7,018 matches
-
urmă, În 1906, fusese președintele primului Parlament rus), acesta din urmă Își Întorsese capul de marmură spre mine, un vulnerabil băiețel de unsprezece ani, și rostise cu renumita lui gravitate: „Desigur, poți veni cu noi, dar nu cumva să vânezi fluturi, copile. Ne-ar tulbura ritmul plimbării“. Pe o cărare de pe faleza Mării Negre, În Crimeea, printre tufe cu flori ca de ceară, În martie 1918, o santinelă bolșevică cu picioare crăcănate a Încercat să mă aresteze sub pretextul că făceam semnale
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tulbura ritmul plimbării“. Pe o cărare de pe faleza Mării Negre, În Crimeea, printre tufe cu flori ca de ceară, În martie 1918, o santinelă bolșevică cu picioare crăcănate a Încercat să mă aresteze sub pretextul că făceam semnale (cu plasa de fluturi, pretindea el) unui vas de război britanic. În vara anului 1929, ori de câte ori treceam printr-un sat din Pirineii estici și se Întâmpla să privesc Îndărăt, vedeam În urma mea săteni Încremeniți În diverse posturi În care-i surprinsese trecerea mea, de parcă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mai morbid decât alte țări față de activitățile mele de gladiator Înarmat cu plasă - poate pentru că aveam patruzeci de ani când m-am stabilit aici și cu cât e individul mai bătrân, cu atât mai ciudat arată cu o plasă pentru fluturi În mână. Niște fermieri foarte severi mi-au atras atenția asupra indicatorului PESCUITUL INTERZIS; dinspre niște mașini care au trecut pe lângă mine pe șosea s-au revărsat hohote de râs și vorbe batjocoritoare; niște câini adormiți, care Îi ignorau până
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de un kilometru. 4 Când, după ce scăpam de toți urmăritorii, porneam pe drumul roșiatic desfundat ce ducea de la casa noastră din Vira spre câmp și spre pădure, animația și strălucirea zilei păreau că mă Înconjoară cu un val de simpatie. Fluturi Arran Brown, foarte proaspeți, foarte Întunecați, care ieșeau o dată la doi ani (este bine că, În acest punct, amintirile converg) zburau printre brazi sau Își arătau petele roșii și franjurile cadrilate, În timp ce se Încălzeau la soare pe ferigile de pe marginea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
amintirile converg) zburau printre brazi sau Își arătau petele roșii și franjurile cadrilate, În timp ce se Încălzeau la soare pe ferigile de pe marginea drumului. Țopăind pe deasupra ierbii, un minuscul Ringlet, denumit Hero, nimerea În plasa mea. Mai zburau pe acolo câțiva fluturi - iubitori de soare, viu colorați, ce navigau din floare În floare ca niște muște vopsite sau ca niște masculi suferinzi de insomnie În căutarea unor femele ascunse, ca de pildă Oak Eggar-ul ruginiu care se poticnea printre tufe. Am observat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
loc pentru a se preface În nimfă (teribila presiune a metamorfozei, aureola unui act dizgrațios efectuat Într-un loc public). Pe coaja unui mesteacăn, cel gros de lângă pavilionul din parc, am găsit primăvara trecută o aberație Închisă la culoare a fluturelui Sievers’ Carmelite (pentru cititori este un banal fluture cenușiu). În șanțul de sub poduleț, un Silvius Skipper galben-strălucitor țopăia Împreună cu o libelulă (pentru mine, o banală libelulă albastră). Din capul unei flori, doi Coopers se ridicară la o Înălțime uriașă, tot
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
presiune a metamorfozei, aureola unui act dizgrațios efectuat Într-un loc public). Pe coaja unui mesteacăn, cel gros de lângă pavilionul din parc, am găsit primăvara trecută o aberație Închisă la culoare a fluturelui Sievers’ Carmelite (pentru cititori este un banal fluture cenușiu). În șanțul de sub poduleț, un Silvius Skipper galben-strălucitor țopăia Împreună cu o libelulă (pentru mine, o banală libelulă albastră). Din capul unei flori, doi Coopers se ridicară la o Înălțime uriașă, tot luptându-se Între ei - și apoi, după un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
m-am simțit când am găsit, Într-una din lucrurile ulterioare ale lui Kuznețov, o referire grosolană la „școlarii care tot botează mărunte vietăți ale nimfei Poplar!“. Neintimidat totuși de eșecul cu populi, „am descoperit“ În anul următor un nou „fluture“. În vara aceea, adunasem multe exemplare pentru colecție, În nopți fără lună, Într-o poieniță din parc, așternând un cearșaf peste iarbă și peste enervanții licurici, și luminându-l cu o lampă cu acetilenă (care, peste șase ani, va străluci
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
colecție, În nopți fără lună, Într-o poieniță din parc, așternând un cearșaf peste iarbă și peste enervanții licurici, și luminându-l cu o lampă cu acetilenă (care, peste șase ani, va străluci asupra Tamarei). În pata aceea de lumină, fluturii de noapte ieșeau planând din bezna Înconjurătoare și În felul acesta, pe pânza magică, am prins o frumoasă Plusia (acum Phytometra), care, am observat imediat, se deosebea de aliatul său cel mai apropiat prin aripile din față mov sau castaniu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
delicat („...vă felicităm pentru obținerea... o specie foarte rară pe Volga... o siluetă formidabilă...“) cu mult stoicism; dar după mulți ani, printr-o Întâmplare norocoasă (știu că n-ar trebui să mă fălesc) m-am Împăcat cu primul descoperitor al fluturelui meu de noapte, botezând cu numele lui un orb dintr-un roman. Voi evoca de asemenea fluturii din familia Sfinx, turboreactoarele copilăriei mele! Culorile mureau Încet În serile de iunie. Pâlcurile de lilieci Înfloriți, În fața cărora stăteam cu plasa În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dar după mulți ani, printr-o Întâmplare norocoasă (știu că n-ar trebui să mă fălesc) m-am Împăcat cu primul descoperitor al fluturelui meu de noapte, botezând cu numele lui un orb dintr-un roman. Voi evoca de asemenea fluturii din familia Sfinx, turboreactoarele copilăriei mele! Culorile mureau Încet În serile de iunie. Pâlcurile de lilieci Înfloriți, În fața cărora stăteam cu plasa În mână, Își etalau ciorchinii pufoși și cenușii În lumina crepusculară - stafia purpuriului. O lună umedă abia răsărită
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dar niciodată n-am așteptat atât de Înfrigurat ca În fața acelor lilieci tot mai Întunecați. Și dintr-odată apărea; Îi auzeam bâzâitul discret trecând de la o floare la alta, vedeam haloul care vibra În jurul trunchiului cu formă aerodinamică a unui fluture Colibri, oliv cu roz, suspendat În aer deasupra corolei În care Își Înmuiase limba lungă. Frumoasele lui larve negre (ce semănau cu o cobră minusculă când Își propulsa afară segmentele sub formă de ochi din față) au apărut, peste două
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
afară segmentele sub formă de ochi din față) au apărut, peste două luni, pe iarba umedă de sub sălcii. Astfel, fiecare ceas și fiecare anotimp aveau desfătările lor. Și, În sfârșit, În nopțile de toamnă reci sau chiar geroase, puteai prinde fluturi ungând trunchiurile de copaci cu un amestec de melasă, bere și rom. În acea beznă enervantă, luminai cu lanterna șanțurile strălucitoare și lipicioase din coaja copacului și doi, trei fluturi de noapte, mari, care-i sorbeau dulceața, În timp ce aripile lor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În nopțile de toamnă reci sau chiar geroase, puteai prinde fluturi ungând trunchiurile de copaci cu un amestec de melasă, bere și rom. În acea beznă enervantă, luminai cu lanterna șanțurile strălucitoare și lipicioase din coaja copacului și doi, trei fluturi de noapte, mari, care-i sorbeau dulceața, În timp ce aripile lor nervoase se deschideau pe jumătate ca acelea ale fluturilor de zi, cele inferioare etalându-și incredibila lor mătase stacojie de sub aripile cenușii ca lichenii. „Catocala adultera!“, strigam eu victorios În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
melasă, bere și rom. În acea beznă enervantă, luminai cu lanterna șanțurile strălucitoare și lipicioase din coaja copacului și doi, trei fluturi de noapte, mari, care-i sorbeau dulceața, În timp ce aripile lor nervoase se deschideau pe jumătate ca acelea ale fluturilor de zi, cele inferioare etalându-și incredibila lor mătase stacojie de sub aripile cenușii ca lichenii. „Catocala adultera!“, strigam eu victorios În direcția ferestrelor luminate ale casei, În timp ce alergam spre ele, pentru a-i arăta tatei capturile. 6 Parcul „englezesc“, care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
punct la altul, observ alarmat că există multe goluri, datorate uitării sau ignoranței, asemănătoare acelor zone de terra-incognita pe care cartografii de odinioară le numeau „frumoasele din pădurea adormită“. Dincolo de parcuri erau câmpuri pe care sclipeau permanent superbe aripi de fluturi pe deasupra florilor sclipitoare - margarete, clopoței, spice și altele - care acum trec repede prin fața ochilor mei Într-un fel de abur colorat, ca acele poiene luxuriante sortite să nu fie niciodată explorate, pe care le zărești de la geamul vagonului-restaurant al unui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
explorate, pe care le zărești de la geamul vagonului-restaurant al unui tren transcontinental. La capătul Împărăției fermecate a ierbii, se Înălța, ca un zid, pădurea. Acolo hoinăream, examinând trunchiurile de copaci (partea vrăjită, tăcută a unui copac) În căutarea unor minusculi fluturi de noapte denumiți În Anglia Pugs - mici vietăți delicate care ziua se lipesc de suprafețele pestrițe cu care se amestecă aripile lor plate și abdomenele Întoarse În sus. Acolo, pe fundul mării de verdeață străpunsă de razele soarelui, mă Învârteam
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ani - hoinăream rareori mai departe de câmpurile și pădurile dintre Vira și Batovo. Mai târziu, când aveam ca țintă un loc anume aflat la vreo nouă kilometri sau și mai departe, mă duceam acolo cu bicicleta, atașându-mi plasa pentru fluturi de cadru; dar nu erau multe poteci de pădure care să poată fi parcurse cu roțile; puteai desigur să mergi cu calul, dar din cauza fioroșilor noștri tăurași rusești, nu puteai lăsa un cal priponit mai mult timp În pădure; murgul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
doi sau trei asemenea bețivani Împuțiți pe care-i striveam cu mâna Înmănușată pe gâtul calului Îmi producea o splendidă senzație de ușurare empatică (pe care un dipterist n-ar aprecia-o). În orice caz, preferam În vânătorile mele de fluturi mersul pe jos oricărei alte forme de locomoție (bineînțeles cu excepția unui scaun zburător care să lunece agale pe deasupra covoarelor de plante și a stâncilor unui munte neexplorat sau să se rotească pe deasupra acoperișului Înflorat al unei păduri de ploaie); căci
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
bine, te bucuri de plăcerea deosebită de a te abate de la itinerarul fixat, pentru a mai cerceta, ici și colo, pe lângă drum, un luminiș, o vale, o anumită combinație de sol și floră - ca și cum ai face o scurtă vizită unui fluture cunoscut În habitatul lui specific, pentru a vedea dacă a apărut pe lume și dacă da, ce mai face. A venit o zi de iulie - prin 1910, probabil - când am simțit Îndemnul de a explora vasta Întindere mlăștinoasă de dincolo de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de Îmbrăcămintea Împrăștiată acolo de niște țărăncuțe, care stăteau goale-pușcă În apa mică, hârjonindu-se și țipând, ignorându-mă cu totul, de parcă aș fi fost purtătorul imaterial al amintirilor mele actuale. Pe cealaltă parte a râului, o mulțime densă de fluturi masculi, albaștri, mici și strălucitori, care chefuiseră pe abundentul noroi călcat În picioare și pe bălegarul de vacă prin care mi-am târât tălpile, s-a ridicat deodată În văzduh ca un norișor de paiete, așezându-se din nou, de Îndată ce
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și tufe de arin negru, am ajuns la mlaștină. Din clipa În care auzul meu a perceput zumzetul dipterelor din jur, țipătul gutural al unei becațe deasupra capului, clipocitul mlaștinii sub picior, mi-am dat seama că voi găsi aici fluturi arctici cu totul speciali, ale căror imagini sau, și mai bine, descrieri ilustrate, le-am venerat timp de câteva sezoane. În clipa următoare mă aflam printre ei. Pe deasupra micilor tufe de afini de mlaștină cu fructe de un albastru Întunecat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mocirlei, pe deasupra florilor cu spini ale parfumatei orhidee de mlaștină (acea nocinaia fialka a poeților ruși), un micuț Fritillaria mohorât, purtând numele unei zeițe scandinave, a trecut În zbor, foarte jos, abia atingând ce era În jur. Frumosul Cordigera, un fluture ca un giuvaer, zumzăia pe deasupra Întregii suprafețe a uzinei mlăștinoase care-i furnizează hrana. Am urmărit fluturi Sulphur tiviți cu trandafiriu și fluturi Satyr ca marmura cenușie. Ignorând țânțarii care mișunau pe antebrațele mele, m-am aplecat mormăind de plăcere
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
micuț Fritillaria mohorât, purtând numele unei zeițe scandinave, a trecut În zbor, foarte jos, abia atingând ce era În jur. Frumosul Cordigera, un fluture ca un giuvaer, zumzăia pe deasupra Întregii suprafețe a uzinei mlăștinoase care-i furnizează hrana. Am urmărit fluturi Sulphur tiviți cu trandafiriu și fluturi Satyr ca marmura cenușie. Ignorând țânțarii care mișunau pe antebrațele mele, m-am aplecat mormăind de plăcere, pentru a adulmeca un lepidopteron presărat cu argint pulsând În cutele plasei mele. Printre mirosurile mlaștinii am
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
zeițe scandinave, a trecut În zbor, foarte jos, abia atingând ce era În jur. Frumosul Cordigera, un fluture ca un giuvaer, zumzăia pe deasupra Întregii suprafețe a uzinei mlăștinoase care-i furnizează hrana. Am urmărit fluturi Sulphur tiviți cu trandafiriu și fluturi Satyr ca marmura cenușie. Ignorând țânțarii care mișunau pe antebrațele mele, m-am aplecat mormăind de plăcere, pentru a adulmeca un lepidopteron presărat cu argint pulsând În cutele plasei mele. Printre mirosurile mlaștinii am reperat parfumul subtil al aripilor de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]