6,469 matches
-
un mesaj din partea mea? — Cum vă numiți? spune Carol, destul de sceptică. — Becky Bradon. Fostă Bloomwood. — Și spuneți că el știe despre ce este vorba, da? — Da! SÎntem prieteni! — Bine atunci, am să-i transmit mesajul dumneavoastră domnului Kovitz... Deodată, În fundal se aude un glas familiar zicînd „Am nevoie de o Cola dietetică, ok?“ E Danny! — E acolo, nu? exclam. Tocmai l-am auzit! Ești te rog amabilă să mi-l dai la telefon? Nu vreau decît să-i spun două
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
auscultez un pic... Îmi Întinde niște gel pe burtă și scoate Dopplerul, și mă relaxez un pic. Asta e partea mea preferată din consultație. Să stau pe spate, să ascult bătăile de inimă ale copilului făcînd „dum dum dum“, pe fundalul sonor neclar. Să-mi aduc aminte de ființișoara aia dinăuntrul meu. — Pare În regulă. Venetia se duce la biroul ei și notează ceva pe fișă. — A, Luke, apropo, am vorbit ieri cu Matthew și mi-a zis că i-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mîndră. — Minunat! Noura notează ceva pe listă. — Deci să zicem că, la modul ideal, ai dori o naștere activă? — Ăă... Mă imaginez plutind Într-o piscină caldă și plăcută, Înconjurată de flori de lotus și de o melodie liniștitoare În fundal, poate și cu un cocteil În mînă. Nu, cred că o să fie mai degrabă una destul de pasivă. — Îți dorești o naștere... pasivă? Noura pare de-a dreptul uluită. — Da, Încuviințez. Ăsta ar fi idealul meu. — Și anestezie? — Am o piatră
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
o pauză. Abia ai loc s-arunci un ac de Înghesuiți ce sîntem la Dorchester... Înfiorător de multă lume... La Dorchester? Privesc absentă telefonul. Apoi, cuprinsă brusc de frisoane, Îl lipesc cît pot de ureche. Nu aud nici o zarvă În fundal. Nu se află Într-o sală de bal plină de lume, așa-i? Minte. — Becky? Mai ești pe fir? — Păi... Îhm... da. SÎnt atît de șocată, că simt că mă ia cu amețeală. — Și lîngă cine stai? — Stau lîngă... Mel
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
exclamă mama, panicată. Scumpa mea, ce-ai? Ce-i cu tine? — Nimic, zic trăgîndu-mi nasul și frecîndu-mă pe față. Doar că sînt un pic... supărată. — E chiar atît de importantă fata asta pentru tine? zice mama e realmente bulversată. În fundal, Îl aud pe tata Întrebînd „Ce s-a Întîmplat?“ și aud niște foșnete, semn că mama s-a Îndepărtat de telefon. — E Becky, o aud că zice În șoaptă. Cred că a luat-o puțin razna din cauza hormonilor, biata de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
E În regulă. Chiar și așa, În clipa În care Îmi scot telefonul, Îmi tremură mîinile. — Ăă... alo? zic cu nervii Întinși la maximum. — Bună, eu sînt, aud vocea jovială a lui Suze, cu zarvă de glasuri de copii În fundal. Auzi, dacă au săculețe Urban Baby de picioare, pentru gemeni, cu căptușeală roșie, Îmi iei și mie te rog? Îți dau banii dup-aia. — A. Ăă... da, sigur, Înșfac un pix și notez. Altceva? — Nu, atît. Hai, că tre’ să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
dintre poze și se uită lung la ea, vreme de cîteva secunde. — Ăsta nu e soțul dumneavoastră? — Nu! Îmi cad brusc ochii pe Iain urcîndu-se Într-o limuzină. O Înhaț și i-l arăt pe Luke, care se află În fundal, În partea opusă a mașinii, În ceață. — Ăsta e Luke! Ăsta e soțul meu! Dave Sharpness respiră tot mai greoi În timp ce se uită de la capul În ceață al lui Luke la pozele cu Iain, la notițe, apoi din nou la
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
o văd, În timp ce se Îndreaptă hotărîtă spre DVD, cum s-a albit la față. Apasă pe „Play“ și se ghemuiește pe covor. Așteptăm cu toții În tăcere să apară imaginile. Și, deodată, iată-l pe Tom, cu fața spre cameră, pe fundal de cer albastru. Are pe el un tricou vechi verde cu guler și pare cam nedormit. — Bună, Jess, spune cu emfază. În momentul cînd vei vedea asta, eu voi fi deja În Chile. Fiindcă... acolo mă aflu chiar acum. Jess
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
din plante și extracte, homeopatiei, reflexoterapiei etc. Din păcate, majoritatea sunt promovate doar de producători, falși binefăcători și vindecători, ce-și laudă exclusiv produsele și serviciile, mai degrabă cu gândul la propriul tub digestiv, decât la sănătatea semenilor. Pe acest fundal a apărut ideea, aparent paradoxală, de medicină a omului sănătos (profilaxie), în care terapiile complementare, (bio)laserterapia cel puțin ar trebui să-și găsească un loc important, dacă nu decisiv în competiția cu boala, stresul și poluarea civilizației XXI. Aceasta
Fitoterapie clinică by Gabriela Anastasiu, Vasile Bodnar () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2094]
-
în 1881, obține și o distincție în 1883 -, P. este menționabil doar ca autor al câtorva narațiuni, între care se disting cele din volumul Florică Ceterașul (1916). Toată proza sa este interesată de lumea rustică a Transilvaniei, care constituie un fundal constant și detaliat uneori abundent, în tablouri etnografice și sociale. Evenimentele sunt reduse la câteva linii (de exemplu, Florică, țigan lăutar, „ceteraș”, protagonist al unei nuvele apărute inițial în „Viața românească” din 1913, moare apărând demnitatea iubitei), dispuse în ample
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288719_a_290048]
-
Charles moare trist și apăsător, într-o lume de singurătate și false speranțe. Chatterton e o prelegere despre demascare. Intriga este un șir de falsuri legate între ele. Toate personajele sunt ipocrite, cu excepția lui Vivien și Edward, care alcătuiesc singurul fundal afectiv. Cei doi romancieri sunt ratați, și nici Philip, care e pe punctul de a deveni al treilea, nu oferă prea multe garanții. Toți au câte ceva rușinos de ascuns și, în afara tainei compromițătoare, n-are nimeni prea multe de zis
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Poetul Alan Brownjohn este și critic literar și romancier. Primul roman pe care l-a publicat a fost To Clear the River (Curățarea râului), în 1964. Este un roman despre adolescență și o primă iubire tăinuită. Acțiunea se petrece pe fundalul unei demonstrații de stânga, cu lozinci, manifeste și discursuri. E vorba de tineri, care merg la marș de bună voie, și se bucură din plin de petrecerea tovărășească de după el. Romanul este scris ca narațiune, fără pretenții de hibridizarea genurilor
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poem inteligent este Sunny Prestatyn. Deși e plin de cuvinte indecente, poemul e aproape rușinat. "Veniți în însoritul Prestatyn" e o reclamă strălucitoare pentru o stațiune la mare. Imaginea unei fete frumoase în nisip, cu palmieri și un hotel în fundal, e treptat urâțită de mâzgălelile trecătorilor. Artiști anonimi o transformă într-o hârcă știrbă, sașie, mustăcioasă și indecentă. Concluzia poetului este, "Era prea bună pentru viața asta". Un cuțit o înjunghie în cele din urmă. A doua zi cineva lipește
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Pot să oftez din rărunchi și pot vorbi tare, pot fi extrovertită ca toată lumea din jur. LV. A influențat New York-ul imaginile tale poetice? Care e pecetea New York-ului asupra sufletului tău? ES. Zumzăitul traficului pe podul Brooklyn a fost fundalul muzical al copilăriei mele, chiar am scris un sonet despre el, pentru a mi-l apropia din nou. Pentru o vreme măcar. În loc să mă apropii de Crane (și Walt Whitman a scris despre pod), am decis să sfâșii tot și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
recomandată. în superiorizarea individului implicarea sa este mai de preț decât cea prin preoți. Legea islamică este prezentă în toate compartimentele vieții publice și private. ORIGINILE MEDICINII ARABE În sinteza arabă religie - cultură - viață socială, elenismul s-a situat pe fundal fiind preexistent acesteia. Gândirea medicală antică, fondată pe critică și experiență, fixată în parametrii fundamentali de gândirea hippocratică, dezvoltată de școala din Alexandria, cristalizată de Galen în cadrul unui sistem, urmează calea Orientului Apropiat spre Siria, care a oferit azil gândirii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
acestui psihism zdruncinat, aflat în cădere liberă și din punct de vedere moral, și din acela al desăvârșirii ca individualitate în lume. Nerealizat profesional, personajul intră în politică, căutând o compensație, dar este permanent măcinat de scrupule și îndoieli. În fundal apar diverse „măști” care trimit la vârful puterii, iar în multe portrete pot fi recunoscute figuri ale mediului politic și social al epocii; din acest motiv romanul lui G. a fost considerat un „roman cu cheie”. Iarna e o altă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
face mai suplă această regulă uneori incomodă pentru autorul dramatic. Abatele d'Aubignac, care este totuși unul din cei mai pătimași apărători ai unității de loc, consideră că cele două părți ale scenei, proscenium-ul pe de o parte, și fundalul și laturile pe de altă parte, nu sunt supuse acelorași constrângeri. Proscenium-ul, trebuie neapărat să reprezinte același loc pe toată durata spectacolului. "Însă este obligatoriu să ne amintim că acest loc, care trebuie să fie întotdeauna Unul, și nu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
reprezentații, trebuie să-l presupunem ca fiind imobil pe întreg parcursul poemului, după cum și este cu adevărat." (Cartea II, cap. 6, "Despre unitatea de loc") În schimb, un al doilea plan poate fi deschis prin escamotarea unei pânze pictate pe fundalul scenei sau pe laturi. Un loc nou apare atunci, care era până atunci ascuns privirilor. D'Aubignac ia ca exemplu un decor tragic tradițional, o fațadă de templu sau un palat. Dacă palatul acesta arde la sfârșitul unui act, spectatorul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scena antică, ca și scena renascentistă. "Resursa oferită de aceste personaje ne este cu atât mai necesară, cu cât, privată de corurile ce reprezentau poporul în dramele antice, piesele noastre, închise în interiorul locuințelor, sunt lipsite, ca să spunem așa, de un fundal pe care să fie proiectate figurile", scrie el în Discursul despre Poezia dramatică, la capitolul XVI, intitulat "Despre scene". Teoreticienii dramei contestă și decupajul piesei de teatru în cinci acte de lungime identică. După cum remarcă Mercier, Horațiu a impus această
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
că te îndrepți către adevăr." (Autorii noștri dramatici) Zola critică și falsitatea dramei istorice lipsită în totalitate de realism El deploră faptul că istoria, față de care autorii dramatici își iau multă libertate, nu se desfășoară aici decât în chip de fundal. "Drama istorică actuală, scrie el în Naturalismul în teatru, fiind bazată pe erorile cele mai grosolane, este redusă la a arăta mulțimii istoria pe care mulțimea nu o cunoaște, numai pentru că atunci poate să o travestească în voie." Zola nu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unde se opresc limitele celeilalte". Mulți artiști, continuatori ai lui Wagner, vor dori să facă din regia scenică o fuziune a artelor, fie că este vorba de autorii dramatici simboliști care, în Franța, vor apela la marii pictori pentru realizarea fundalului, și vor colabora cu muzicienii pentru a-și transpune piesele de teatru la operă, fie că va fi un regizor precum Appia, care va arăta rolul pe care îl poate avea muzica în teatru. De-abia la începutul secolului al
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dramatique din 1 mai 1891, declară: "Cuvântul creează decorul ca și restul. Decorul trebuie să fie o simplă ficțiune ornamentală care completează iluzia prin analogii de culori și de linii cu drama. Cel mai adesea vor fi de ajuns un fundal și câteva draperii mobile (...) Spectatorul (....) se va abandona în întregime voinței poetului și va vedea după cum îi este sufletul figuri teribile și încântătoare și ținuturi de ficțiune în care nimeni în afară de el nu va pătrunde: teatrul va fi ceea ce trebuie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Sérusier, Lautrec, Gauguin, Vuillard. Pentru regia scenică a lui Pelléas și Mélisande, în 1893, piesă a cărei acțiune se desfășoară în cincisprezece locuri succesive (pădure, grotă, fântână, palat etc.), Maeterlinck îi cere lui Lugné-Poe să utilizeze numai două pânze de fundal "de acompaniament", una reprezentând o pădure, iar cealaltă un castel cu o arhitectură neprecizată, căci, spune el, "serios, pentru dramele de suflet, rolul suporturilor se poate reduce la aproape nimic." Cât despre Mallarmé (1842-1898), care detestă orice decor și ar
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
decembrie 1896 la Ubu-Rege. Pentru regia piesei, în care schimbările de loc sunt frecvente, el preconizează folosirea pancartelor, la care se recurgea uneori pe scena Misterelor sau în epoca elisabetană. "Adoptarea unui singur decor sau și mai bine, a unui fundal uniform, suprimând ridicările și coborârile cortinei în timpul unicului act. Un personj îmbrăcat corect ar veni, ca la teatrul de păpuși, să atârne o pancartă arătând locul unde se petrece scena. (Notați că sunt sigur de superioritatea "sugestivă" a pancartei scrise
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și poate fi adusă la fel ca o masă sau o făclie." Claudel afișează aceeași dezinvoltură ca Jarry cu privire la realism, fie că este vorba de decor sau de jocul scenic. Și el dorește ca artificiile să fie sensibil subliniate: În fundal, pânza mâzgălită la modul cel mai neglijent, scrie el în Prefața la Pantoful de satin, sau de niciun fel este destul. Mașiniștii vor face cele câteva amenajări necesare chiar sub ochii publicului, pe când acțiunea își urmează cursul. La nevoie, nimic
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]