7,011 matches
-
refracției în oglinda conștiinței. Aici i se va înfățișa, în creația poetului, o față dublă: ""machiajul" pașoptist" va transpare în poeziile perioadei de început, dar îndărătul lui "se pot vedea deja intuițiile esențiale ce țin de atmosfera specifică a imaginarului eminescian". Exemplul analizat în această cheie este poezia din 1868, La o artistă, în care exegetul distinge "rupturi și sincope în derularea imaginilor" ce marchează, de fapt, "trecerea în registre diferite ale imaginarului". Venere și madonă, o altă poezie analizată sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Lumea pierdută". Aici se vorbește despre "fascinația oglinzii negre" în care "spații ale imaginarului sunt echivalente, ca funcționare, fenomenului astronomic al găurii negre", dând "expresie tulburătoare" magiei negre a absorției. De aici se face un pas înainte în judecarea imaginarului eminescian, către anti-lumea, cum apare, bunăoară, în Când marea, unde "oglinda neagră poate fi (...) o capcană fatală". Imaginarul "se umple" de "simboluri mortuare" precum ""noaptea cernită" a mării". Tot în sfera imaginarului de acest tip se vorbește despre "nemortul și oglinda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
capcană fatală". Imaginarul "se umple" de "simboluri mortuare" precum ""noaptea cernită" a mării". Tot în sfera imaginarului de acest tip se vorbește despre "nemortul și oglinda neagră", unde apare "fascinația perversă a oglinzii absorbante". Pentru această categorie a imaginarului poetic eminescian este luată în discuție poema Feciorul de împărat fără stea (după titrarea lui D. Murărașu). Cei fără stea, spune Călin Teutișan, "sunt iubiți totuși de un înger sumbru îngerul Morții, care-i urmărește îndeaproape". Aici, Eminescu "se joacă cu trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
oglinda neagră" este nemoartea, ilustrată prin poemul Gemenii, unde Brigbel "se divide în două, devenind umbra umbrei sale, iar cele două entități ectoplas matice se luptă între ele pe viață și pe moarte". Discursul exegetic, urmărind imagologia oglinzii în creația eminesciană, se oprește asupra ironiei ca mască strategică, pentru ca în capitolul Universuri recentrate Lumea regăsită să detalieze reflexia, "icoana" din oglindă, "cântarea" oglindită, oglinda onirică, iar în capitolul Universuri recentrate Lumea reinterpretată să vorbească despre osmoza figurilor, cronotop și motive etc.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
strategică, pentru ca în capitolul Universuri recentrate Lumea regăsită să detalieze reflexia, "icoana" din oglindă, "cântarea" oglindită, oglinda onirică, iar în capitolul Universuri recentrate Lumea reinterpretată să vorbească despre osmoza figurilor, cronotop și motive etc. În secțiunea Omul și "Reflectul", eroul eminescian este văzut sub aspectul dublului său:"Eroul eminescian stă mereu sub teroarea rupturii. El își caută sau își descoperă dublul, ori multiplele dedublări, în făpturile întâlnite în jur, în femeile sau bărbații iubiți, în proiecțiile fantastice sau onirice și chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
să detalieze reflexia, "icoana" din oglindă, "cântarea" oglindită, oglinda onirică, iar în capitolul Universuri recentrate Lumea reinterpretată să vorbească despre osmoza figurilor, cronotop și motive etc. În secțiunea Omul și "Reflectul", eroul eminescian este văzut sub aspectul dublului său:"Eroul eminescian stă mereu sub teroarea rupturii. El își caută sau își descoperă dublul, ori multiplele dedublări, în făpturile întâlnite în jur, în femeile sau bărbații iubiți, în proiecțiile fantastice sau onirice și chiar în propria lor ființă, scindată, uneori până la conștiința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a-l lăsa să te substituie chiar sunt, toate, forme ale obsesiei dublului la Eminescu". Călin Teutișan a construit un sistem de reprezentare imagologică pe ideea oglinzii, ca metaforă a dedublării, în canonul căruia așează cu inteligență speculativă întreaga creație eminesciană, care se dovedește a răspunde perfect acestui nou tip de analiză, probându-și încă o dată modernitatea. De altfel, demersul exegetului e îndreptat în această direcție a demonstrației viabilității operei eminesciene sub exigențele analizei artistice de ultimă oră. Interesul pentru intreprinderea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
dedublării, în canonul căruia așează cu inteligență speculativă întreaga creație eminesciană, care se dovedește a răspunde perfect acestui nou tip de analiză, probându-și încă o dată modernitatea. De altfel, demersul exegetului e îndreptat în această direcție a demonstrației viabilității operei eminesciene sub exigențele analizei artistice de ultimă oră. Interesul pentru intreprinderea lui Călin Teutișan este cu atât mai mare cu cât el face parte, iată, din generația tânără, dezmințind astfel faptul că celor mai noi lectori de poezie, lirica lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mare cu cât el face parte, iată, din generația tânără, dezmințind astfel faptul că celor mai noi lectori de poezie, lirica lui Eminescu... nu le mai spune nimic. Pe lângă faptul că exegetul se dovedește un foarte bun cunoscător al creației eminesciene, el operează cu un instrumentar critic de ultimă oră, în relevarea calităților filosofice ale poeziei și poeticii eminesciene. Fără îndoială e o interpretare de subtilitate, care... face bine, prin tratamentul receptării imagologice, modului de înțelegere și aprofundare a creației eminesciene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de poezie, lirica lui Eminescu... nu le mai spune nimic. Pe lângă faptul că exegetul se dovedește un foarte bun cunoscător al creației eminesciene, el operează cu un instrumentar critic de ultimă oră, în relevarea calităților filosofice ale poeziei și poeticii eminesciene. Fără îndoială e o interpretare de subtilitate, care... face bine, prin tratamentul receptării imagologice, modului de înțelegere și aprofundare a creației eminesciene azi, arătând cum poate fi aceasta un câmp real de investigație, atât ca idee, cât și ca împlinire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
eminesciene, el operează cu un instrumentar critic de ultimă oră, în relevarea calităților filosofice ale poeziei și poeticii eminesciene. Fără îndoială e o interpretare de subtilitate, care... face bine, prin tratamentul receptării imagologice, modului de înțelegere și aprofundare a creației eminesciene azi, arătând cum poate fi aceasta un câmp real de investigație, atât ca idee, cât și ca împlinire artistică. CENTRUL ȘI CALEA SPRE EL (Cornel Ungureanu) Într-o Istorie secretă a literaturii române, în care Cornel Ungureanu nu este preocupat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
i se consacră un capitol și lui Mihai Eminescu: Centrul și calea spre el*), în cadrul unei secțiuni mai ample așezate sub genericul: Geopolitica, de la 1848 la 1918. Cornel Ungureanu pornește în discutarea eseistică și polemică, nu mai puțin, a paradigmei eminesciene (ca să zic așa), constatând un soi de paralelism în receptarea marelui scriitor în "primul deceniu al României comuniste" și "în primul deceniu care a urmat ieșirii din comunism", aici într-o autentică cavalcadă a bătăliilor pentru Eminescu, întrebându-se cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ce sugerează fațete ale personalității scriitorului dar și teme de elucidat pentru un critic, istoric literar sau, mai ales, un geopolitician literar, cum s-ar recomanda profesorul timișorean. Constatarea că "există o presiune a imediatului" care caută "senzaționalul în biografia eminesciană" se dovedește a fi o poartă pentru intrarea pe un teren plin de ascunzișuri, de tentante piste false, de neașteptate dezvăluiri (revelații) ce au stat și continuă să stea, în lipsa unor documente palpabile, sub semnul obscurității. S-a pornit, așadar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pus în relație cu faimoasa religiune asiatică la care ajunge prin Schopenhauer și prin Maiorescu ("A treia prelecțiune ținută de d. Maiorescu a avut ca temă budhismul" se consemnează în nr. 1 al Convorbirilor, pe anul 1867), astfel că "simbolurile eminesciene ale sacrului țin de acest timp" (muntele alb, insula "reprezentări fenomenale ale Centrului. Aparțin unei geografii mitice"). Demnă de tot interesul este observația privind renunțarea poetului la o dramatizare pe o idee faustică, întrucât "poetul încearcă a descoperi mesajele Răsăritului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
poetul încearcă a descoperi mesajele Răsăritului: problema lui Faust e a civilizației apusene. Opoziția dintre Occident și Orient ține de un fel de a accepta, a elogia, a iubi lumea veche: lumea imperială a vechii Dacii". În această perspectivă, "geografia eminesciană" este strâns legată de "treceri și așezări imprevizibile"; spațiul real, în mentalul eminescian devine "mereu unul simbolic", "e copleșit de istorie de eroi de demult, de posibilități ale devenirii". În tânărul Eminescu se poate descoperi astfel, prea lesne, un poet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Opoziția dintre Occident și Orient ține de un fel de a accepta, a elogia, a iubi lumea veche: lumea imperială a vechii Dacii". În această perspectivă, "geografia eminesciană" este strâns legată de "treceri și așezări imprevizibile"; spațiul real, în mentalul eminescian devine "mereu unul simbolic", "e copleșit de istorie de eroi de demult, de posibilități ale devenirii". În tânărul Eminescu se poate descoperi astfel, prea lesne, un poet "care își asumă "călătoria"", cu orgoliul tânărului aflat, în fiecare moment al itinerariului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
într-o singurătate pe care a descoperit-o cu mânie". Cu eseul Subconștientul imperial, Cornel Ungureanu abordează chestiunea dualismului austro-maghiar, luat în dezbatere de Eminescu încă din chiar primele sale intervenții publiciste, din Federațiunea, descifrând aici, cu drept cuvânt "profetismul eminescian" subtextualizat unei "neliniștite demonstrații". Importante sunt aceste articole de început pentru "înțelegerea vremurilor" și a strategiilor unui "program de luptător" al lui Eminescu, pe care nu-l va trăda niciodată. Ceea ce spune Cornel Ungureanu în finalul comentariului său, nu atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ultim romantic, înțeles nu neapărat în contextul epocii sale cât în substratul ființial, al său. Această sugestie concluzivă pare să fie o promisiune pentru un studiu aparte pe această temă, explicit și analitic, consacrat istoriei secrete a vieții și creației eminesciene, nu închizând un drum, ci deschizând acestuia un alt orizont de acces. RECEPTAREA CRITICĂ PANĂ LA 1930 (Ioana Vasiloiu) Odată încheiată ediția de Opere (complete) a lui Mihai Eminescu, într-un marș cu multe suișuri și coborâșuri, pe durata unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
volume 19, respectiv 20 estimate ca posibile, să mai treacă cine știe câte zeci de ani. Așa se face că numeroși cercetători, din varii generații, n-au mai avut răbdare și au demarat diverse acțiuni, pe cont propriu, abordând chestiunea bibliografiei critice eminesciene, segmențial: tematic, în comentarii critice pe epoci, pe domenii de creație, pe genuri literare etc. N-am să citez acum pe nimeni nu cred că e nici locul, nici cazul -, vreau doar să punctez faptul că volumul pe care îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
anume sistematizare a materialului, într-un soi de istorie a eminescologiei, o "istorie a receptării" critice a scriitorului, fiind încredințată că, pentru cititorul de azi, propunerea domniei sale se va constitui într-o "provocare în abordarea din perspective moderne a operei eminesciene" care, oricum, "trebuie să aibă parte de o nouă interpretare" (Am citat din cuvântul de introducere în lucrare al autoarei). Avem, așadar, o cercetare efectuată pe patru paliere de observație analitică, în funcție nu doar de cronologia evoluției discuțiilor critice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
trebuie să aibă parte de o nouă interpretare" (Am citat din cuvântul de introducere în lucrare al autoarei). Avem, așadar, o cercetare efectuată pe patru paliere de observație analitică, în funcție nu doar de cronologia evoluției discuțiilor critice aplicate operei eminesciene ci și în funcție de câteva obiective avute în vedere pentru elucidarea diverselor probleme cu care s-a confruntat eminescologia încă din primele clipe ale constituirii sale. Un prim capitol se ocupă de Receptarea lui Eminescu în timpul vieții acestuia, efectuându-se aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
maturitate", observând că la originile lirismului acestuia stă melancolia și nu pesimismul, teză dezvoltată într-o demonstrație recentă de George Gană, în Melancolia lui Eminescu (2002). Desigur, intervențiile lui T. Maiorescu sunt cele hotărâtoare într-o primă receptare a operei eminesciene, în epocă și nu numai, iar exegeta are în atenție, în întregul său demers, poziția fondatorului criticii literare estetice la noi, apreciind-o ca pe un real reper axial în tot ceea ce a urmat, mai ales după întocmirea și publicarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
o primă vedere în epocă, dintre Eminescu și Alecsandri, precum și studiul lui C. Dobrogeanu-Gherea, pe care, dincolo de îngustimea unui comentariu sociologizant, a stilului "greoi" și "rudimentar", îl află "de-a dreptul modern" prin "afirmațiile referitoare la influențele suferite de poezia eminesciană", precumpănitor din literatura germană. Mult mai mult decât alți cercetători, doamna Ioana Vasiloiu, stăruie asupra formulelor de apreciere a personalității scriitorului și gazetarului, din necroloagele publicate la decesul acestuia, în 1889. E un bun prilej de a reține "imaginea publică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
precumpănitor din literatura germană. Mult mai mult decât alți cercetători, doamna Ioana Vasiloiu, stăruie asupra formulelor de apreciere a personalității scriitorului și gazetarului, din necroloagele publicate la decesul acestuia, în 1889. E un bun prilej de a reține "imaginea publică eminesciană" și lansarea primelor sugestii privind "genialitatea", mai mult, mitul Eminescu, ce se va instala în conștiința critică interbelică mai ales datorită lui Ibrăileanu. Un al doilea capitol, Bazele textuale ale receptării critice, se structurează, în principal, pe urmărirea istoriei editărilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în principal, pe urmărirea istoriei editărilor din opera lui Eminescu edițiile repetate ale lui Maiorescu, alături de cele datorate lui V.G. Morțun, Xenopol, Botez, Scurtu ș.a., în spațiul literar interbelic. Sunt analizate, pe rând, edițiile din poezia, proza, dramaturgia și publicistica eminesciană, cu adaosurile unor inedite dar, în primul rând, cu unghiul nou (sau mai puțin nou) pe care îl propune fiecare editor, în dorința de a prezenta o imagine cât mai complexă a scriitorului. Cele mai recente două asemenea sinteze analitice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]