11,041 matches
-
culoare (complementarele galben-violet, roșu-verde, albastru-orange), înveselesc pictura „complimentându-se” reciproc. O pictură care îl propune pe domnia-sa Gheorghe Doja ca pe un pictor al memoriei ancestral-afective. Un „ecologist” al imaginii prime și paradisiace, într-o lume bântuită de „angoasa” cotidianului. O voită și voinicească încercare de a opri haotica destrămare a echilibrului lumii. Demne și grea încercare, pentru care îi mulțumim.” ( Andrei Medinski) „Nu trebuie însă bănuită de simplă preocupare ilustrativă această pasiune pentru folclor și anecdotică. Există la Doja
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
național-liberali, precum și alți fruntași politici, au respins dictatul de la Viena, apreciind că singura soluție demnă era apărarea, cu orice risc a integrității teritoriale a României. „Arbitrajul de la Viena a fost respins prin vocea autorizată a marilor agenții de presă și cotidiane, a unor prestigioase personalități politice europene. Astfel, Agenția „Reuter” califica dictatul de la Viena ca o „nouă și uriașă înșelăciune nazistă” și arăta că cea dintâi reacție a opinie publice față de capitularea României a fost stupefacția generală pentru felul cum a
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
europene. Astfel, Agenția „Reuter” califica dictatul de la Viena ca o „nouă și uriașă înșelăciune nazistă” și arăta că cea dintâi reacție a opinie publice față de capitularea României a fost stupefacția generală pentru felul cum a fost prădată această țară. Cunoscutul cotidian „New York Herald Tribune” aprecia în acele zile: „Dictatele impuse de dictatori au avut întotdeauna soarta făuritorilor lor. Nimic nu se poate clădi pe violență, după cum nimic nu se poate clădi pe nisip, nici dictaturi, nici dictate”. Ziarul turc „Yeni Sabah
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
se integrează în schema rolurilor din imaginarul medieval; ele se regăsesc în texte, fără să fie nici imagini literare cu semnificație metaforică și nici neapărat simboluri. Ca simple reprezentări sociale, pot fi relevante, spre exemplu, pentru ceea ce vom numi imaginarul cotidianului sau pentru cel al puterii (laice sau religioase), jucând eventual un rol în unele contexte narative sau în relații și sub-sisteme de putere semnificante. În al doilea rând, noțiunea de fantezie pare a fi folosită ea însăși ambiguu de Le
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sau un timp geografic" (Walter, "L'Imaginaire médiéval". Thomas 53-54). Interesante sunt de asemenea observațiile asupra mitului (în cadrul mito-dologiei propuse de Walter), care organizează câmpul imaginarului medieval. Numele proprii ce vin din tradiție, spre exemplu, sunt trecute din imaginarul activ cotidian înspre legendă (orală sau scrisă), sunt deformate sau chiar adaptate la limbile locale; ele devin jaloane în traseul istoric al comunității, fiind susținute de memoria arhetipală. Se impune aici a fi discutată diferența dintre miturile moștenite și cele inventate de
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
mezalianțe politice fericite (o ocazie pentru cronicar de a lăuda abilitatea diplomatică a puterii masculine). Când primul nivel, cel tipologic (al rolurilor), intersectează registrele verticale, laic, respectiv religios (fiecare sub dublul semn valoric, pozitiv-negativ), generează imaginarul puterii (masculine) și imaginarul cotidianului (marcat de prezența tăcută a marginalilor: femeile, copiii, slugile). În ambele forme se regăsește dihotomia (teoretizată de Eliade) profan-sacru, astfel încât, în panoplia de personaje care populează lumea imaginarului, regăsim atât modelul ideal feminin (Fecioara, sfintele martirizate), cât și anti-modelul (Eva
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cu un semn negativ, pentru a sublinia diferența radicală față de modelele sacre. El face parte în mod intrinsec, chiar ca negare, din ceea ce dogma afirmă și apără cu tărie. Obținem astfel încă două suite de termeni: public-privat (imaginarul puterii - imaginarul cotidianului, două prime nivele tipologice și cronotopice); laic (reglementat normativ și dogmatic), religios pozitiv (manifestările divinității) și religios negativ (manifestările diavolului sau ale păcatului). Spre exemplu, în modulul ce reiese din intersecția imaginarului puterii cu cel religios negativ pot fi introduse
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
predilecție masculinitatea, atunci în imaginarul colectiv se situează central modelele masculine, prin exercițiul de putere determinant; dacă același spațiu laic individualizează o zonă ca fiind mai curând a marginalilor (casa, ograda, camerele ascunse, drumurile laterale etc.), și imaginarul particularizează/memorează "cotidianul" și diverșii săi cronotopoi, respectând diferitele funcții sociale, așa cum sunt ele ierarhizate în lumea reală. Imaginarul oglindește din narațiune nu doar firul epic, simbolismul, tipologiile, relațiile, ci și diversitatea sub-categorială a unităților de timp (timpul mesei, al muncii, al odihnei
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Narațiunile exemplare se ajustează după regulile mnemotehnicii și se fixează în memoria colectivă, pentru a asigura un spațiu "terapeutic" de evaziune imaginară (bine controlată însă de politicile religioase) de sub presiunea dogmatică și exemplaritatea constrângătoare a discursului instituțional, dar și din cotidian. Astfel, realitatea și imaginarul mențin permanent deschisă relația de transfer și își adaptează traseele și strategiile pentru a fi consonante (prin intermediul comunității și în beneficiul ei), pentru că ele trebuie să aibă mecanisme de codificare și decodificare compatibile, ușor de înțeles
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sub-categorii, aflate dihotomic sub semnul valorii acreditate sau negate); relația este prolifică atât în zona reprezentărilor "artistice", cât și pentru mentalități. Bipolaritatea pozitiv-negativ generează și consacră diverse modalități de transmitere a informației codificate arhetipal, fie prin ceea ce putem numi lumea cotidianului (mama, ca Vestală a focului, dar și vrăjitoarea sau descântătoarea; fiul, ca moștenitor care ia în stăpânire castelul sau casa, dar și slujitorul care trădează sau fură), fie în cel ritualic, sacralizat. Unitatea narativă funcțională poate fi considerat mitul, foarte
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
o chilie sau într-un colț privilegiat al casei. Cu siguranță, acest timp românesc întâlnește, mai puțin inventiv și mai puțin sensibil decât occidentul, dar tot atât de interesat, poate cu o admirație discretă, dar rareori exprimată, chipul și sufletul feminin. Imaginarul cotidianului De la femeie este începutul păcatului și prin ea toți murim. (Ecclesiastul) Cusutu-mi-a haine de piele/ păcatul și mie,/ dezbrăcându-mă de veșmântul țesut de Dumnezeu. (Canonul Mare, II a 12) Textul și imaginea ne atestă faptul că regimul
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și de performanță concretă. Sub "mâna" autoritară a stăpânului, pater familias, stau însă nu doar pravilele sau respectarea în general a moralei creștine în spațiile publice și în cele private, ci și modul în care este reprezentată femeia în imaginarul cotidianului. În chip diferit față de vechea societate matriarhală sau de cetatea greacă sau romană (nici ea "democrată", dacă luăm în calcul faptul că femeile erau private de numeroase drepturi), dar și de puterea (instituțională și spirituală) a împărăteselor sau a sfintelor
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ierarhizat, reflectată și susținută în imaginarul cult și în cel popular, prevalența omului adamic fiind motivată de imaginea unei Eve vinovate etern de înșelăciune. Trupul ei "bolnav" de păcat face ca opoziția spirit-materie să aibă relevanță majoră pentru stabilirea normativelor cotidianului, dar și pentru viața spirituală, tot el fiind cauza pentru obsesiva postulare a necesității purificării. Bărbatul se sustrage oricăror învinuiri, el născându-se din femeie și întorcându-se în pământ, fiind mai curând victima transferului maculant al cărnii. Într-un
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sexual. Imaginea femeii nu trebuie să ajungă în imaginar altfel decât epurată, înălțătoare, de aceea ipostazele ei se înscriu în domeniul exemplarității. Cazurile anti-modelelor, dimpotrivă, ajung să țină de insolit și de senzațional, imediat sancționat. Viziunea românească, fie și în legătură cu cotidianul, impune tot prototipul biblic (Fecioara, Sfânta Ana), prelucrat de Bizanț (megalo-modelul împărătesei Elena, urmat în cazul mamelor unor domnitori) și reflectat în hagiografiile feminine (Sfânta Vineri, Sfânta Paraschiva etc), larg difuzate în toate mediile socio-culturale. Viața de curte și tema
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
creației, ea rămâne sortită spațiilor închise, care se dovedesc a fi nu doar formele protectoare ale ciclicității (cum interpretează antropologia). Stăpână a interiorului, dar "condamnată" ca fiind singura vinovată de păcatul primordial, femeia medievală este întruchiparea vieții domestice și a cotidianului, tutelate de morala bisericii. Pentru că asupra ființei ei este proiectată dorința, dar și amintirea gestului interzis, întreaga existență îi este pusă sub semnul interdicțiilor; în baza lor, o fantezie masculină compensatorie (redată timid de poezia medievală laică, de altfel, nesemnificativă
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
mătușă-sa Olimbiiada o au trimis la Bațcov, la mănăstire, și o au zidit într-o chilie, lăsându-i numai o ferestruie, de-i da pe acolo pită și apă. (Cronica anonimă despre Brâncoveanu 347) Dacă analizăm codurile antropologice ale "cotidianului" - aici, ale interiorului domestic -, se observă cu ușurință că arhetipul femininului își subsumează și întreaga simbolistică a preparării hranei, a apei vieții și a morții, a focului vetrei, a vestimentației țesute și a culorilor. Peste acest regim al casei și
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
da viață unor chipuri feminine noi, diferite de cele medievale, descrise în tonuri mai îngăduitoare sau mai ironice, atente totuși la această existență mută, timp de secole, în imaginarul istoriografic. Între cuplul adamic și Fecioară, între păcat și sfințenie, între cotidian și dogmă, dar mai mereu în interiorul casnic, femeia din evul mediu românesc ne apare în scrierile culte supusă, tăcută și redusă la tiparul desăvârșit în comun de biserică și de puterea laică masculină. Cărțile populare: dincolo de regalitate și de cotidian
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cotidian și dogmă, dar mai mereu în interiorul casnic, femeia din evul mediu românesc ne apare în scrierile culte supusă, tăcută și redusă la tiparul desăvârșit în comun de biserică și de puterea laică masculină. Cărțile populare: dincolo de regalitate și de cotidian Situate în spațiul culturii la granița dintre scris și oralitate, cărțile populare dezvoltă pe structuri narative de basm o tematică mitico-religioasă și un tip de fantastic adaptat la scenarii cu aparență realist-istorică. Prin integrarea lor, imaginarul românesc face dovada unei
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sub incidența maleficului (a vrăjitoriei). Pentru imaginarul medieval, propun mai curând o tripletă specializată: un timp aferent religiosului așezat sub semnul pozitiv al divinității, cu topoï aferenți - rai, biserică și grotă christică; un timp laic (al existenței obișnuite și al cotidianului); un timp al religiosului aflat sub semnul negării și al păcatului (pentru iad și celelalte spații "împotrivă"). Pentru prima ipostază, vorbim corelativ despre "vârsta de aur" a Edenului, despre ceremonial, dar și despre Înviere. Locul absolut de trecere între supra-
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
al crucii (vertical și orizontal) și închinarea în fața "suveranului-mag" (simbolism filtrat de Vechiul Testament) urmăresc obținerea purificării și a mântuirii, pentru (re)armonizarea spiritualului cu natura umană (precum în Psalmi). Construcția bisericii semnifică tocmai sacralizarea materiei (părăsirea casei laice și a cotidianului supus greșelii) și situarea în lumina iertării, prin rostirea constantă de rugăciuni. Dacă simbolistica nopții trimite și la odihnă, și la râvnita ocrotire a casei, dar și la Satan cel condamnat la nesomn, lumina sacră, corelată cu prezența credinciosului în
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
imaginarului, împărțită convențional în două paliere orizontale (sub-împărțite în alte câte două) și două registre verticale (fiecare încadrând diferențiat modelele și contra-modelele), creează module sau câmpuri discursive deschise, care sunt tratate în cercetare și ca subiecte semi-autonome (tipologia feminină, imaginarul cotidianului, modelele regalității etc.). Toate, însă, converg către factorul coagulant, arhetipul divin, Unul suprem (imaginat filosofic de la Parmenide până la teologii medievali români), garant al autorității puterii terestre și al imaginii identitare a comunității supuse ei, liantul planului oikonomic de gestionare a
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
stăpân−supus), fie după modele simbolice proprii evului mediu (cultură−natură) sau generale (spațiu locuit−spațiu străin, spațiu privat−spațiu public, spațiu laic-spațiu religios, spațiu concret-spațiul "lumii de dincolo" etc.). Timpul însoțește aceste tipologii spațiale și se fărâmițează în "timpii" cotidianului sau ai ritualului, ai cunoașterii/formării (traseul inițiatic) sau ai penitenței (postul, rugăciunea) etc. Am introdus această perspectivă asupra timpului și asupra spațiului tocmai pentru a reprezenta complexitatea dominantei antropologice din modelul imaginarului medieval − completat aici cu al patrulea nivel
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
aceea a zilei de lucru de opt ore. Dar mulți oameni, și dintre cei mai tragici, ne fac să bănuim că o experiență mai îndelungată modifică acest tablou al valorilor. Datorită lor ni-l putem închipui pe acel aventurier al cotidianului care, numai prin cantitatea experiențelor sale, ar bate toate recordurile (întrebuințez anume acest termen sportiv) și și-ar câștiga astfel propria sa morală. Să lăsăm totuși deoparte romantismele și să ne mulțumim a ne întreba ce poate însemna această atitudine
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
care voi prinde conștiința regelui." E bine spus "a prinde". Căci conștiința înaintează repede sau se strânge în sine. Trebuie s-o prinzi dân zbor în acel moment de neprețuit în care aruncă asupra ei înseși o privire fugară. Omului cotidian nu-i place să stea mult în loc. Dimpotrivă, totul îl îndeamnă să se grăbească. Dar, în același timp, nimic nu-l interesează mai mult decât el însuși și mai cu seamă ce-ar putea fi el. De aici și gustul
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
ascunzi nimic. În muzeele italiene poți vedea uneori mici ecrane pictate, pe care preoții le țineau în dreptul feței celor osândiți la moarte, pentru a le ascunde eșafodul. Saltul, sub toate formele sale, cufundarea în divin sau în etern, în iluziile cotidianului sau ale ideii, iată tot atâtea ecrane care ascund absurdul. Dar există funcționari fără ecran, și despre aceștia vreau să vorbesc. Am ales cazul extrem. La acea limită, absurdul le dă puteri regești. E drept că acești prinți sunt fără
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]