol. În primul rând se creează o puternică impresie de verosimilitate a faptelor povestite (prin utilizarea lor în dialogurile din trecut). O altă funcție a punctelor de suspensie este de a contribui la autenticitatea confesiunii celor două personaje. Mai ales în cazul lui Mavrodin care, după cum am remarcat deja, oscilează mereu între cele două planuri, trecut și prezent, confesiunea sa fiind adesea întreruptă de meditații sau de tăceri însoțite de gesturi care sporesc curiozitatea cititorului
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
dialogurile din trecut). O altă funcție a punctelor de suspensie este de a contribui la autenticitatea confesiunii celor două personaje. Mai ales în cazul lui Mavrodin care, după cum am remarcat deja, oscilează mereu între cele două planuri, trecut și prezent, confesiunea sa fiind adesea întreruptă de meditații sau de tăceri însoțite de gesturi care sporesc curiozitatea cititorului. Punctele de suspensie marchează deci, în cazul lui Mavrodin, ezitarea în fața povestirii unor evenimente care și-au pus amprenta asupra trecutului. Fragmentarea discursului este
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
în salon.” (p.12) Dacă la prima vedere, insistența asupra acestui detaliu pare a avea o natură lirico-descriptivă, vom vedea în continuare că focalizarea asupra mâinii Ilenei nu este întâmplătoare, ci se află în strânsă legătură cu motivul central al confesiunii lui Mavrodin: ,,Și mai era ceva, un amănunt care m-a obsedat apoi multă vreme: mâna întreagă părea goală, degetele acelea palide și nervoase erau parcă făcute să poarte un inel și inelul acesta le lipsea. Era o mână pură
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
de la primele pagini ale romanului până la ultimul rând. Finalul este, de fapt, într-o deplină concordanță cu trecerea discretă, dar tumultoasă a Ilenei / Lena prin viața celor doi eroi masculini și se înscrie în linia generală a discursului de tip confesiune, fiind construit în aceeași ,,notă de discreție și inefabil” care caracterizează întreg romanul. Dialogul susține structura epică până la ultimele rânduri, conversația dintre Mavrodin și Hasnaș încheindu-se aproape imperceptibil printr-o revenire lentă la prezentul narațiunii în care este certificată
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
viață-n bucăți (1992), rememorare autobiografică, dar și evocare a unor ambianțe, peisaje, climate de epocă, fiecare reconstituire e însoțită de reflecții, comentarii, digresiuni, discursul având particularitățile unui eseu saturat de intelectualitate. Apar nu doar notații (inevitabil) politice, dar și confesiuni, instructive note de lectură, considerații despre pictură, muzică, teatru. Relatările privitoare la excursii învederează un real simț al naturii, implicând darul de a individualiza impresii culese pe Coasta de Azur, pe litoralul Atlanticului, pe plaiurile ținutului Dauphinée. Dar scrierea suscită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
în decupaje sugerând melancolii difuze, stări crepusculare: ,,Apa mă strigă pe nume deodată/ Și visez că-mi așez fruntea pe umărul ei, printre frunze”. Puck umple cu stângăcie paharul, carte a maturității de expresie, urmează în aceleași linii dominante, de confesiune eliptică și proiecție dată sinelui, într-un imaginar poetic ce unifică reperele lăuntric, în codul asumat (metafore, simboluri-cheie). Insinuându-și foșnetul și umbra, atotprezent, timpul va însoți aici stările, gândul, jocul de ape al interiorității. Iluzia, stăpână altcândva, cedează unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
conducă mașina pînă la Iași și înapoi. M-am bucurat, însă, că am putut fi lîngă el într-un moment important. Altfel, deși trecuseră cincisprezece ani, relația mea cu Basarabia rămăsese la fel de neclară... P.S. Domnul Dănilă mi-a făcut o confesiune năucitoare: toată viața n-a băut decît un fel de tărie votcă. Chapeau! Un mare om de cultură 1973. L-am cunoscut, la Restaurantul Casei Scriitorilor din București, pe marele om de teatru N. Carandino. A făcut publicistică de clasă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
am refugiat pe scenă. Era golită de decoruri și recuzite, chiar și de garnitura de scenă. Era... cuminte, liniștită, plină de taine. Parcă ți-era un pic teamă să rămîi singur cu ea! (ce caraghios sună, acum, toate aceste sincere confesiuni, nu?). Din fericire, momentul meu "romantic" a fost scurt: de după o draperie, a apărut capul portarului teatrului, un individ mic și chel, care mă privea suspicios. I-am explicat că nu fac nimic rău, ci doar ascult... tăcerea scenei. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
și scriitor Gary Sîrbu! E turburător epistolarul parțial publicat de Vetuța, emoționant la culme! Pe nedrept persecutatul gînditor (căruia am avut și eu onoarea să-i montez, în 1981, Arca bunei speranțe) l-am găsit atît de vulnerabil în această confesiune repetată, atît de cald și trist, atît de neiertat de regrete... ("Nu am timp, draga mea, îmi lipsesc din inventar exact 20 de ani; ce bine ar fi să pot scoate acum, de la un CEC al Timpului, două decenii de
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
prețioase, cu multe sclipiri tandre: de la Marin Sorescu, Tudor Popescu, Kitty Mușatescu, Mihai Fusu... Sau amintiri legate de premierele unor lucrări importante ale dramaturgilor Mircea Ștefănescu, D.R. Popescu, Theodor Mazilu, Viorel Cacoveanu, Siegfried Lenz, Hubay Miklós, Tauno Yliruusi. Sînt și confesiuni, datate, ori nedatate: infatigabila orădeancă a stat de vorbă, ori de cîte ori a avut ocazia (și un mare merit al ei este că a știut întotdeauna să găsească ocaziile!) cu vedete ale teatrului național (genialul Birlic, Vali Seciu, Ion
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
își sfârșește depoziția. Boșorogii din tribunal îl aprobau din cap tot timpul și-l încurajau să continue fără să șovăie. Totul fusese pregătit cu grijă: o rețea deasă de coincidențe, invenții, depoziții precise și irefutabile ce erau neîndoielnic fructul propriilor confesiuni. Nu mai era nimic de făcut, s-a convins definitiv atunci când a văzut apărând un consătean pe banca martorilor. Scipione Prestinace, ce ai de spus în favoarea sau împotriva monahului Tommaso Campanella? De câte ori l-am întâlnit, a încercat mereu să mă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
comedie, căci ei erau sechestrați în mânăstirea de Supraveghere din Cantacuzino pentru datorii". Zile în șir a scris și a rescris respectiva Informare atent la cea mai măruntă nuanță, atent la efectele ce le-ar fi produs asupra Cardinalului: o confesiune subtilă și bogată în amănunte: "Excelență, faptele vorbesc de la sine; judecătorul primului proces n-a fost decât unul sigur: don Luis Xarava, avocat fiscal, om fără instrucție etiam umane, astfel încât el l-a întemnițat pe Giovan Francesco Branca, medic la
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
patristică a Sf. Ioan Damaschin, Dionisie Areopagitul, Grigore de Nazianz, Vasile cel Mare, Maxim Mărturisitorul. Teza lui Georges Florovsky vizează faptul că ideea creației este mai mult decât răspunsul gândirii creștine la problema originilor; este o idee majoră a oricărei confesiuni speculative a credinței creștine. Berdiaev 11 publică un studiu esențial despre "natura credinței". Potrivit lui Berdiaev, pentru conștiința religioasă a omului modern există o unică posibilitate: conștientizarea faptului esențial că adevărul neotestamentar, evanghelic este adevărul absolut. Acest adevăr evanghelic nu este
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
despre esența Ortodoxiei (L'Orthodoxie dans son essence), oferind o solidă argumentare istorică menită să elimine toate neînțelegerile (mal-entendus) cu care era privită Ortodoxia, în Occident. Teologul rus formulează esența Ortodoxiei din perspectiva neopatristicii: Ortodoxia nu se ridică deasupra celorlalte confesiuni prin orgoliul dominării, ci prin faptul că ea reprezintă un tot unitar în raport cu alte fracțiuni. Ortodoxia îi invită pe toți să se unească cu ea, în numele unirii cu Hristos în Adevărul Revelat, păstrat pe calea succesiunii, fără modificări și acționând
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]