9,375 matches
-
anii ’70, care ar fi secționat venele cu eficacitatea unui bisturiu, și fără tubul de „Fenobarbital“, care, bine dizolvat într-un pahar de apă, ar fi ajutat până și-o turmă de elefanți să scape de insomnii. Doar cu radioul „Gloria“ pe masă, cu antena telescopică și plasa din aluminiu tăios la îndemână; îl deschideam dimineața și intram în lumea de vis a serenadelor și-a madrigalelor patriotice. În trecerea asta tâmpă și relaxată dinspre noapte spre zi și dinspre uitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
repartiție), poate chiar în București, indiferent unde, doar să fiu aproape de casă: compromisul părea minim, nu deranja pe nimeni. În timpul unei ședințe, au fost primiți noi membri: jurau tâmpenii sub tricolor, cu vocea gâtuită de emoție. Atunci a apărut colega Gloria, de la Limbi Străine, plinuță și sclifosită ca o bombonieră. De fapt, stătea acolo de multă vreme, dar eu n-o văzusem, nu-i remarcasem aerul simpatic și trist. Tristețea ei nu conținea nimic misterios (de altfel, nu tulburase pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o dată, ora și semnătura indescifrabilă. Cu prima ocazie, i-am strecurat scrisoarea în geantă. L-am lămurit pe Paul că gluma e nevinovată, ne-amuzam și noi, și fata. Făceam pe detașatul, dar, de fapt, mă încânta planul. Intuiam în Gloria o parteneră interesantă, un depozit fragil și-accesibil pentru ideile mele murdare, pe care abia așteptam să le pun în practică. Nu vroiam să ofer nimic, nici măcar o porțiune infimă din corpul meu; privilegiul ăsta îmi revenea mie, seara, departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai mult vorbești, iar ei mai mult te-ascultă. Întâi i-aș fi îndesat pe gât vata de zahăr, cu tot cu hârdău și mecanismul rotativ. Apoi l-aș fi lăsat să se descurce singur cu explicațiile. Așa l-ar fi găsit Gloria, timid, nemișcat, cu mâinile înghesuite-n buzunare (nu știa niciodată ce să facă cu ele, erau ca un obiect suplimentar și stânjenitor). Mi-l și imaginam pălmuit de mânuța ei nervoasă: doi purceluși roz, nepotriviți și îmbujorați. La ora stabilită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
imitație de blugi, ba fuste trei sferturi, umflate ca un gogoșar furios, ba câte-un tricou de bumbac cu litere sclipicioase (adus de la sârbi), sub care stătea, cuminte și obligatoriu, sutienul, ba niște bentițe împletite, rotunde, strânse șmecherește în jurul părului. Gloria venise cu toate, mai puțin sutienul. Îi vedeam de departe sfârcurile, parcă ar fi tras de ele cu două minute înainte. L-a recunoscut imediat pe Paul. Nici nu era greu - ușor cocoșat, stingher, cu bretonelul zimțat lipit de fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
greu - ușor cocoșat, stingher, cu bretonelul zimțat lipit de fruntea transpirată. S-a apropiat de el și Paul a scăpat vata de zahăr pe jos, parcă-l frigeau degetele. N-am auzit ce-au vorbit, dar, la un moment dat, Gloria a început să-l pupe pe-obraji, pe nas, pe ochelari; unde găsea un loc liber, îl ștampila. Eu turbam după tufiș, cu garoafele-n mână. Se pleoștiseră și ele, mai ceva ca planul meu: păream un biet puțoi, căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de brațe și l-au aruncat în spate, prin ușa metalică. Portiera nu s-a închis bine și Aro-ul a demarat cu ea clămpănind, în urletele lui Paul. Mi-au scăpat garoafele din mână și, până să le culeg, Gloria plecase, cu tot cu tricoul ăla minunat. Se zice că păcatele se spală între ele, ca rufele murdare. Nu știu câte avea Paul, dar ale mele sigur n-ar fi încăput atunci în toată Dâmbovița. Am încercat să dorm liniștit, spunându-mi că întâmplarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
seama că și poveștile cele mai bune se termină prost. Odată cu scena din Cișmigiu, se încheiase și prietenia mea cu Paul sau, în orice caz, a lui cu mine; de-atunci, n-a vrut să-mi mai vorbească. Nici pe Gloria (pardon, tovarășa Popescu) n-am mai întâlnit-o, în iarnă a venit „Revoluția“ și nu s-a mai dus nimeni la ședințele din amfiteatrul „Hasdeu“: dispăruse Partidul, dispăruseră și informatorii (doar prin Harghita și-n Drumul Taberei mai fuseseră decapitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
frumoase mă ajutau să mă simt bine, înălțător, diferit de restul lumii. Aici venea partea reconfortantă, să știi că ești altfel decât mulțimea. Dacă meritul mi se și recunoștea public, cu-atât mai bine: minciuna sărea pe culmi nebănuite de glorie și prefăcătorie. Acestea fiind spuse (sau măcar gândite), gentlemanul perfect s-a urcat la volan și, cu iubita lui alături, a pornit spre casă. În noaptea aia, mi-am dat seama poate pentru prima oară că lucrurile au scăpat de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dopuri și pești morți. Nimic nu putea egala vremurile alea. Murdare, nestăpânite, dar, într-un fel, mai simple și mai ușor de controlat. Aveai cum să te distingi, ca-n război. Îți obțineai onoarea în tăcere, medalia de merit și glorie. Nu-ți trebuiau aplauze, te recunoșteau cei de-o seamă cu tine. Te simțeai puternic, mai bine pus în evidență. Bucuriile veneau firesc, tocmai pentru că le numărai pe degete; tot de-aia, știai să le și prețuiești. O felie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
clară. Era mai bine când alții hotărau pentru mine: îmi rămânea privilegiul de-a nu fi de acord. Acum încărcasem mii de răspunderi, gânduri teribile de contabil care-mi ocupau timpul liber. O luptă de uzură, fără reguli și fără glorie. Taxe, facturi, mașină, iubită, serviciu, calculator și, colac peste pupăză, și povestea asta cu hărțile, tablourile și mai știu eu ce minuni puteau să apară de-aici, să-mi complice existența. Parcă îmi năvălise în creier un mușuroi de termite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
primisem și-o clasă pe mână, a X-a D, care pleca zilnic în Piața Universității, să protesteze. Directorul, un tip cu barbă roșie de pirat, fugea după mine la demonstrații, să aduc elevii înapoi. „Germanu’“ își trăia momentele de glorie, imediat după „Revoluție“. Un amestec savant de copii de diplomați, cântăreți și profesori universitari, combinat cu puțină bere și canabis, dădea toată măreția situației. Micii drăcușori întârziau, intrau afumați la ore, cântau Nirvana pe chitări în ultima bancă (de unde, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
chipurile alunecă sub pagini scoase din Eliade și Blecher, printre rânduri din capul meu, o imensă magmă de viață trăită și-apoi înmormântată în cel mai groaznic și firesc mod posibil. Fiecare a contat, fiecare a avut clipa lui de glorie, momentul copleșitor când a strălucit în ochii sau în mintea cuiva, fracțiunea de triumf și împlinire; praful s-a ales de ea. Destul cu „Germanul“. Cu „Maiorescu“, a fost altă poveste, mai lungă și încurcată. Prin ’93, m-am mutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fidelitate, cumințenie, amor turbat, liniște, curățenie, gust vestimentar, voce plăcută, talent în bucătărie. Combinația lor m-ar fi făcut neîndoielnic fericit, cu condiția să intru în posesia ei. Când însă deplasam structura asta grozavă de așteptări și dorințe peste Danele, Gloriile și Feliciile mele, constatam cu surprindere că întreg edificiul se prăbușea, de la fundații la acoperiș. Nu numai că structurile nu se potriveau, așa cum nu poți potrivi o cărămidă adevărată într-un bloc de Lego, dar mă trezeam și cu alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o dovadă a supremei sexualități, ce îmi era dedicată), capturând totul, devotat, până la ultimele zvâcnete ale terminațiilor nervoase. Jubilam, obținând exact ce mă interesa: mișcarea neputincioasă a mușchilor, dinamica aritmică a ansamblului, scăpată de sub controlul minții. Îmi savuram momentul de glorie și-onoare, îl imortalizam pe cardurile albe pentru a-l putea goli de sevă și mai târziu. Pozele stăteau unde trebuie, ascunse bine, printre fișele din bibliotecă; nu umblam la ele decât când rămâneam singur acasă și mă asiguram că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să scufunde cineva borcanul în apă fiartă, cum proceda doamna Dinu înainte să plece. În rest, viața la numărul 66 se desfășura tihnit, între camera mamei (din care tatăl fusese izgonit imediat după nașterea Mariei) și restul apartamentului. Un radio „Gloria“, încins ca un fier de călcat bâzia permanent în bucătărie (trucul îi aparținea domnului Dinu, să creadă hoții că a rămas cineva acasă). Domnul Dinu controla eficient terasa, cămara, precum și distribuția de curent, gaze și apă în locuință: borcanele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
simplu? Dar „sufletul“ e un dispozitiv protetic imersat într-un colaj cărnos. Iar „iubire“, un hibrid de date și calcule, placat pe un program de soft. Semnătura: ss indescifrabil Scrisoarea a III-a arăta jalnic, nu mai păstra nimic din gloria eminesciană, nici măcar din parodii. Dacă bunicu’ Vitalian ar fi citit-o, ar fi scos cravașa și i-ar fi tras o mamă de bătaie autorului. Suferința lui mă irita, era lașă și nedemnă, chiar dacă onestă. Pe de altă parte, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu mai pot fi blocate, circulația lor nu poate fi oprită.“ „Am avut grijă și de asta. Le-am achiziționat pe toate. Să-ți spun un mic secret: Operațiunea «Sifonul» a fost pusă la cale de noi! Paul, Bidileanu, Felicia, Gloria și alții, pe care nici nu-i știi dumneata; cu ce crezi că se ocupau? Cel mai simpatic a fost cu Felicia: dintele ei rotativ era emițătorul perfect. Acolo îi implantasem un microfon miniatural, care îți asculta fiecare cuvânt. Mergeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
expresia totală a aspirațiilor omului, simbol al spiritualității și umanizării integrale. La această demnitate literatura nu mai fusese ridicată și nici nu o va mai atinge până în ziua de azi. Renașterea și umanismul rămân perioada sa de mare vitalitate și glorie. Apoi, treptat, ideea se clasicizează și se academizează. Epoca redescoperă definiția antică a literaturii: literele liberale et ingenuae, ce confirmă sensul cultural al ideii de literatură. Și sensul tradițional, școlar-didactic este bine atestat în această perioadă. Importante sunt și implicațiile
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
o importanță deosebită: editorul, librarul. Producția literară își schimbă sensul tradițional de activitate și creație literară. Productivitatea o face un produs în serie. Spre dezolarea spiritelor estete, „manufactura” invadează totul. Prima jumătate a secolului al XIX-lea este perioada de glorie a literaturii industriale, creație a criticii franceze din primele decenii ale secolului, un celebru articol de Saint-Beuve, De la littérature industrielle. Apare foiletonul, presa de mare tiraj, romanul de succes. Mulți scriitori ai epocii deplâng această stare în care a ajuns
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
nu ați strigat în campanie, când ne promiteați pensii, lustrație și democrație: "Eu am apărat Timișoara de studenții cu pașaport străin, pentru că unii căutau scandal, iar alții erau buni de dus la balamuc. Și, știți ceva, nici nu am vrut glorie pentru asta. Am semnat simplu, "Dana"."? De ce, domnule Voiculescu, nu ați luat o pauză din discursurile populiste pentru a ne anunța că ați făcut economie în portofelul comunist, amenințat de austrieci puși pe îmbogățire din avuția neamului? Poate ați fost
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
făcut ca mine. N-am 40 Ibidem. 41 I. Ciupercă, N. Titulescu și rolul puterilor mici în viața internațională contemporană, în Titulescu și strategia păcii, coord. Gh. Buzatu, Iași, Editura Junimea, 1982, p. 146. 41 36 luptat pentru a reduce gloria Romei, ci pentru a păstra românilor pământul strămoșilor lor. N-am luptat ca adversar al Romei ci ca descendent al ei“42. În perioada octombrie-noiembrie 1933, Titulescu a vizitat Belgradul, Sofia, Ankara și Atena. Rezultatul acestor vizite s-a concretizat
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
este moștenit și continuat de fiul natural al lui Ștefan, Petru Rareș, considerat de A.T. Puiu a fi un "apostol al Românismului" datorită faptului că "a luptat [...] spre a uni pe Români cu Români și a li se face gloria" (Puiu, 1876, pp. 52-53 cf. Murgescu, 1999, p. 154). Iar același Urechia afirmă despre el că "avu planul cel mare și adevărat românesc de a cuprinde Ardealul și a-l alipi către Moldova" (1873, p. 84 cf. Murgescu, 1999, p.
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
într-un adevărat cult al morții, poetul din Rășinari care va ajunge prim-ministru în guvernul Goga-Cuza a fost unul din principalii creatori ai "catehismului datoriilor noastre" naționale, în care imperativul moral consta în a face "din hetacombele noastre piedestalul gloriilor de mâine" (Goga, 1927, p. 26). Principiul forță din care s-au împărtășit toate formulele de extremă dreapta a fost "ideia națională", care, desfăcându-se progresiv în conștiința românească, "a cucerit toate mințile și a devenit suprema noastră dogmă" (Goga
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
s-a mântuit de pieire" (Constantinescu, 1928, p. 71). Un alt topos de mare însemnătate al spiritualității românești o reprezintă teza românilor ca apărători ai creștinătății europene în fața islamului. Stăvilirea puhoiului turcesc și salvarea civilizației apusene devine un titlu de glorie în baza căruia este revendicată recunoștința statelor occidentale: "epopeea de o sută de ani, a răsboiului nostru cu turcii, luminează ca o măreață faptă de istorie universală, trecutul nostru și răsbună cele zece veacuri de suferință mută: Mircea, Corvin și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]