8,169 matches
-
Sabin găsi într-o zi mijlocul de apărare: era tocmai de serviciu când, deodată, răsună clopotul. Însă friptura de-abia fusese pusă pe masă. Atunci Sabin avu o inspirație genială, trase un scuipat deasupra cărnii fripte și lăți scuipatul cu cuțitul, apoi se duse liniștit la datorie. Când s-a întors, friptura îi era neatinsă. Să povestesc și farsa cu „pălăria lui Olchovsky“. Olchovsky, doctorand pe vremea aceea, era unul din cei mai veseli și mai inteligenți studenți. Mai târziu, ca
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Statului, cu cîteva lucrări sprea a-i cere avizul de care nu aveam nevoie numai ca să-i împac orgoliul. Mi-aduc aminte de atmosfera care domnea, de fiecare dată în biroul său. Un fum de țigări să-l tai cu cuțitul, iar încăperea plină cu prietenii lui de la Iași Lăzărescu, Voinea, Panopol, Ianoliu, frații Zipa vorbind tare și rîzînd ca la cafenea. Se vedea că numai de mersul serviciilor polițienești nu era cineva acolo care să se ocupe. Mai era la
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
schimbi baricadele putrede din visare "poezia ta seamănă cu bîtlanii!" este ora buletinelor de știri tot mai lungi ora colindelor închise în cuști florile cresc numai în minți te zbați viața nu este un psalm în fiecare zi te oferi cuțitului de chirurg și în fiecare zi ai timp să fugi de acolo "eu merg împotriva morții" (din ce evanghelie?!) greșelile se hrănesc cu cuvinte poezia e un zar aruncat în memorie rîd! plîng! se întorc păsările din țările calde le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
în bucăți ce este poetul viclean? sais pas léon drieux, parnasian, nu cred să fi fost la înmormîntarea prietenului meu mallarmé rugați sînteți să nu mai purtați istoria în pijama prin grădinile publice am iubit și eu femei ca lama cuțitului am uitat la cîteva luni de la naștere fiul fratelui meu declara: "spre deosebire de hume, kant considera că ideea generală de cauzalitate este un adevăr necesar" * * * eu cu capul pe masă între borcanele pline cu fierea-pămîntului ghințură crini gentiana kochiana furtunile au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
obișnuit cu plînsul meu! Mi s-a comunicat recent (Gabriela Negreanu) că există serioase probleme cu intrarea cărții mele în tipografie. Cică nu mi se mai fac "reproșuri ideologice", dar s-au luat de stil, că e "pe muchie de cuțit", că e "insinuant", că-s "prea trist" în tot ceea ce scriu. Evident, Trăiască veselia! Dar ce-or fi crezînd deștepții aceia că structura interioară a unui poet poate fi hotărîtă oficial?! Mi s-a mai spus că acum totul depinde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
M-am gîndit că poate nu iubesc niciodată pe deplin din moment ce mi-e teamă pur și simplu de căsnicie, sînt inapt pentru asta, parcă e un sentiment de acum, din acești ani. Sînt și prea multe lucruri pe muchie de cuțit în viața mea! Îmi place dezordinea acestei vieți, a mea, chiar dacă mă și plîng. Ce mult mi-a plăcut o vorbă a lui Paler, cîndva! Zicea că n-a iubit niciodată furnicile, pentru că ele nu rămîn singure, nu știu ce e singurătatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
este ziua care-i va aduce multă nefericire, ca și mamei sale. 7 noiembrie. Soții Carol și Elena (Sitta) sunt prezenți la Expoziția florală din București. A fost ultima dată când au fost văzuți împreună, ca soți. Noiembrie. Aflat „la cuțite” cu frații Brătianu, Prințul Moștenitor Carol elaborează diferite planuri, pentru a pune capăt dominației exercitate de frații Brătianu asupra țării și a monarhiei. În acest scop, încearcă să o atragă pe Principesa Elena și pe Regina Maria. Carol i-a
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
lovea, când nu vroia să-i dea bani de băutură. Într-o noapte ploioasă a fost atacată de hoț. Era un bărbat cum povestea dânsa cu un ciorap negru tras pe cap cu cojocul întors pe dos și cu un cuțit mare în mână. Bodogănea ceva neînțeles "rusește", înjura și-i cere "ghenghi" bani și bijuterii. I-a sucit o mână, i-a învinețit un ochi și a lovit-o peste spate, lăsându-i pete roșii și vinete. I-a răscolit
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
s-a făcut foc și pară. A trântit o pe bătrână jos și-o lovea fără milă cu picioarele. Biata femeie a țipat o dată din răsputeri și milițienii au tăbărât asupra infractorului. I-au scos masca imediat, i-au luat cuțitul, imobilizându-l. Nu mare mirarea le-a fost când l-au recunoscut pe nepot, căruia i-a făcut mult bine, ani de-a rândul. L-au luat la post și acolo și-a recunoscut fapta. Miliția a acționat după lege
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
meu natal. Uneori, se întâmplă ca bătrânele să mai uite din versurile pentru descântece și atunci improvizau. Maria lui Orest, mi-a povestit că la descântecul de deochi, se puneau cărbuni aprinși într-o cană cu apă și apoi cu cuțitul sau cu paie se arunca apă pe cel descântat. Trebuia să bea apă de trei ori și se repeta descântecul de trei ori: "că descântecul e de la mine. Leacul de la Dumnezeu și Maica Domnului. Noi la Dumnezeu și Maica Domnului
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
la îndemână. Pe măsuța, de pe care nora sa adunase ceștile de cafea, a așezat un vas din ceramică. În interiorul vasului se afla un suport din lemn cu o fantă pe mijloc. Lângă vas a așezat 3 instrumente de tăiat: un cuțit ascuțit; un fel de cater și o foarfecă specială, în genul celei de tăiat la vie, dar mai delicată. M-a invitat în grădină, de unde a tăiat câte o crenguță din fiecare copăcel. Din piersic a tăiat o crenguță mai
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
fi trimis un semn de sus, simți ceva tare În mormanul de frunze uscate pe care ședea. Îl pipăi cu mâna stângă și bucuria nu-i fu mică. Degetele lui amorțite dăduseră de o piatră ascuțită ca o lamă de cuțit. O ridică cu grijă ca să nu fie văzut și, În timp ce du cea la gură o bucată de pâine, o strecură cu grijă În tivul descusut al mânecii. Lăsară focul să pâlpâie și se pregătiră de culcare. Lui Simeon Îi legară
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
stau de pază În josul cărării. Eu am ochi de mâță! Ambrosius se Îndepărtă, urmărit de privirile nemulțumite ale celorlalți. — Hugo, ți-am mai spus să fii prevăzător, spuse slujitorul cel bătrân. „Într-o bună zi o să te pomenești cu un cuțit Între coaste și știu cine o să-ți ia atunci locul pe lângă stăpân. — Numai să aibă timp, mormăi Hugo, și Simeon, care auzea totul de la locul lui de sub brad, se Înfioră. „Poate să fie În cearta asta și un dram de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de la umăr Bodo mai avea alte câteva răni deschise care Îl umpluseră de sânge. Alunecă de pe cal și Ambrosius se apropie să-i dea lovitura de grație. În clipa În care vârful sabiei străpungea veșmântul tânărului, Hugo Își Împlântă adânc cuțitul În spatele tovarășului său. Sabia chiorului alunecă sub coasta tânărului, fără Însă a-i atinge inima, și capul Îi căzu Într-o parte. O clipă, văzu Îngrozit buzele subțiri ale lui Hugo rânjind pline de cruzime: — Ți-am spus că deștepții
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
inima, și capul Îi căzu Într-o parte. O clipă, văzu Îngrozit buzele subțiri ale lui Hugo rânjind pline de cruzime: — Ți-am spus că deștepții nu trăiesc mult. Voiai să-mi iei locul, nu-i așa? Apoi Își șterse cuțitul În iarba udă și-l vârî la cingătoare. În jur se făcuse liniște. Bodo și Simeon zăceau plini de sânge la pământ. Hugo se aplecă asupra cioplitorului. Câteva clipe Simeon Își ținu răsuflarea, așteptând lovitura mortală. Dar se luminase de-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lui albaștri și reci păreau Încă și mai Înfiorători. Purta o tunică de catifea vișinie, scurtă până la genunchi. Sub ea se zărea o că mașă fină din pânză de Flandra, cu guler plisat. N-avea spadă la cingătoare, doar un cuțit scurt de vânătoare cu prăsele de fildeș, pe care mâna lui uriașă le strângea spasmodic. Deși părea liniștit, se putea ghici cât era de ner vos și nerăbdător. Dar prizoniera era prea slăbită ca să-i ob serve nesiguranța. Cavalerul făcu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mișelește pe la spate. Nici n-au apucat să se apere, căci n-aveau armele pregătite... I-au Înjunghiat ca pe niște miei... — și ducele? — Măria sa a aruncat pocalul de argint pe care-l ținea În mână și și-a scos cuțitul de vânătoare, cu care s-a apărat, făcând pagubă printre mișei, până când a căzut străpuns de sulițe. L-am văzut cum sângera. Maestrul de vânătoare a stat deoparte, nimeni nu s-a atins de el. Când au isprăvit treaba, au
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
un morman de leșuri. Avea o crestătură urâtă pe frunte, din care sângele Îi șiroia peste fața aspră până și În moarte. Spada o mâ nuise În cele din urmă cu stânga, fiindcă dreapta Îi atârna neputincioasă, sfâșiată de un cuțit. Nu-i ucideți pe nobili, strigă ducele. Nu-i ucideți pe Eglord, pe Otto și pe cei de neam nobil. Îi vreau vii pe toți! Se lumina de ziuă. Curtea, conacul, câmpurile de jur Împrejur până departe la marginea pădurii
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Trudpert și din spre Sulzburg, dinspre apus și dinspre răsărit, din toate păr țile se apropia puzderie de țărani, cu coasele sclipind amenințător În soare. — Câinii blestemați, nici măcar nu se mai ascund! Atât de siguri sunt de victorie! Le sticlesc cuțitele În soare, iar ei se bucură că ne au În mână! izbucni Eglord. — Încă n-au pus mâna pe noi, urlă furios Adalbrecht. Se aplecă peste parapetul zidului și țipă: — N-o să puneți mâna pe noi, mișeilor! Nimeni nu poate
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
că vreme de zeci de ani se strânseseră frunzișuri moarte printre care de abia se putea Înainta. Câțiva aluni Își Încâlceau ramurile atât de strâns, Încât trebuiră să-și croiască drum cu săbiile prin hățișul sălbatic. Fratele Ulrich ceru un cuțit și Începu să reteze cu hărnicie crengile care se-mpleteau Într-un perete de netrecut. După ce se osteni astfel o vreme, urmat de strădaniile celorlați, care se luptau și ei cu hățișurile sălbăticite, de sub frunzișurile putrede apăru o gură de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Mircea, tu ești cel mai mare, ai grijă de sora ta. Lică, tu ia perna și pătura voastră. Titi, tu la fel. Radule, tu ia olița pentru fratele tău, Bebi. Mircea, ține traista asta în care avem niște pâine, un cuțit și puțină sare. Lică și Titi, luați cele două sticle cu apă. Mama își revenise, săraca, și acum era tot femeia puternică și bătăioasă, gata să lupte pentru copiii ei, pentru familia ei. Gata? întrebă caporalul în timp ce mama ieșea pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ortodoxă română ar fi monitorizat activitatea strict religioasă a mamei noastre, actele de milostenie, binefacere și iubire a semenului său, ar fi avut motive temeinice s-o considere ca pe un neobosit și vajnic misionar. Mama a scos mai întâi cuțitul din sacoșă, apoi pâinea cea mare primită de la nana Floarea crescută și frumoasă, așa cum se obișnuiește să se facă în Banat. A luat pâinea în brațul stâng, apoi pe dosul pâinii a făcut semnul sfintei cruci cu ajutorul cuțitului. În timp ce mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mai întâi cuțitul din sacoșă, apoi pâinea cea mare primită de la nana Floarea crescută și frumoasă, așa cum se obișnuiește să se facă în Banat. A luat pâinea în brațul stâng, apoi pe dosul pâinii a făcut semnul sfintei cruci cu ajutorul cuțitului. În timp ce mama se ocupa de noi, familia Butu se uita cu interes și cu admirație la tot ce făceam. La un moment dat, probabil dintr-un motiv similar cu cel avut de sora mea când a apelat la mama a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
care făceau de pază în interiorul buncărului improvizat aveau menirea să vegheze la protecția și integritatea corporală a tuturor celor din interior. Nu de puține ori bande de tâlhari își căutau victimele din rândurile oamenilor adăpostiți. Sub amenințarea bâtelor și a cuțitelor, acești ticăloși îi deposedau pe bieții oameni de toate bunurile valoroase: bijuterii, ceasuri de mână, brățări, verighete și bani. Ba și haine. Era imposibil să opui rezistență unei bande organizate. După ce-i jefuiau, se făceau nevăzuți în bârlogul lor. Astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vulcanilor noroioși de la noi. Acesta era tatăl tatălui meu. Avea 92 de ani. Avea nouăzeci și doi de ani și-i era foame. O foame cumplită, care-i răscolea fără milă măruntaiele lipsite de orice hrană. Mi-a cerut un cuțit. Când mi-a cerut cuțitul de bucătărie pe care l-a luat cu mâna dreaptă -, am văzut cum palma i se mișca în mod involuntar într-o alternanță perpetuă: stânga dreapta, stânga dreapta. A așezat cartoful pe marginea plitei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]