7,174 matches
-
fitilul. Umplu gaura cu pietre mici până la suprafața stâncii. Ar fi fost bine dacă ar fi îndesat pietrele mai bine acolo, ca să asigure o burare corespunzătoare dar, gândin du-se la nitroglicerina care condensase, nu îndrăzni. Trecu apoi la următoarea gaură și tot așa mai departe, până ce amplasă toate cele cinci încărcături într-un arc de cerc deasupra intrării. Gata, putem coborî acum, îi șopti el bătrânului. Nu știa de ce vorbește în șoaptă, doar nu se fereau de nimeni. La fel de ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vertical. Știa că acest lucru era imposibil, scutură iarăși din cap clipind repede, convins că nu vede bine. Umbrele și semiîntunericul îi jucau feste. Acum, sprijinit în nelipsitul toiag, bătrânul stătea nemișcat cu fața spre masivul stâncos. Privea țintă spre gaura ce se deschidea în munte, părând a o examina cu atenție. Cum oare ajunsese acolo? Cum sărise gardul dar, mai ales, cum reușise să treacă de oamenii lui care păzeau perimetrul? Primul imbold fusese să coboare repede de la locul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Trecu dincolo de vagonet și se apropie de peretele de piatră. Plimbă raza lanternei de jur împrejur. Se cunoștea că minerii lucraseră acolo, bucăți de material desprinse din perete zăceau la picioarele sale. Deasupra capului, chiar sub tavan, se vedea o gaură îngustă ce continua în adânc. Ridică mâna în dreptul ei. Un curent rece răzbătea de acolo. Atinse apoi ușor stânca cu palmele. Piatra vibra ușor iar el își trase repede mâinile înapoi. Ceva se agita dincolo de stânca dură. Totodată, un vaier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ce animal vorbea el? În nici un caz nu putea fi vorba de un animal. Vlad nu fusese acolo cu el, nu simțise tremurul muntelui și nici geamătul acestuia, care îi băgase groaza în oase. Chestia aceea, fumul negru, ieșise din gaura îngustă, ca o fantă subțire, de sub tavanul galeriei. Se prelinsese de acolo ca un lichid drăcesc. Umbla se prin toate colțurile lumii dar nu auzise de existența unei asemenea vietăți. Vlad nu-i înțelesese întrebarea. Boris știa că, orice ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ar fi oprit și motorul dar nu îndrăznea să o facă, amintirea celor petrecute în zori era încă vie. Văzând că nimic nu se întâmplă, începuse să prindă curaj. Fără a lua contactul, coborî din mașină și se apropie de gaura din munte. Era pregătit pentru orice situație, armase Kalashnikov-ul și potrivise pârghia de siguranță în poziția de tragere la foc automat. Se simțea mult mai stăpân pe el acum. Patul rabatabil pe care îl strângea sub braț și degetul așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu era încuiată. Simion deschise cerceveaua și trecu dincolo de geam. Se piti lângă gard, și începu să desfacă sârma cu care plasa era legată de stâlpi. Nu-i fu ușor de loc, dar în câteva minute reușise să facă o gaură prin care se putuse să se strecoare afară. Privi atent în jur, după care se repezi în fugă să traverseze drumul și se pierdu în pădurea de vizavi. Alergase într-un suflet spre Baia de Sus. Odată ajuns la secția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
negru, pitit sub un smoc de iarbă, frecându-și piciorușele de elitrele lucioase. Un fâșâit urmat de pași ușori îl speriară și cântecul insectei se frânse. Șoarecele alerga bezmetic pe cărările numai de el știute. Mânat de foame, ieșise din gaura sa și pornise să caute de mâncare. Îi vedea trupul plăpând, acoperit de blăniță cenușie și boticul roz, fremătând în toate părțile, adulmecând temător aerul nopții. Văzând că nu-l pândea nici un pericol, greierele reîncepu să țârâie. Un altul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-l dați pentru dregerea stricăciunilor casei." 8. Preoții s-au învoit să nu mai ia argint de la popor și să nu mai fie însărcinați cu dregerea stricăciunilor casei. 9. Atunci preotul Iehoiada a luat o ladă, i-a făcut o gaură în capac și a pus-o lîngă altar, la dreapta, în drumul pe unde se intră în Casa Domnului. Preoții care păzeau pragul puneau în ea tot argintul care se aducea în Casa Domnului. 10. Cînd vedeau că este mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
a învia sub dușul fierbinte cu presiune crescândă. Noaptea mă surprindeam mai vital, între somnul puțin și prelingerea prin odăi a fantomei - unchiul Tony așa cum arată acum, cu fața măruntă fără gură, doar cu un nas ascuțit în vânt și găurile negre ale ochilor de Alien. E adevărat că nu putem ști când ni-e dat să murim, ar fi prea simplu să vină la toată lumea cum i-a venit bunică-mii, la optzeci și patru de ani. Ne-a sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
repede, scoate țigara din gură și și-o vâră după ureche. Abia acum a observat namila de câine, dă fuga-n drum ca apucatul, acolo rămâne aplecat peste corp, cu fața rânjită sinistru. Mă apropii - în capul câinelui e o gaură de glonț prin care s-a scurs în praf o baltă de sânge albicios amestecat cu creier. Asta chiar nu putea s-o facă decât Țârțâc, pe altcineva cu armă nu mai știu pe-aici. El tocmai s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
din somnul ăsta nesănătos mă trezesc cu impulsul să sun imediat la cei pe care tocmai i-am visat și pe care-i știam în viață, bine merci, dar dacă Doamne ferește?... Mă arunc spre telefonul vechi, pipăind cu degete încleștate găurile discului și numărând șoptit, așa sun în puterea nopții, puțin după ora unu la Bogdan. O VOCE (de femeie, doar pe jumătate somnoroasă): Alo? EU: Sărut-mâna, ce mai faceți? VOCEA: Ah, Tudor, ce să fac, uite, mă chinui, prin fumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ea În gând. Ei, dar după ce plecă fiul ei din salon, curioasă cum este de fel, se duse la ușa salonului “criză “ , se uită În stânga și În dreapta și, asigurându-se că nu o vede nimeni, lipi un ochi de gaura cheii. Ce văzu, se Îngrozi! Toate paturile erau pline de indivizi grași care stăteau rezemați de pernă, În șezut, cu laptopurile pe burți. Nu putu să vadă ce era pe monitoarele laptopurilor și nici chipurile lor nu le văzu, doar
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
flori). Arătau ca niște cufărașe sau ca două farfurii adânci lipite una de alta, cu mânere cam tari și tăioase, tot din plastic, ce se închideau cu un țumburuș - și el din plastic. Dopușorul ăsta se vâra într-o mică gaură și făcea cumva înfundat pac, chestie care mă îmbăta de plăcere. Așa că, pe la 12-13 ani, mă înghesuiam să merg la alimentara după zahăr sau macaroane ca să bălăbănesc coșul pe lângă mine, țanțoșă ca un curcan, cu perlele false ale mamei atârnate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
cadou câte o sobiță de tuci: una neagră, alta vopsită cu ceva argintiu. Fără să fac mofturi, în toamna lui ’87 îl chem pe meșterul Hansi de la Giarmata, care sparge cu sârg pereții în bibliotecă și dormitor până nimerește două găuri în horn și trage o mândrețe de burlane cotite, negre și lucioase prin casă. Așa ni se mai încălzesc sufletele și picioarele, mai ales seara. Nu mai e nici un coșmar să stau cu Oana și să facem lecțiile în frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
că lumea noastră a acumulat prea mult și prea repede. S-a umflat până a devenit o roșie uriașă, după care se va chirci toată într-o pitică albă, iar la sfârșit nu va mai rămâne din ea decât o gaură neagră, care multă, foarte multă vreme n-o să mai facă copii. Parcă aș fi Savonarola... Râzi, te rog, râzi puțin de mine, fiindcă e foarte trist pe lume și eu vă iubesc. Cerasela Nistor Născută în 1972 în Bacău. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
că poartă niște chiloți bătrânicioși, cumpărați de mama lui. Chiloți comuniști. Horor. Probabil tetra, bumbacul ăla subțire, striat, care se lăbărța repede. În liceu, la sport, în Brașov, și noi purtam niște chiloți negri, tetra, cu elastic în jurul celor două găuri prin care ne băgam picioarele. Maioul, tot tetra, era roșu. Costumul era respingător, indecent cumva, pentru că era urât. Ne dezgolea și ne făcea vulnerabili într-o vreme în care corpurile noastre deveniseră și așa niște carcase destul de deconcertante, căci erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Suceava, în vacanță (la Focșani nu existau), cumpărate cu pile de la magazinul Arini, intervenții și nenumărate conversații despre copii, borșuri și zarzavaturi. Fragi cu smântână și mămăligă. Gem de prune cu smântână și mămăligă. Dar și scaunele de bucătărie cu gaură, o parte a mecanismului cu care toată familia depăna lână, deșirând fuste, veste și pulovere vechi și torsul mașinii de cusut „de picior“, care ne transforma în fiecare an garderoba. Bucățile de pânză albastră, decolorate, prinse în cuiuțe la geamuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
distrus și, împreună cu el, orice posibilitate de a înțelege ce se întâmpla cu mine. Numai greața era palpabilă, grea. Contingența vieții mi se arăta prin membrana unui organ lichefiat și regenerat de ritmurile unei cosmogonii oculte. A-ha: Are două găuri de cercel într-o ureche, părul scurt, cu o șuviță lungă în loc de breton. Poartă haine trimise de mătușa sa din Germania, ascultă A-ha și e îndrăgostită de un tip dintr-a unșpea, care seamănă cu HYPERLINK "http://en.wikipedia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
și pentru că e bolnav și sărac. — N-am să-l primesc niciodată în casa mea. Niciodată! Stroeve se întoarse către mine: — Spune-i, te rog, că e o chestiune de viață și de moarte. E imposibil să-l lăsăm în gaura aia nenorocită. — E absolut evident că ar fi mult mai ușor să fie îngrijit aici, am spus eu, dar firește că e un deranj. Cred că cineva ar trebui să stea cu el zi și noapte. — Dragostea mea, n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lovească, dar apoi, desfăcând mâna, îl lăsă să cadă cu zgomot pe jos. Mă privi cu un zâmbet tremurător. Nu scoase o vorbă. — Ei, dă-i înainte, l-am îndemnat. — Nu știu ce mi s-a întâmplat. Tocmai voiam să fac o gaură mare în pânză, îmi pregătisem brațul pentru lovitură, când deodată parcă l-am văzut. — Ce anume ai văzut? — Tabloul. Era o operă de artă, nu mă puteam atinge de el. Mi-a fost frică. Stroeve tăcu din nou și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de ființe ciudate care făceau lucruri ciudate și poate că ei știau că omul nu este exact ceea ce voia el să fie, ci doar ceea ce este silit să fie. În Anglia și Franța el era țărușul pătrat de băgat în gaura rotundă, dar aici găurile erau de toate formele și nici un fel de țăruș nu era întru totul nelalocul lui. Nu cred că el s-a purtat aici cu mai multă blândețe, cu mai puțin egoism sau mai puțină brutalitate, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
făceau lucruri ciudate și poate că ei știau că omul nu este exact ceea ce voia el să fie, ci doar ceea ce este silit să fie. În Anglia și Franța el era țărușul pătrat de băgat în gaura rotundă, dar aici găurile erau de toate formele și nici un fel de țăruș nu era întru totul nelalocul lui. Nu cred că el s-a purtat aici cu mai multă blândețe, cu mai puțin egoism sau mai puțină brutalitate, însă împrejurările îi erau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sete. Pour l’amour de Dieu, dă-mi te rog o nucă de cocos. Ata strigă și un băiat veni fuga într-acolo. Se cățără într-un copac și imediat aruncă o nucă de cocos coaptă. Ata îi dădu o gaură și doctorul trase o sorbitură lungă și înviorătoare. Apoi își răsuci o țigară și se simți mai bine dispus. — Ei, unde e roșcatul? întrebă el. — E în casă, pictează. Nu i-am spus că ați venit. Duceți-vă să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-o pe alt drum. Era toamnă din nou. Un anotimp trist, bărbătesc. Pe alocuri, picături de ploaie se înfigeau în praf. Iarba uscată era lăsată la pământ. Vântul făcea scandal. Iar noaptea nu se înnegrea de tot. Era plină de găuri cumplit de îndepărtate și de undeva de dincolo străbătea atâta lumină, cât ne trebuia să ne plimbăm. Mergeam de-a lungul lacului, am deschis șapte cabine ca să li se bălăngănească ușile și să le ascultăm. Nu ne-am întors acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
învelit cu un cearșaf și, după ce s-a așezat vasul cu lapte fierbinte în direcția gurii la o distanță de două zeci de centimetri, s-a așezat repede o pătură ca să nu iasă aburi. Doctorul a observat operația printr-o gaură făcută în cearșaf. După zece minute de la începerea observării, șarpele a ieșit afară din stomacul soldatului, căzând în vasul cu lapte fierbinte și astfel soldatul a scăpat cu viață. După această întâmplare directorul spitalului de la Făgăraș s-a deplasat la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]