7,054 matches
-
cuvântul corect în sensul de ,,regim economic și social în care capitalurile, sursă de venituri, nu aparțin în general celor care le fac să acționeze prin propria lor muncă", op. cit., p. 284. După cum se vede Proudhon anticipează teoria marxistă a despărțirii capitalului de cel care îl pune la treabă, adică de muncitor. Tot Braudel arată că ,,adevărații zarafi, cei ce contează, sunt de obicei personaje importante, pe care secolul al XVIII-lea, spre sfârșit, îi va numi cu un nume specific
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Tehnic, chestiunile acestea se rezolvă prin măsuri administrative, prin adoptare de legi, prin modificări ale actului legislativ. Din punct de vedere civilizațional însă, aceste modificări își vor găsi mult mai târziu replica socială. Faptul că astăzi putem vorbi despre o despărțire, despre un divorț așteptat între Ministerul Justiției și Consiliul Suprem al Magistraturii, nu înseamnă că, în profunzime, acest proces este și moralmente mulțumitor pentru cetățeanul român. Sunt foarte multe de făcut încă și între membrii Consiliului Suprem al Magistraturii, și
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
procedura e mai puțin curentă, e motivul pentru care mie mi se pare absolut normal ca în discuțiile care au urmat, mai ales între reprezentanții diplomatici ai Italiei și reprezentanții noștri diplomatici, să facem, și am făcut-o deja, cuvenita despărțire între ce înseamnă principiile noastre de politică externă și forma propriu-zisă în care ele au fost conținute, formă pe care, repet, au consemnat-o și alți ambasadori: al Marii Britanii, al Statelor Unite... nu vă mai înșir acum statele. Cosmin Ruscior: Putea
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
lui, soția mea, și am venit înapoi, grăbit de circumstanțe. Marius Tucă: Și ați lăsat copilul. Mihai-Răzvan Ungureanu: Ce puteam să fac? Marius Tucă: Sentimentul de tată ziceați că este extraordinar. Mihai-Răzvan Ungureanu: Este într-adevăr și e frustrantă orice despărțire de el. Marius Tucă: Nu suntem la „Surprize, surprize”, n-o să vină nimeni, nici măcar, adică n-o să vină nici măcar soția dumneavoastră cu copilul, ca să facem momentul melodramatic, nu dramatic, doar melo în această seară. Spuneți-mi, în momentul în care
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
sigur. Unde sunt realizările, că simte nevoia să mai puncteze domnul președinte mai aspru, mai vioi, mai...? Mihai-Răzvan Ungureanu: Realizările sunt foarte multe. În cazul de față, domnul președinte a considerat că merită reliefat acel subiect care într-adevăr marchează despărțirea definitivă de o politică submersă, o politică tăcută, politică externă tăcută, oarecum lipsită de consistență și fără pondere justă acordată interesului național. Relația cu Federația Rusă s-a deschis spectaculos după întâlnirea domniei sale cu președintele Putin, în februarie anul trecut
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
prima jumătate a secolul al XIX-lea erau cele mai cosmopolite - Iașul avea atunci 16 sau 17 comunități etnoculturale, distinse după proveniența membrilor -, sunt și cele care evocă cel mai mare număr de divorțuri, consumate sau nu, pentru că există și despărțiri, există și fugi, există și forme agravate de neînțelegere casnică. Cătălin Avramescu: Ce curios că noi vedem familia, funcționarea ei mai bine zis, de regulă în momentul disoluției. Adică materialele pe care le avem despre familie privesc adesea - oricum, destul de
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
deși nu-l reprezenta întru totul, și asta era rezolvarea zestrei între familiile copiilor care urmau să se căsătorească. Acela era, de fapt, prima formulă de administrare a zestrei, felul în care fata urma să dispună apoi, în eventualitatea unei despărțiri sau, dimpotrivă, în eventualitatea unei vieți îndelungate, de bogăția cu care a intrat în mariaj. Cătălin Avramescu: Ceea ce ne arată, cred, în încheiere, că procesul de modernizare nu este nici în România, nici altundeva, pur și simplu, un proces de
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
schimbări în minister? Mihai-Răzvan Ungureanu: Marea majoritate a schimbărilor se petrec pe cale naturală. Există un proces firesc de reașezare a vârstelor, există o necesitate de configurare confortabilă a competențelor, un proces natural de absorbție a oamenilor tineri și, proporțional, de despărțire onorantă și onorabilă de cei care până acum au lucrat împreună cu noi în Ministerul Afacerilor Externe. Aceasta ar fi latura umană. Ministerul mai are nevoie de schimbări și sub alte aspecte, are nevoie accentuată de fonduri, de înțelegere, de compasiune
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
sută sunt de jurnal intim sau foarte intim. La acestea mă voi referi mai mult (și Eugen Simion, în prefață, asupra acestora insistă), pentru că ele stârnesc în primul rând curiozitatea. În jurnalul intim din 1958, criza nevrotică e agravată de despărțirea de Aurora Cornu, prima soție, și de neputința de a lucra la proiectele epice de ficțiune. Suferința se complică, pentru că - recunoaște pacientul - "n-ar fi rău dacă lucrurile nu s-ar agrava unele pe altele: boala de amor cu oboseala
Beneficiile nevrozei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12518_a_13843]
-
spiritul tău și oboseala va trebui să cedeze. Altă soluție nu există" (p. 15). Apelează la puținele resurse raționale pe care le mai are în această stare de epuizare, se apără: Nu voi accepta ca sufletul meu să fie teatrul despărțirii, să îndure toate durerile, să se joace piesa numai în universul meu" (p. 4). Știe cauzele: dorința de eliberare a unei femei ce se lăsase cucerită pentru scurtă vreme și orgoliul de independență al unei poete care vrea să scrie
Beneficiile nevrozei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12518_a_13843]
-
scrie un poem despre China, căci Aurora "a fost și rămâne o femeie de lux, nu o tovarășă de bucurii și suferințe, cum e orice femeie obișnuită" (p. 8). Pe măsură ce-și recapătă sănătatea, pe măsură ce se vindecă de melancolia despărțirii de Aurora Cornu, lui Marin Preda nu-i mai plac însemnările de jurnal, după cum notează în 3 septembrie 1958, la ora 12 noaptea: "Nu mai îmi plac însemnările în acest jurnal. Nu cumva încetez de a mai fi erou? Ah
Beneficiile nevrozei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12518_a_13843]
-
Jurnalul propriei nevroze poate fi considerat o versiune experimentală a examenului interior pe care și-l face Constanța în romanul Risipitorii. Aurora Cornu observă foarte bine transferul de subiectivitate de la autor la personaj, profitul tras din propria biografie (experiența unei despărțiri conjugale), într-o mărturisire provocată de Eugen Simion și consemnată într-un interviu. Romanul Risipitorii - afirmă Aurora Cornu - e o carte "despre astenia lui șMarin Predaț în spital, despre despărțirea noastră"; "e cartea în care Marin își explică propria nevroză
Beneficiile nevrozei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12518_a_13843]
-
autor la personaj, profitul tras din propria biografie (experiența unei despărțiri conjugale), într-o mărturisire provocată de Eugen Simion și consemnată într-un interviu. Romanul Risipitorii - afirmă Aurora Cornu - e o carte "despre astenia lui șMarin Predaț în spital, despre despărțirea noastră"; "e cartea în care Marin își explică propria nevroză, nu? Și o atribuie unei femei" (fragment reluat în acest volum ca anexă la jurnal, p.60-61). Persistența scriitorului în jurnal nu e folositoare, căci singura lui soluție onorabilă și
Beneficiile nevrozei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12518_a_13843]
-
însă pe mine m-a surprins poezia ce o scrisesem la terminarea școlii și de care nu mai știam, și pe care Gelu a păstrat-o cu sfințenie printre hârtiile lui vechi din sanctuarul părintesc. E un sonet făcut la despărțire, purtând data de sus, din titlu, și din care reproduc numai ultimele două terține: ...Vreau zâmbetul să-mi fie ca de miere, Dar inima mi-e plină de venin. Pornit cu pasul lent spre alte ere, Spre lenta descompunere înclin
12 septembrie 1942 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12538_a_13863]
-
a intrat abia în 1835, iar succesul l-a transformat aproape imediat în termen literar. Spre norocul Iadului" Hi! Hi! Apoi, după studiile lui René Spitz și ale lui Bowlby, nostalgia se va numi, clinic, carență socio-afectivă sau patologie a despărțirii, iar la Freud regresie. Din nefericire, istoria ocultă a melancoliei se sfârșește aici! mai adăugă dracul cu glasul scăzut. Revenind, dacă plictiseala e percepția unui lucru care nu corespunde așteptărilor, abia melancolia stabilește deficitul. Incapabil să efectueze actul "protensiv" ce
Rafturile cu nostalgie ale Bibliotecii iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12542_a_13867]
-
autobiografic. Privirea sa încărcată de tristețe se focalizează pe un prezent ce a căpătat o denominație odioasă (single) și se întoarce, în mod repetat, spre trecutul comun, pentru a recupera câte ceva din zestrea afectivă risipită. După aproape doi ani de la despărțire, eroina se află încă într-o ,letargie mentală", nereușind desprinderea de viața ei anterioară, a lor. Femeia își întocmește o adevărată listă de interdicții pe care singurătatea i le-a aruncat înăuntru sau afară, peste prag. Gesturile altădată firești, reflexele
Femeia în fața oglinzii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11277_a_12602]
-
am să le uit niciodată) știa să tacă și să asculte cu o eleganță și o curtenie de neimaginat. Deși redutabil polemist, se resemna să-și cucerească adversarul, fără să-l nimicească. Îmi închipui amărăciunea sa când, în urma faimosului studiu ,Despărțirea de Noica", a fost catalogat între detractorii filozofului, deși intenția vădită a textului era să construiască, în replică, un elogiu la adresa celui care se despărțise (pentru a se regăsi în adâncuri) de Goethe. Nimic mai străin lui Alexandru Paleologu decât
Eleganța sfidării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11338_a_12663]
-
au întărit sufletește populația pornită în bejenie, fiindu-le alături nu numai ca păstori și duhovnici, ci și ca mărturisitori ai grozăviei momentelor de atunci. Un articol din Raza Basarabiei, din 18 august 1940, evocă și astăzi peste timp, dramatismul despărțirii de pământurile natale: , Ne apropiem de pietrăriile Ghidighiciului, unde Chișinăul s-ascunde în urma noastră, pentru a nu-l mai putea privi. E o scenă îngrozitoare. Toți plâng și se vaită ca-n fața ghilotinei. ŤO, scumpe Chișinău, când te vom
Din Lacrima Basarabiei.. by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11362_a_12687]
-
de la Răsărit. Spre sfîrșitul cărții, eseurile se strîng în note, impresii, concesii (făcute artei, căilor puțin bătute de la restul e literatură la literatura e totul, nu altcuiva...), frumoase ca un adio. De fapt, ca un adieu, ,mergeți cu Dumnezeu". O despărțire (de cititori, nu de românește) care n-are nimic de-a face cu indiferența și cu privirea din afară. Românește rămîne, după patruzeci de ani, dincolo de orice altă etichetă, cartea implicării: ,De la René Daumal învăț povestea-mi pe de rost
Busola și penseta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11317_a_12642]
-
greșelilor de odinioară. El poate să găsească drumul spre o identificare nouă, mai liberă cu statul sau religia sa, lucru care exclude identificarea totală necritică de mai demult, cu toate urmările ei totalitare. O împăcare cu trecutul în sensul unei despărțiri sau indiferențieri a trecutului este imposibilă; trecutul rămâne întotdeauna, volens nolens, o parte a prezentului. Este posibilă însă o procesare critică-autocritică a trecutului. Ba mai mult, trecutul încă prezent poate fi folosit pentru viitor, cauzele tragediilor din trecut pot fi
Hans Küng - Iudaismul by Edmond Nawrotzky-Törok () [Corola-journal/Journalistic/11393_a_12718]
-
a impresionat, dincolo de cuvinte și imagini, este faptul că și mandatul lor a rămas, într-un fel, fără sfîrșit, fără capăt, ca și podul celebru. Ediția de anul acesta nu s-a mai ținut. Ea însemna, pe de o parte, despărțirea celor doi directori de Festival și, pe de altă parte, un nou început, un nou mandat, ce va fi asigurat de Vincent Baudriller și Hortense Archambault. Greva intermitenților din Franța - despre care ați putut citi și în revista noastră - amplă
Visul unor nopți de vară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13644_a_14969]
-
rostită cu urlete de vijelie. Iar acum, în aceste clipe ultime de zăbavă... încă o dată s-a abătut asupră-mi prezicerea amenințătoare de la Londra, ca ieșită dintr-un nor negru și de două ori mai puternică..." De Quincey notează momentul despărțirii, în stilul romancierului care ar fi putut fi, după decizia, în fine, asumată: "Am privit în jur... scaunul, căminul, masa de scris și alte obiecte ce-mi deveniseră familiare; și lacrimi mi-au picurat pe ele, știind prea bine că
Galeria șoaptelor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13713_a_15038]
-
p. 26) Angoasa generată de o lume exterioară imprevizibilă, aflată într-o foarte rapidă transformare după criterii și reguli care sfidează logica și bunul simț este dublată de o alta: cea născută din conștientizarea trecerii ireversibile a timpului și a despărțirii definitive de cei care, cîndva, i-au fost poetului companioni de drum în viață. Și aici acționează o lege a dubletelor antinomice, nașterea fiicei scriitorului ( prezența) fiind simultană cu moartea bunicului ( absența): "În ziua cînd s-a născut fetița mea
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
la acel loc înseamnă o întoarcere în timp. Pentru el vremea a înghețat în momentul părăsirii localității respective și, revenit după cîteva decenii de exil, se așteaptă să iși regăsească rudele, prietenii, cunoscuții, cu vîrstele și preocupările lor din momentul despărțirii. Realitatea este însă necruțătoare ( părinții au murit, prietenii au îmbătrînit, chipurile familiare cîndva s-au transformat dramatic, străzile de odinioară sînt populate de oameni necunoscuți). În drumul spre casă, sufletul refugiatului este copleșit de amintiri, prilej pentru autoare de a
Bricolaj cu sentimente by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13735_a_15060]
-
este tocmai lucrul de care nu are nevoie România în secolul XXI (după cum nu avusese nevoie de astfel de poziții anistoriste nici în secolele XIX și XX"). Din această sferă de preocupări este și studiul autorului nostru din încă 1989 "Despărțirea de Eminescu". Dl Nemoianu consideră că "din Eminescu au descins Goga, Iorga și Pârvan iar, apoi, Eliade, Vulcănescu și Noica; chiar și universul blagian (cu mult mai autonom) ar fi greu de imaginat fără o genealogie eminesciană". Cred că dl
Solidaritate confraternă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16594_a_17919]