8,674 matches
-
și foarte frumoasă. Se vede uluitoarea schimbare de culoare de pe suprafața luminoasă a Pământului la cerul negru pe care se văd stelele. Linia despărțitoare este foarte subțire, ca o peliculă de film care înconjoară sfera Pământului. E de un albastru delicat și trecerea de la acest albastru la negru se face foarte treptat și minunat.“ Fiona își puse jos cuțitul și furculița în timp ce vorbeam și asculta cu bărbia cuibărită în mâini. — Aveam poze cu el lipite peste tot în dormitor. Scriam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
el... Ce fel de tip e? Mark pufăi, cufundat în gânduri. — E greu de zis, de fapt. Nu are tendința de a spune prea multe despre el. — Da, dar ascultă, spuse Henry aplecându-se în față. Pășea pe teren foarte delicat. Omul se oferă să completeze un cec în alb pentru noi, din câte-mi dau seama. Tunuri, avioane, rachete, bombe, gloanțe - orice, le vrea pe toate și dacă nu suntem gata să i le vindem, se va duce la francezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai tem... Viața e doar un vis ...pentru că vine un moment când lăcomia și nebunia nu se mai pot deosebi. Această linie despărțitoare e foarte subțire, asemănătoare cu o peliculă de film care înconjoară sfera pământului. E de un albastru delicat și această trecere de la albastru la negru e treptată și frumoasă. Lumea n-a mai putut aștepta. MOȘTENIREA FAMILIEI WINSHAW Cronică de familie MICHAEL OWEN PEACOCK PRESS Prefață de Hortensia Tonks, licențiată, Universitatea din Cambridge Signor Italo Calvino, scriitor italian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu adevărat grozav. În orice caz, mă bucur de cunoștință. Mă duc să o trimit și pe Allison să stea de vorbă cu tine. Și ea e grozavă. Aproape imediat ce a terminat de vorbit și a dispărut, cu un foșnet delicat de piele și bucle, dincolo de ușile de sticlă, și-a făcut apariția o siluetă zveltă. Superba negresă s-a prezentat drept Allison, proaspăt promovata asistentă principală a Mirandei, și mi-am dat seama imediat că e pur și simplu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cântăreau sub cincizeci și cinci de kilograme. Pe când stăteam pe scaunul meu rotativ de birou și mă căzneam rețin numele tuturor, și-a făcut apariția cea mai frumoasă fată pe care am văzut-o În viața mea. Purta un pulover delicat din cașmir care părea tricotat din norișori roz. Părul uluitor de alb i se revărsa, buclat, pe umeri. Trupul, Înalt de un metru optzeci, părea să aibă exact atâta greutate cât să-l mențină În poziție verticală, dar pășea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sută dintre chestiile care se trimit nici n-o să-i placă Mirandei. Unele sunt de-a dreptul insultătoare, nici n-o să i le arăt. Uite, ca ăsta, a zis ea și mi-a arătat o cutiuță. Era un telefon portabil delicat și elegant, marca Bang & Olufsen, argintiu, culoarea folosită curent de firmă, cu margini rotunjite și capacitatea de a bate pe o rază de vreo trei mii de kilometri. Fusesem În magazinul firmei respective cu vreo două săptămâni În urmă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pantofi legată cu elastic și s-a lansat pe ușă afară. Am deschis-o rapid. Înăuntru era o pereche de sandale Jimmy Choos cu toc, cu breteluțe din păr de cămilă care porneau În toate direcțiile și cu catarame dispuse delicat În mijloc, sandale care valorau probabil În jur de vreo opt sute de dolari. La naiba! Trebuia să le Încalț. Mi-am smuls din picioare adidașii și șosete Îmbibate de transpirație și am azvârlit totul sub biroul meu. Piciorul drept a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
-mi aranjez părul sau să mă Întreb ce e dincolo de ea, m-am pomenit Într-un hol mare, aerisit și În nări mi s-a strecurat cea mai apetisantă aromă de copane de miel. Și iat-o chiar acolo, ducând delicat furculița la gură, În timp ce două fetițe cu chipuri identice și cu păr negru urlau una la cealaltă la capătul celălalt al mesei, iar un bărbat Înalt, cu figură aspră, păr argintiu și un nas care se lățea pe toată fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sub zece mii de dolari. Dar am observat astăzi că unul din mânerele de piele se rupsese din nou, deși departamentul de accesorii Îl returnase de nu știu câte ori firmei Fendi ca să fie cusut de mână. Mânerele fuseseră gândite ca să susțină portofelul delicat al unei doamne, poate și o pereche de ochelari de soare sau, hai, În caz de forță majoră, chiar un mic telefon celular. Mirandei nu-i păsa câtuși de puțin de treaba asta. Ea Îndesase În sacoșă o sticlă uriașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Gabriel Brooks, agentul meu, manager și adevărat erou. Gabriel, ea e Andrea Sachs, care lucrează la ora actuală la revista Runway. — Andrea, Încântat de cunoștință, a zis Gabriel și mi‑a luat mâna Într‑a lui În stilul acela enervant, delicat și molatic, genul nu‑am‑de‑gând‑să‑ți‑strâng‑mâna‑pentru‑că‑sunt‑convins‑că‑o‑să‑ți‑frâng‑oscioarele‑fragile‑și‑feminine-În‑două. Christian mi‑a vorbit mult despre tine. — Așa? am zis eu și i‑am strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
chiloților prin pantaloni i se părea dezgustătoră. Asistenții de modă comandaseră deja o pereche de pantofi argintii Manolo mărimea mea și cineva de la accesorii Îmi și alesese o foarte elegantă poșetă argintie Judith Leiber, cu un lănțișor lung, care clinchetea delicat. Eu Îmi exprimasem preferința pentru o poșetă Calvin Klein, prea puțin apreciată la valoarea ei, sugestie la care ei au pufnit de indignare și mi‑au Înmânat produsul Judith. Stef Încă stătea pe gânduri dacă trebuie să port un colier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
erau acoperite cu piele Întoarsă albă (ce periculos!ă, Întreg acest mobilier odihnindu‑se pe un covor alb cu țesătură deasă, așternut special pentru evenimentul serii. Lumânări votive albe, așezate În suporturi simple, albe, de porțelan, dădeau o lumină albă, delicată și iluminau ușor de dedesubt bujorii (dar fără a‑i face să pară cuprinși de flăcăriă și Împrăștiau o lumină subtilă și discretă În jurul mesei. Singurele pete de culoare din Întreaga Încăpere proveneau de la tablourile care atârnau pe pereți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cafea, În SUA. Spectacol muzical care se joacă la New York, pe tema morții, a SIDA și a homosexualității. Cuoarea, de un alb strălucitor, a unei glazuri folosite pentru prăjituri. „Poante de balet“, În text - referire la culoarea de un roz delicat a acestora. Muzică hindustană. Războinicii Vestului. Costum, confecționat de obicei din piele neagră, foarte mulat pe corp, purtat de regulă doar la petreceri gen bal mascat sau de Halloween. Film realizat În 1993 după un roman de Ira Levin, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să te gîndești că vei fi din nou vizitat de vreo nenorocire. N-ai de ce să te temi, dragă Horace. Iubirea te Însoțește. Iubirea te umple și te Înconjoară... Și cuvintele curseră În continuare ca o o ploaie de lovituri delicate de la un iubit mai aspru. Era imposibil, se gîndi Duncan - uitînd acum de dorința lui de a rîde - să nu te abandonezi pasiunii pe care-o transmiteau; era imposibil să nu vrei să fii impresionat, mișcat, convins. Se gîndi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ceară la sîni și pe fund. Apoi o făcu să se miște mai afectat. — O, puiule! O, puiule! spuse el prostindu-se. Apoi strigă spre Winnie: Așa mergi tu cînd ești cu Champion! Domnul Champion era maistrul fabricii, un om delicat, pe care fetele Îl cam terorizau. Așa faci tu. Te-am auzit! Și așa face domnul Champion. Puse figurina pe Încheietura brațului și o sărută pasional, iar apoi Își duse unghia Între picioarele ei, prefăcîndu-se c-o gîdilă. Winnie țipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vadă cumva piciorul alb al vreunui băiat cu sînge pe el. Își coborî capul și Începu să răscolească din nou plaja. Găsi un pieptăne cu dinți rupți. Săltă un ciob dintr-o ceașcă de porțelan care avea Încă un mîner delicat. Apoi - fără să-și dea seama de ce, poate că cineva Îi pronunțase numele și cuvintele Îi ajunseseră la ureche printr-o stranie legănare a sunetelor voicilor, rîsetului sau apei - Își Întoarse capul spre dig și privirea lui se Întîlni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
voci. Se Îmbujoră și mai tare, Își prefiră mîna prin păr și-și coborî capul. Gestul lui, nestudiat și puțin stîngaci, era cel mai emoționant din cîte făcuse. Pentru prima oară Își dădu seama ce Înfățișare plăcută avea, cît de delicat și pur era. La urma urmelor era tînăr, mai tînăr decît ea. Încă Își ținea pipa și chibriturile În mînă, dar stătea nemișcat, cu mîinile inerte În poală. — Îmi pare rău, zise el. Doream să vă Întîlnesc doar pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dumneavoastră căutați cu ochii plecați și nu vedeți nimic altceva decît praf. Trebuie să vă ridicați privirea, dragă domnișoară. Trebuie să Învățați să nu vă mai uitați la cele pieritoare. Avea palma și vîrfurile degetelor moi, iar strînsoarea Îi era delicată; cu toate acestea, trebui să se forțeze puțin ca să-și retragă mîna. — Așa o să fac. Eu... Vă mulțumesc, domnule Leonard, zise ea, și cuvintele i se părură ridicole, vocea groasă, nesigură, ca și cum nu ar fi fost a ei. Se depărtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ca de ceară. Avea o fața subțire ca de fantomă, iar dinții Îi erau pătați de tutun. Purta o pereche de ochelari cu rame din carapace de broască țestoasă. Kay Împărți un rînd, și-l urmări cum Își filează cărțile delicat. Clătină din cap. De parcă te-ai prinde În joc cu moartea, zise ea. El Îi susținu privirea, Întinse o mînă și arătă cu degetul, apoi Îl răsuci și-l făcu cîrlig. — Astă-seară, șopti el pe un ton din filmele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Înnegrită; Își imaginase că era acoperită cu pămînt sau funingine. Dar În momentul În care Își Îndreptase lanterna asupra ei, negrul devenise roșu-aprins. Și brațele, și pieptul erau la fel, și cînd Își mută lanterna peste ele proiectau mici luminițe delicate. Din el răsăreau cioburi de sticlă. Mickey Încerca să scoată ce era mai rău, Înainte să-l bandajeze. În acest timp el tresărea, Își clătina capul de parcă ar fi fost orb. Ochii Îi erau pe jumătate Închiși, lipiți cu sînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
verticală, În centrul ușii, la un metru și jumătate de la podea, un vizor acoperit. În timp ce urmărea, dunga de lumină fu Întreruptă iar vizorul se lumină o clipă, apoi se Întunecă. Domnul Mundy stătea uitîndu-se Înăuntru. Pentru că, așa cum știa să meargă delicat, știa și cînd unul dintre oamenii lui avea probleme și nu putea dormi... Stătu acolo, nemișcat, preț de un minut. — În regulă? Întrebă el foarte blînd. La Început, Duncan nu răspunse. Îi era teamă ca nu cumva să-l trezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
domnișoara Chisholm cînd intră În birou. — Așa deci? Întrebă Helen. Ieși din birou, se duse pe coridor și o luă spre toaletă, să-și scoată paltonul și pălăria și să-și pudreze fața la oglindă. În timp ce făcea asta, revăzu fața delicată a Juliei, cu trăsăturile ei frapante: gîtul subțire, ochii negri, sprîncenele frumoase, buzele pline, neregulate, care te făceau să uiți de rest. Ușa se deschise și intră domnișoara Links. — O, domnișoară Giniver, mă bucur că v-am prins. Am vești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Ceva, delicatețea, luciul, o făcuse să se gîndească la Helen. Se gîndi acum din nou la Helen În timp ce o scutură pentru a o vedea făcînd vălurele. — Uitați-vă ce luciu are! Uitați-vă la nasturi! Căci nasturii erau din os, delicați ca o azimă, și incredibil de plăcuți la pipăit și la vedere. Binkie Își mută țigaretul dintr-o mînă În alta ca să poată ridica manșetele jachetei și să-și plimbe degetul mare pe suprafața satinată. — E-o chestie al naibii de fină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Helen. Kay se ridică s-o ia de mînă și s-o ajute să coboare cele cîteva trepte pînă În cabină, și o sărută pe obraz. — Bună, iubito. — Bună, Kay, zise Helen zîmbind. Obrazul Îi era rece, rotund, moale și delicat, ca de copil. Buzele Îi erau uscate sub ruj, ușor Înăsprite de vînt. Se uită În jur, la norii de fum. — Dumnezeule, e ca-ntru-n harem turcesc. Dar asta nu pentru că am fost vreodată În vreunul. — Draga mea, zise Binkie, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nimic. S-a Întîmplat demult. Dar nu era nimic, știa asta. Încercă să și le imagineze pe Helen și Julia Împreună: o văzu pe Helen, cu fața ei rotundă de copil, cu părul nepieptănat și buzele crăpate și pe Julia, delicată, stăpînă pe sine ca o piatră prețioasă neagră și rece... — Ei, a mers bine? — Da, rîse Helen cu timiditate. De ce să nu fi mers? Nu știu. Dar Binkie auzise. Și ea o cunoștea pe Julia, dar destul de puțin. — De Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]