6,656 matches
-
oferta. Părerea pe care o susțin este că în primele sale scrieri funcționează (cel puțin) două lungimi de undă, că există, comunicînd unul cu altul, două paliere, două registre unul captînd pulsații dintr-un orizont existențial, altul, activ în diapazonul contestării politice. Florin Faifer Constantin Popa Regulamentul de bloc Citindu-se această curioasă piesă la Cercul de lectură aș Secției de dramaturgie, n-a fost nimeni care să nu fie atras de scriitura alertă ca și citirea de altfel -, de gradația
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
două vîrste moderne ale viziunii despre literatură: romantismul/postromantismul (clasicizat În secolul XX) și radicalismul nihilist (adept al sincronicității și autogenerării). Fiecare dintre cele șapte categorii care investesc fenomenul literar este urmărită de la naștere, diacronic, și apoi focalizată În momentul contestării la care au supus-o cu furie și superbie maeștrii anilor ’60. Concluzia este de fiecare dată egal distantă Între punctele de vedre expuse. Nu se poate spune, așadar, În conștiința deplinei proprietăți a cuvintelor Întrebuințate, că literatura ar avea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
latura dramatică a existenței, spre poezia oratorică și civică, și procesul de conștientizare înseamnă, așa cum spune Petru Poantă, "întoarcerea la surse și extinderea registrului liric". Dacă în prima perioadă poezia se caracterizează prin epic, consecință a schimbărilor istorice, expresie a contestării uneori violente, tipică romanticilor, în a doua perioadă poezia se liricizează. Asistăm la o resurecție a baladei și a poemului (balada își pierde epicul și primește accente de elegie, meditație, poeme ale iubirii vezi Doinaș); poezia devine un adevărat fenomen
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de care se va bucura în rândul populației. În felul acesta ea se profilează pe fondul unei "democrații a adevărului". * Îndoieli în privința fragmentului. După câte argumente în favoarea fragmentului pe care le-am adus în altă parte, se cuvin și câteva contestări ale lui. Gândim într-adevăr secvențial, unitatea unei cărți fiind o elaborare ulterioară, mediată de scris. Însă coeziunea fragmentelor poate fi asigurată de însăși existența noastră; a duce discontinuul la extrem înseamnă a crede că gândurile noastre apar și dispar
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
unul ce ar trebui să închege noi viziuni, ba chiar noi lumi, care să inaugureze posibilitatea unor noi sensuri ale existenței. Tânăr fiind mă uitam cu o undă de respect amestecat cu teamă (evident, și cu momente de revoltă și contestare) la cei mult mai în vârstă decât mine, la bătrânii și persoanele mature întâlnite. Semnele lăsate de trecerea timpului pe chipul lor îmi creau senzația că ei există într-o regiune aparte, unde lucrurile sunt încărcate de sensuri pe care
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
oficială, o valoare inventată tocmai pentru ca unii cetățeni să se ofere voluntari. În lipsa apologiei eroismului n-ar mai exista persoane dispuse să-și sacrifice viața pentru diverse idealuri; am trăi într-o lume de lași. Revolta tinerilor se bazează pe contestarea modelului existent. Însă, pentru a contesta un model, trebuie să ai în minte posibilitatea altuia. Cred că această revoltă, ca toate revoltele în general, derivă din raportarea la un ideal. În cazul tinerilor idealurile sunt cele așezate pe poveștile auzite
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
sau cel puțin nu prea ușor) la colapsul regimului, dacă lipsește o alternativă viabilă. În ultimă instanță, autoritățile au nevoie cu adevărat de sprijin atunci când sunt contestate în mod direct. Atunci când sprijinul se diminuează, poate apărea evident o astfel de contestare, dar aceasta nu se întâmplă de obicei imediat și mai ales fără un grup care să concentreze nemulțumirea. De aceea rebeliunea, ca să nu mai vorbim de revoluție, se dezvoltă rareori dintr-o revoltă "spontană" a oamenilor, și mult mai des
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
concentreze nemulțumirea. De aceea rebeliunea, ca să nu mai vorbim de revoluție, se dezvoltă rareori dintr-o revoltă "spontană" a oamenilor, și mult mai des printr-un corp organizat neintegrat în sistem. Atunci când este puternic, sprijinul contribuie la prevenirea apariției unei contestări puternice; într-adevăr, dacă unele elemente dau glas opoziției lor, vor avea parte de un ecou slab. Chiar atunci când există multe nemulțumiri iar sprijinul este foarte pasiv, va exista mereu o oarecare întârziere înainte ca urmările să fie resimțite regimul
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de un ecou slab. Chiar atunci când există multe nemulțumiri iar sprijinul este foarte pasiv, va exista mereu o oarecare întârziere înainte ca urmările să fie resimțite regimul beneficiază de pe urma faptului că trece mult timp până ce nemulțumirile se transformă într-o contestare efectivă. Integrarea politică Sistemele politice pot supraviețui prin sprijin pasiv atâta timp cât nu există nici un punct focal în jurul căruia să poată apărea o contestare. Aceasta înseamnă că elementul crucial al ecuației se constituie din configurația grupurilor. În practică, doar grupurile sunt
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
să fie resimțite regimul beneficiază de pe urma faptului că trece mult timp până ce nemulțumirile se transformă într-o contestare efectivă. Integrarea politică Sistemele politice pot supraviețui prin sprijin pasiv atâta timp cât nu există nici un punct focal în jurul căruia să poată apărea o contestare. Aceasta înseamnă că elementul crucial al ecuației se constituie din configurația grupurilor. În practică, doar grupurile sunt în măsură să ridice problema unei contestări reale. Ele singure sunt suficient de puternice și rezistente pentru a aduna în jurul lor potențialele opoziții
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
supraviețui prin sprijin pasiv atâta timp cât nu există nici un punct focal în jurul căruia să poată apărea o contestare. Aceasta înseamnă că elementul crucial al ecuației se constituie din configurația grupurilor. În practică, doar grupurile sunt în măsură să ridice problema unei contestări reale. Ele singure sunt suficient de puternice și rezistente pentru a aduna în jurul lor potențialele opoziții. Invers, pentru a fi sigur, un sistem politic are nevoie de o integrare politică puternică. Integrarea politică a fost definită ca un "fond comun
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
și în particular cele care au urmat procedura care a evoluat treptat în Franța au dezvoltat o curte în adevăratul sens al cuvântului, împuternicită să verifice activități legate de personal, proprietate și servicii colective. În sfârșit, foarte rar există posibilitatea contestării în instanță a altor activități ale statului, în special cele privind securitatea națională. Dificultăți practice în controlul judecătoresc asupra serviciilor publice Dezvoltarea tribunalelor și curților care se ocupă de chestiuni privind serviciul public a fost graduală și lentă. Aceasta nu
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
legilor și legalitatea deciziilor guvernamentale. Curțile constituționale s-au multiplicat în a doua jumătate a secolului XX; de asemenea, au devenit mai dispuse să analizeze legalitatea documentelor. În ambele cazuri, totuși, există o tendință de a nu se exagera în contestarea legislației și a deciziilor executive naționale. Supravegherea organelor serviciilor publice s-a intensificat, atât în privința procedurilor adoptate, cât și a domeniilor cuprinse. Unul din modurile în care acest control a avut loc îl constituie rețelele de curți administrative; un alt
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în cadrul Festivalului româno-canadian "Ronald Gasparic" (2000), Ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler (2004), Premiul "Mihai Eminescu" al Academiei Române (2009) ș.a. Ucenicia literară a lui Daniel Corbu oscilează între preferința pentru modelul avangardist, pliată pe un temperament belicos, pentru care contestarea valorilor consacrate este normă, și reverența față de paradigma poetică romantică, resorbită prin pânza orficilor ieșeni. Aliajul dintre ele constituie materia lirică pusă cel mai frecvent în practică la începutul creației sale poetice. Iată, bunăoară, cum arată O, mamă... în varianta
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poetul se consideră egalul celui existent, ca în Lanseta cea mai lungă din lume. În fine, uneori chiar afirmă, cum am văzut mai sus, că, Dacă există un dumnezeu, acesta nu poate fi decât femeie, dovedind astfel pasul final al contestării, și anume voința de instaurare a unei noi religii. Renegarea divinității e însă totală în Talanga, un text de o violență rară, ce atinge culmea îndrăznelii eretice (împrumutând o frază a unui exeget al operei argheziene, am putea spune că
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în special Să ucidem clarul de lună, sunt subtil persiflate de excelentul cunoscător de poezie Mihai Ursachi, care s-a declarat în mai multe rânduri împotriva -ismelor de orice fel. Spre deosebire de cohorta nesfârșită de versificatori care și-au făcut, din contestarea acestor -isme, un blazon exhibat fără pic de pudoare, Mihai Ursachi a și avut suficiente motive care să-i permită delimitarea orgolioasă de tot ce a însemnat, atunci și acum, spirit gregar. Referințe critice (selectiv): Lucian Raicu, Critica formă de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se exprimă în forma tradițională a ceea ce numim utopie, adică a unui gen literar bine determinat, cu finalități didactice clar afirmate, discurs supus unei ordini riguroase, și lesne accesibil doar înțelegerii logice. În acest eseu nu e vorba nicidecum de contestarea legitimității unui astfel de demers, demers, de altfel, paralel celui pe care s-au angajat și pe care continuă să se angajeze istoria literaturii, istoria artei sau a științelor: pe el se sprijină ceea ce este esențial în cunoașterea și înțelegerea
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
un același mecanism psihic, acela prin care incertitudinile și contestația adolescentină recurg la chemarea "patetică" a unui nou stăpîn, a unui nou părinte, a unei noi călăuze. De altfel, se poate observa că într-un caz sau altul ruptura și contestarea afectează autoritatea puterii politice sau vizează tutela paternă, că imaginea Salvatorului așteptat visat în taină sau chemat în mod violent se poate prezenta în două moduri sensibil diferite. Fiind vorba de ceea ce mulți analiști înțeleg a fi o mișcare de
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
sistemul existent, sau pe cale de instaurare este o distorsiune. Faptul că o atare situație ține îndeosebi de factori economico-sociali (deteriorarea condițiilor de trai, sărăcia la care se ajunge, excluderea dintr-un cadru social tradițional) sau culturali (refuzul modernității, discriminarea religioasă, contestarea valorilor pe care le acceptă comunitatea) are, în acest caz, un rol secundar. Esențial e faptul că efervescența mitică se declanșează atunci cînd în conștiința colectivă începe să opereze ceea ce am putea numi un fenomen de nonidentificare. Dintr-o dată, ordinea
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ideea că acest sistem nu s-a bucurat nici pe departe de o adeziune totală. Cele mai multe manifestări de efervescență mitică, așa cum au fost evocate ele în aceste pagini, se situează tocmai în spațiile albe, în momentele de ruptură sau de contestare a sistemului. Acestuia i se permite însă să asigure echilibrul global, capacitatea de a regla, dar și de a însufleți numai dacă aceste manifestări sînt acceptate. A trece cu vederea, de pildă, un lucru deosebit pentru majoritatea compatrioților noștri, cum
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
apar formele din ce în ce mai manifeste ale noului dispozitiv cultural (Literatura) ale cărui caracteristici economice, juridice și ideologice au fost evidențiate în diverse lucrări 3. Pe baza modificării fundamentale a unor mecanisme de producție, difuzarea și receptarea operelor (apariția noțiunii de autor, contestarea mecenatului, lărgirea publicului prin școlarizarea în creștere, dezvoltarea presei și a criticii) în cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și mai ales în secolul al XIX-lea, apar noile valori în aria reprezentării literare: a) o
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
a fost creată chiar de produsul acesta curios, de un folos de netăgăduit. J. Verne, p. 224 Monografia descriptivă poate astfel să includă cunoștințe aparținînd altor orizonturi teoretice (geografia mediului, valoarea de piață) și chiar să cuprindă o secvență argumentativă (contestarea unor teze anterioare, dezvoltarea unei noi teze așa cum este indicată prin prezența conectorilor "chiar", "totuși", "dar"). (22) Buretele nu-i un vegetal, după cum afirmă încă vreo cîțiva naturaliști, ci un animal, un polip inferior mărgeanului. Faptul că e un animal
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
sociologice a cunoscut două orientări, într-adevăr apropiate, dar totuși distincte: regionalismul și localismul educativ. Se impune, așadar, analiza fiecăreia din direcțiile și orientările menționate. 11.2.1. Pedagogia filosofică 11.2.1.1. Școala formativ-organicistă Într-o perioadă de contestare a școlii tradiționale și a vechii pedagogii, de puternică manifestare a tendinței spre inovare, G. G. ANTONESCU (1882-1955) a rămas credincios ideilor marilor reprezentanți ai pedagogiei "moderne" de la Comenius la Spencer -, adoptînd tezele fundamentale ale pedagogiei clasice ca principal criteriu
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
VASQUEZ, G. FERRY, DANIEL HAMELINE, MARIE-JOËLLE DARDALIN etc.). M. Lobrot susține că la constituirea pedagogiei instituționale a contribuit încă un factor mișcările politice de inspirație marxistă, contestatară, din Franța anilor '50. De altfel, noua teorie conține, într-adevăr, elemente de contestare, dar ea nu s-a conturat ca o contribuție la afirmarea pedagogiei de orientare marxistă. Pentru a înțelege mai bine ideile fundamentale ale acestei direcții noi, considerată de către unii din adepții săi ca fiind "cel mai de seamă curent pedagogic
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
orice Societate. Însă, și aici întîlnim un alt element de originalitate a culturii europene, tentativele de re-fondare nu vor găsi nici un principiu absolut, nici o evidență incontestabilă pentru toți. Astfel, fiecare nouă fondare este ea însăși urmată, aproape imediat, de o contestare radicală. Într-un anumit fel, negarea nu încetează a se manifesta în istoria culturală a Europei. Credința însăși joacă un rol critic fundamental, deoarece ea subminează toate fundamentele propuse de gîndirea laică, indicînd limitele și carențele Rațiunii, Umanismului, Științei. Astfel
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]