7,204 matches
-
se alătură. Să observăm că între Hortensia Papadat-Bengescu (născută în 1876) și Mircea Eliade (născut în 1907) e diferență de peste trei decenii, iar între V. Voiculescu și Ilarie Voronca de două! A.B.Ce împrejurări au determinat, în ultimele decenii, graba regrupărilor? Ca efect al tehnicizării febrile cu vădite consecințe ontologice, ideea de "generație" comportă după a doua conflagrație mondială alte conotații; frapează, acum, o altă viteză a timpului! Întrunind, ca și în trecut, multitudini de subiectivități, astăzi o generație nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
se întâlnească între ei, nu erau scoși niciodată la aer, nici măcar pentru aerisirea lenjeriei, nu aveau libertate de mișcare; nu aveau voie să discute în interiorul celulei, ci erau obligați să stea la marginea patului; ieșirea la baie se făcea în grabă și sub loviturile gardienilor, în serii de câte treizeci de deținuți care primeau cel mult jumătate de oră pentru necesități și pentru a se spăla; cum mulți nu ajungeau la rând, își făceau nevoile în gamelele din care mâncau, întrucât
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
mâncării fierbinți pe gât, fie obligând victimele să se așeze în patru labe, cu mâinile la spate, și să se folosească doar de gură, ba uneori să și guițe ca porcii. Scoaterea 'la program' (adică la toaletă) se făcea în grabă maximă o dată pe zi, iar cine nu apuca să își satisfacă necesitățile firești era nevoit să folosească mai târziu, în celulă, gamelele din care mânca, fără să aibă dreptul de a le arunca ori de a le spăla, astfel că
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
întâlnească între ei, nu erau scoși la plimbări, nici măcar pentru aerisirea așternutului sau a lenjeriei, nu aveau libertate de mișcare ori de discuții nici măcar în interiorul celulei, ci erau obligați să stea la marginea patului; ieșirea la baie era făcută în grabă și sub loviturile gardienilor, fiecare deținut având mai puțin de un minut pentru a-și satisface necesitățile firești și a se spăla. Cum mulți nu ajungeau la rând, erau constrânși să își facă nevoile în gamelele din care mâncau, întrucât
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
mea soție, complet căzut și psihic, dar susținut de noile lecturi, mi-am amintit de o anumită poză. O poză xerox, alb-negru, pe format A4, ștearsă de timp și spălată de ploi, pe lângă care treceam nepăsător când o observam în graba pașilor pe pereții și coloanele ce străjuiau magazinul Romarta din Brăila. Sunt mult prea multe aceste poze! De unde-or mai fi apărut și astea? - îmi frământam creierii, mereu sâcâit, când îmi iuțeam pașii pentru a le depăși. Ele reprezentau chipul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
fusese descoperit și capturat. Părinții își frângeau neputincioși mâinile în interiorul țării după care tânjea fiul, iar infractorul își aștepta speriat derularea destinului. Acesta s-a derulat: după circa trei ore, în curtea arestului a oprit un Jeep din care, fără grabă, dar cu greutate, a coborât un... dulap de doi metri care, cu un mers apăsat și legănat, s-a oprit în ușă și, cu o voce gravă, de înmormântare, a întrebat uitându-se spre victimă: - El este trădătorul? Chiar dacă ai
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
în cursa prezidențială Emil Constantinescu. Și am văzut în Ardeal un om trăgând un plug după el, era înjugat. Nu avea nici cal, nici bou. De acolo, practic, după distrugerea agriculturii cooperatiste și de stat - o mare prostie a fost graba distrugerii lor - de acolo a fost relansat fermieratul românesc. Probabil că omul care ținea locul boului sau, mai bine zis, al tractorului ; abia căpĂtase pământul înapoi și trebuia să-l muncească. A.M.P. : Da. Supraviețuirea. Asta e definiția ruralului nos
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Notez acest amănunt ca să anulez aproape 90 la sută din corespondența mea. Nu o recunosc. Ce scriu acolo nu corespunde decât rareori realității. Trebuie să mint ca să-mi apăr libertatea. ȘDe aceea nu acord nici o importanță scrisorilor: le scriu în grabă, nu le mai revăd, și nici măcar comentariile filosofice pe care le fac ocazional (către Pettazzoni, Wikander șs.m.ț și alții ca ei) nu trebuie considerate ca o reprezentare autentică a gândirii mele.Ț Admir pe cei care scriu o
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
suedeză?7 Mi-am corectat șpalturile la Chamanisme, și am înțeles cât de mult ar fi câștigat dacă aș fi avut timpul și răbdarea să-l mai „lucrez” câteva luni! Dar destinul meu este de a-mi termina lucrările în grabă, deși pierd un timp considerabil pentru a le pregăti. Dacă voi mai scrie vreo carte de istorie a religiilor, voi răsturna proporția: două luni pentru documentare și doi ani pentru redactare!...) În prezent sunt acaparat de un lucru minor și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a agenților comuniști și a dispărut fără urme de cinci luni!... Este o adevărată tragedie pentru emigrația românească. Pierdem deopotrivă un excelent orientalist și unul dintre cei mai activi combatanți 3... Anul școlar se apropie de sfârșit. Am o mare grabă să mă întorc în Europa.ȚȚ* O săptămână la New York, o alta la Paris - apoi la Ascona. În jur de 22 august, soția mea și cu mine sperăm să luăm avionul de la Paris spre Tokyo... și să rămânem în Japonia
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de la Abano. Multe gânduri bune dnei Wikander. Cordial, al dvs.ș,ț Mircea LItc " LI" ELIADE către WIKANDERtc "ELIADE către WIKANDER" Chicago, 21 octombrie 1961 Dragul meu Stig, Vă mulțumesc pentru buna și lunga dvs. scrisoare*. Vă scriu în mare grabă, întrucât abia ne-am întors la Chicago, iar asta din cauza unei operații mici, dar supărătoare, pe care Christinel a trebuit să o sufere la Paris. Este vorba de o nimica toată: o glandă minusculă (se numește Bartolini) i se inflamase
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
aprilie ș1965ț Dragul meu Stig, Tocmai am ajuns de la Chicago și vom pleca mâine la Princeton, unde trebuie să țin un curs-seminar de șase săptămâni șsubl. S.W.ț. Cu alte cuvinte, și de această dată vă scriu în mare grabă. Dar țin să vă asigur în ceea ce privește proiectele noastre imediate: 1. ne vom afla la Paris șsubl. S.W.ț întreaga lună iulie șsubl. S.W.ț și apoi în Italia; nu vă recomand Abano (mai ales în august!), ci o
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
către WIKANDERtc "ELIADE către WIKANDER" Princeton, 15 mai 1965 Dragă Stig, Tocmai am primit - retrimisă de la Chicago - scrisoarea dvs. din Falköping, 2 mai*. Este foarte importantă; o voi discuta peste câteva zile. Pentru moment, vă scriu aceste rânduri, în mare grabă, ca să vă spun: 1. cât de mult regret că nu ați primit scrisoarea mea de la New York (începutul lui aprilie) în care vă spuneam că vom petrece șase săptămâni la Princeton și vă vorbeam despre planurile noastre de vară; 2. că
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
tocmai mi-a anunțat acest lucru. Christinel și cu mine ne-am decis imediat să vă întâlnim, în februarie. Vom merge împreună în Yucatán etc.- și vom avea, în sfârșit, timp să sporovăim. Iertați-mă că vă scriu în mare grabă. În câteva zile, plecăm la Wesleyan University, Middletown, Conn., unde sunt invitat „în rezidență” la Institute for Advanced Studies pentru două luni. Sper să pot lucra. Căci am lucrat foarte puțin în ultima vreme. Am terminat blestemata de Source-Book, care
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ale Pantheonului urartic, armean sau de probleme înrudite. V-aș fi deosebit de recunoscător pentru ajutorul dvs. Cele mai importante lucruri v-au fost, probabil, comunicate de domnul profesor Alf Lombard. Scriu aceste rânduri la aeroport și, cum vedeți, în mare grabă, fapt pentru care îmi cer iertare. Vorbesc foarte bine germana, franceza, rusa. Mă gândesc că în Suedia aș putea vorbi germana sau franceza. Cu cele mai bune urări, rămân al dvs. credincios, Vlad Bănățeanu Tancred Bănățeanu către Stig Wikander* Itc
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
anunțându-vă că voi fi la Paris între 27 și 30 mai. Din păcate, nu aș putea să vă dau încă adresa mea, neavând până în prezent un hotel rezervat. În orice caz, puteți obține adresa mea prin Puech. Cu toată graba, prietenul dvs.ș,ț Geo Widengren Omagiile mele dnei Eliade! IIItc "III" Uppsala, 7/6 1953 Dragă prietene, Ce dezamăgire că nu v-am întâlnit la Paris! Puech mi-a dat scrisoarea dvs., iar eu i-am încredințat cartea pe
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lui Voiculescu, Pillat, Radu Gyr... Dar nu doar cărțile, manuscrisele, fotografiile, dactilogramele sînt înghițite de stomacul vorace al Securității, în lupta ei cu demonul din călimară, cu cei atașați prin scrisul lor de valorile adevărului și ale democrației. Cu o grabă halucinantă, la două zile de la încheierea, pe 9 mai 1945, a celui de al doilea război mondial, se declanșează procesul celor mai mari publicații și personalități din lumea presei politice românești. Acuza adusă tuturor va fi, conform Legii 312/1945
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
detenție pe viață la pedeapsa capitală în cazul lui Pamfil Șeicaru. În același timp, constituția în vigoare în acel moment stipula dreptul la libertatea de conștiință, de informare și de publicare a ideilor și opiniilor, dreptul la libera lor exprimare. Graba acestei crase injustiții era dictată de nevoia de unanimitate a puterii comuniste în curs de consolidare, iar glasul presei libere punea în pericol instaurarea dictaturii, în consecință va fi eliminată cu toată brutalitatea: "cele douăzeci și șase de dosare întocmite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
v-am pricinuit vreo supărare, încearcă el să fie amuzant, în timp ce se dă ușor în spate, dar primește și un cot care-l întinde peste masă, dărâmând sticlele și paharele. Toți îl prind bine pe poet și îl trag în grabă afară. Țiganul după ei, parcă și mai nervos. O iau la sănătoasa spre Plevnei. — Vă omor când vă prind, mânca-v-aș suflețelele voastre ! se aude monstrul răcnind în spatele lor. — Auzi la ăsta, e mâncător de suflete, fugiți, fraților, mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tulburate proiectau ca la un cinema- tograf tot felul de posibilități. — Du-te și vorbește, sare deodată Cristi. — Serios ? Da, du-te și vorbește ! Acum, până nu mă răzgândesc ! Nici n-a stat pe gânduri, Pribeagu s-a ridicat în grabă de la masă, aproape s-o și dărâme, și s-a dus la primul chelner, întrebându-l unde-l poate găsi pe Iosif Răcaru, spre a-l felicita pentru seara minunată și mâncarea excelentă din restauran- tul său. După două-trei rugăminți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-i vedeți la față careva ? întreabă hăndrălăul care căzuse primul, lovit de halba lui Fernic. În final, după toată nebunia, își venise în fire și se pome- nise cu barul său preferat devastat de-a binelea. Și poliția ajunsese în grabă și punea întrebări în toate direcțiile, atât bătăușilor, cât și martorilor din împrejurimi, care auziseră bubuielile și țipetele. Sunt clienți fideli ? îl iau la rost pe barman. Nu m-am uitat atent, jur... Dar nu i-am recunoscut, i-aș
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
susan, cu mac, simpli sau cu carne, toate făcute în vatră. Dacă aveai poftă de ceva și mai dulce, puteai încerca o gogoșerie, poate chiar celebra La Gogoașa Înfuriată, din Piața Mare, unde le făceau pe loc, aruncând cu mare grabă aluatul dospit, simplu sau umplut cu marmeladă, în ulei clocotit și în câteva minute le și scoteau și le pudrau cu zahăr vanilat. Apoi, de ce nu, puteai să-ți clătești gura cu o bragă, de la armeni sau turci, și să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
oase și cranii sfărâmate în toate direcțiile, degete, maxilare sau câte o coastă ruptă. Athénée Palace abia dacă mai era de recunoscut. Tot bule- vardul imens al Victoriei, odată plin de viață și de forfotă, era acum pustiu, străbătut în grabă de câțiva cerșetori sau soldați, iar majoritatea clădirilor, cele care au rămas în picioare, erau negre de la incendii. Niciun magazin și nicio crâșmă nu te mai întâmpinau pe vechiul bulevard al plăcerilor și al distracției, doar spații abandonate, în care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lor vocație sau animați de resentimente sau felurite oportunisme. Or, Întreaga „teorie” a postmodernismului la noi - „dincolo” ea a Început să apună, ca orice modă tiranică! -, sub argumentele estetice, ascunde, În fapt, nu atât o neputință, cât mai ales o grabă; o ne-stăpânire, o nerăbdare În fața capricioasei zeițe a Gloriei, un fel de a ratrapa „timpul pierdut”, anii irosiți și nedrepți ai ultimei decade a tiraniei În care, Într’adevăr, tinerii debutanți au avut un tratament injust, brutal și discriminatoriu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o uriașă cultură și civilizație, stăpânind „de pe o zi pe alta” o țară care poseda o rară bogăție de forme de relief și de resurse! Cincizeci de ani de așa-zis comunism au zdruncinat binișor pietrele de fundație puse În grabă și În puțină vreme - nici un secol! - ale României moderne, iar acum constatăm o „nouă zdruncinare”, un „nou cutremur” al instituțiilor și prestigiilor. Seismică socială oarecum firească, ce urmează Întotdeauna unei mari surpări istorice, e adevărat. Dar, dacă țările vecine nouă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]