6,349 matches
-
inevitabile și uneori chiar salutare. Dar la noi? Când a existat în cultura română un exces de raționalism, criticism și sistematică? Și chiar dacă modele filozofice dintre cele două războaie au avut într-adevăr și un efect stimulator, într-o gândire filozofică redusă practic doar la compilații universitare, de ce s-ar relua de la capăt același ciclu, în condiții spirituale actuale total schimbate? După o perioadă de dogmatism feroce, limba pendulului se poate îndrepta, pentru o perioadă, în sens diametral opus. Este de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Două domenii sunt deosebit de sensibile la absența sau eclipsa spiritului critic. în ambele zone, principiul autorității se instalează abuziv și intolerant. Ar putea fi invocat chiar și Goya cu celebra sa gravură și legendă: Somnul rațiunii naște monștri. în domeniul filozofic, se cere pus permanent în discuție stilul aforistic categoric, plin de generalizări abuzive și simplificatoare, de pretinse adevăruri definitive, indiscutabile. E.M. Cioran poate cădea, adesea, sub această critică. La fel, Constantin Noica, la care se poate pune în evidență și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de spus?). De asemenea, tonul inițiatic, nebulos, confidențial, de mari revelații șoptite misterios în medii izolate și în cerc închis. Climat favorabil mai curând revelațiilor mistice și carismelor, de calitate inevitabil inegală (și care pot duce oriunde), decât unor discuții filozofice, metodice, serioase. Subliniem apăsat și astfel de aspecte, exclusiv pentru claritatea demonstrației. A doua zonă de unde au dispărut adevăratele exigențe ale spiritului critic este chiar... critica literară curentă, de cronică săptămânală. Ea abdică de la spiritul critic, atunci când pretinde că deține
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Y nu are, Z intră în literatura română, Y nu intră ș.a.m.d. în baza cărei legitimări, cărui principiu inatacabil, se emit astfel de judecăți absolute, propuse ca definitive? Judecata de valoare absolută, emisă în numele unui (imaginar, fictiv) subiect (filozofic) universal, nu poate fi demonstrată altfel decât prin analogii, cel mult, cu imperativul categoric kantian. Reacție perfect legitimă, într-un fel. Doar că imperativul meu nu... coincide (și el este perfect îndreptățit să nu coincidă neapărat) cu imperativul tău etc.
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
al cuvântului, rămâne încă, după toate indiciile, modul fundamental de exprimare al sensibilității imediate, autentice, doar elementare. Și după alții (Dan Petrescu) inflația poeticească la români (este)... un simptom de subdezvoltare culturală. Inutil a intra în speculații foarte savante și filozofice pe această temă. Cât timp structura sufletească esențială este încă de tip agrar rural, o astfel de exteriorizare emoțională rămâne practic inepuizabilă și, esențial vorbind, justificată. Chiar și la poeții-intelectuali-citadini, la prima generație. Evident, pe parcurs, expresia lirică se va
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Noica (1976). Ca și cum Goethe și goetheanismul au constituit vreodată o preocupare majoră, apăsătoare, obsedantă, a culturii noastre. Răfuiala cu Goethe (care a contaminat și pe alții), oricât de inteligentă și adecvată ar fi ea, rămâne doar un caz de solipsism filozofic. Ea pune, în orice caz, alături de alte texte, nu lipsite de unele contraziceri (într-un mod aproape involuntar) dilema esențială a culturii noastre: deschiderea spre universalitate, dar s-ar înțelege din subtext și regretul, imposibilitatea, fatalitatea de a nu o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în această fază pur contextuală și pe care, în mod voit, dorim s-o sustragem speculațiilor nebuloase și inconcludente, apar două alternative. Cel puțin la fel de importante, fie că ne... despărțim de Goethe sau nu. El nici nu bănuia ce soartă filozofică ingrată, devastatoare, va avea la gurile Dunării. Când am vizitat casa lui Goethe de la Frankfurt, am observat între multe altele și o presă uriașă de... stors rufe. Detaliu teribil de prozaic, s-ar spune. într adevăr. Dar care simbolizează, cel
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Cioran etc., pp. 97-98. 9 I.D. Sârbu, Neamul și epoca la tribunalul istoriei, in: Jurnalul literar, VI, 41-44, decembrie 1995, p. 17. 10 Friedrich Schlegel, Werke in zwei Bänden (Berlin und Weimar, 1980), I, p. 214. 11 Constantin Noica, Rostirea filozofică românească (București, Editura Științifică, 1970), p. 229. 12 Andrei Pleșu, op. cit., in: Luceafărul, 25, 26 iulie 1995. 13 Adriana Babeți în dialog cu Andrei Pleșu, in: Orizont, 9, 19 septembrie 1995. 14 Geo Șerban, Amplitudini, Adrian Marino, Z. Ornea și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
puțin predispuși la PTSD sau la alte probleme emoționale cronice și pot depăși mai ușor aceste traume, decât oamenii care nu pot găsi o explicație experienței trăite. Dar cum dau oamenii un sens traumei? Unii oameni au credințe religioase și filozofice care îi ajută în găsirea acestui sens. De exemplu, oamenii religioși spun că moartea unei persoane dragi îi determină să își reevalueze viața și relațiile cu semenii, determinându-i la schimbări pozitive, iar aceasta îi ajută să se obișnuiască cu
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
re)convertire. De fapt, așa cum arată Sorin Antohi, "De la Republica lui Platon până la planurile din ziua de azi de a construi sau reconstrui societăți deschise, de la paideia elinilor până la idealista Bildung a germanilor, și de la declarațiile-program ale celor mai puțin filozofice proiecte educative contemporane, școala și cetatea, educația și puterea sunt inseparabile"8. Înregimentarea intelectualului în politică - cu sau fără deținerea efectivă a puterii - nu a avut de regulă consecințe fericite. Prin renunțarea la spiritul critic și crearea unor arsenale argumentative
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
de dreapta, cu conotații politice, reprezentată de Crainic, și o aripă de stânga, asociată filozofului Lucian Blaga, cu propensiuni spre teoretizare și creație ce depășea sursele ortodoxiei, investigând psihologia populară desprinsă din folclor și mitologie sau religiile orientale și curentele filozofice occidentale 19. Ramurii de stânga i s-a datorat de fapt prestigiul literar de care s-a bucurat revista Gândirea în interbelic, deși Blaga a fost receptat de Crainic ca un intrus ce nu integra artei conceptul de etnos în
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
s-ar zice), se poate vorbi în liniște despre ce este, cu adevărat, capitalismul. Iar după cum se vede din paginile acestei cărți, o explicare și o dezbatere completă asupra capitalismului include nu doar elemente de economie, ci și cunoștințe istorice, filozofice, religioase, ba chiar și antropologice, domenii printre care profesorul de economie Chirițescu se mișcă firesc. El aduce în discuție chiar și îndrăznețe ipoteze care încearcă să lege științele economice de fizică și de biologie. Paralela dintre permanenta nevoie de expansiune
[Corola-publishinghouse/Science/84935_a_85720]
-
perfecte", instaurate în țările din Europa occidentală; nu se identifică problemele legate de democratizarea limitată și scăzută sau de direcțiile de creștere a calității democrației în aceste țări. La fel de inutile sunt definițiile (și mai distanțate de realitate) care reiau convingerile filozofice ale autorilor care le propagă și care nu sunt, în niciun fel, aplicabile empiric. Soluția (intermediară) care se propune aici e susceptibilă de a fi supusă unor ajustări și îmbunătățiri ulterioare, precum și contestațiilor. Dacă în procesul de definire a democrației
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Rațiunea este simplă. Trebuia opusă o asociație unei asociații, trebuiau angajate interese și soldați în armata noastră. Știam bine că între Prohibiționiști și Liber-schimbiști polemica nu se putea prelungi fără a agita și, la sfârșit, rezolva, toate chestiunile morale, politice, filozofice, economice care țin de Proprietate; și întrucât comitetul Mimerel, neocupându-se decât de un scop special, a compromis acest principiu, trebuia să sperăm că putem reînălța principiul urmărind și noi scopul special opus. Dar ce contează ce am putut să
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
face să trec peste toate celelalte", dacă îmi răspundeți astfel, nu simțiți oare că ruinați în avans tot succesul cărții dumneavoastră, că îi distrugeți amploarea argumentului, că o privați de forța sa și că dați dreptate, cel puțin în partea filozofică și morală a chestiunii, Comuniștilor de toate nuanțele? Și apoi, domnule, un spirit atât de luminat ca dumneavoastră ar putea oare admite ipoteza unui antagonism radical între Util și Just? Vreți să vă vorbesc franc? Decât să vă hazardați cu
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
probleme. Prima frază pe care a pronunțat-o ieșea atât de slab de pe buzele sale, că abatele, stând în picioare la capul patului, nu a putut auzi nimic, iar eu nu am prins decât ultimul cuvânt. Era vorba de cuvântul filozofic. După o scurtă pauză, a pronunțat în mod distinct: "Adevărul" [...], apoi s-a oprit, a spus încă o dată același cuvânt, îl repeta încă străduindu-se în van să își completeze gândirea. Emoționați de acest spectacol, l-am conjurat să își
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
a avut anume efecte, că prezintă cutare structură psihologică sau că reprezintă în plan fictiv un anume univers etc. este a face critică obiectivă. Și orice critic a procedat astfel. Firește, nu-i nici un raport de necesitate între lumea ideilor filozofice și judecata de gust, și criticul nu descrie obiectul decât când are impresia că are de-a face cu o operă de artă. Dar a considera obiectul îndelung este a-l ține îndelung sub ochii privitorului, a constrânge pe acest
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-se; iară altă nemică nici în sin, nici în spate n-au rădicat, cu sine să ducă". Mai târziu disputa devine aridă și de un ascetism pedant, dar trebuie să se recunoască lui Cantemir meritul de a căuta întîiul termeni filozofici (substări, asuprastări, împregiur-stări, macrocosmos, microcosmos), în slujba unui spiritualism naturalist de speță paracelsiană. Vanhelmontian în Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago, cu toate elementele de rigoare ale teosofiei (archei, fermenți, blas), Cantemir dizertează cu mult umor dialectic despre intolerabila condiție a omului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
traducă. Voltaire, Marmontel, J.J. Rousseau, Chateaubriand, Lamartine, Dante, Ariosto, Torquato Tasso, Byron, aceștia sunt autorii preferați, la care se adaugă alții, unii dintre cei mai obscuri. În 1846 scriitorul își propunea să publice o "bibliotecă universală", în a cărei secție filozofică găsim anunțați pe Platon, Aristot, Bacon, Descartes, Spinoza, Locke, Leibniz, Wolff, Berkeley, Hume, Kant, Fichte, Schelling, Hegel (Fenomenologia Spiritului, Enciclopedia științelor filozofice). Autodidacticismul lui Eliade mai are drept consecință tratarea cu ușurință a celor mai grave probleme, trecerea neașteptată de la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dintre cei mai obscuri. În 1846 scriitorul își propunea să publice o "bibliotecă universală", în a cărei secție filozofică găsim anunțați pe Platon, Aristot, Bacon, Descartes, Spinoza, Locke, Leibniz, Wolff, Berkeley, Hume, Kant, Fichte, Schelling, Hegel (Fenomenologia Spiritului, Enciclopedia științelor filozofice). Autodidacticismul lui Eliade mai are drept consecință tratarea cu ușurință a celor mai grave probleme, trecerea neașteptată de la idei de bun-simț la cele mai nebune teorii. Când scotea Gramatica, în 1828, știind mai puține, scria ca lumea și avea despre
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-și găsesc măritișul în morală. Biblia e productul unei minți ce vede pe Dumnezeu în sânul naturii. În Decalog vorbește " Rația umană", care este una în toate timpurile și la toate națiile. Biblicele sunt un curat comentariu cabalistic cu pretenții filozofice, în care găsim același ermetism numeric ca și în Zohar. După cabaliști, Dumnezeu se exprimă hieroglific prin creație, care trebuie descifrată, Universul e dar o chestie de cifre. Numărul trei reprezintă momentul metafizic, nunta factorului masculin activ cu cel feminin
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
se pare și constă în trecerea gradată de la confesiunea cea mai simplă la o atitudine speculativă. Romanța ce se deschide așa de sentimental: S-a dus amorul, un amic Supus amândurora, Deci cânturilor mele zic Adio tuturora... culminează în constatarea filozofică a irealizării eroticii sublime pe pămînt: Era un vis misterios Și blând din cale-afară, Și prea era detot frumos De-au trebuit să piară. Altă romanță exprimă fatalitatea erotică atunci când luna de primăvară ocupă cerul: A noastre inimi își jurau
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pagini pline de vervă sarcasmul său de învins sentimental. Interesul este interior. Ștefan Gheorghidiu din Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război își face despre femeie o imagine irealizabilă. El ar dori-o și frumoasă și capabilă de speculația filozofică, de aceea exclamațiile soției "Uf... și filozofia asta" îl exasperează și se încearcă a-i face în patul conjugal o mică Einführung în metafizică, vorbindu-i despre eleați și heraclitieni. Soția se arată (efect mai mult al antipatiei scriitorului) nefilozoafă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
acută și unii l-au declarat "învățător" ca și Isus, "Socrate" al României. Adevărat este că Nae Ionescu urmărea să fie un înțelept ca Socrate, a cărui tehnică o și aplica. Cele mai evidente influențe se găsesc în jurnalistica lui filozofică: Origen, Kirkegaard, Keyserling, Heidegger, Spengler, Dilthey, Massis, Berdiaieff etc. Filozofia lui e o Lebens-philosophie și noțiunile sacre sunt "trăire", "experiență". Nae Ionescu nu urmărește rezolvarea problemelor ci "trăirea" lor. Orice atitudine oricât de neprevăzută ieșită din această acțiune de provocare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
avea numeroși opozanți 15 care doreau să reinstaureze sistemul politic republican. J. Carcopino 16 considera că Ovidiu era un inamic al regimului imperial și că ar fi participat la reuniuni pitagoreice clandestine. Cercul de opozanți avea o ideologie neopitagoreică, sectă filozofică suspectă prin adunările ei secrete. Nici argumentele lui Carcopino nu suportă însă o analiză riguroasă. Într-adevăr, Ovidiu prezintă, în Metamorfoze, Cartea XV, teoria metempsihozei, dar opera poetului conține multe elemente în contradicție cu doctrina lui Pitagora 17. Alți exegeți
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]