6,525 matches
-
dreptate” (în aromână și greacă). La începutul secolului XX, comunitatea aromânilor din Imperiul otoman se manifesta ca o minoritate fidelă Imperiului, datorită perspectivei sumbre care-o aștepta la o eventuală prăbușire a acestuia. Caragiani se înscrie în rândul filologilor clasici ieșeni care au dăruit literaturii române valoroase traduceri din marii clasici antici, strălucind prin rigoare și har poetic. Caragiani a tradus integral și a pregătit pentru tipar „Iliada” lui Homer, din care însă nu a apărut decât un fragment. Caragiani a
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
editarea revistei "Povățuitorul sănătății și al economiei", considerată prima revistă de popularizare din România, precursoare a primei publicații medicale românești. Iosif Szabo a fost ales membru de onoare al Societății Academice în ședința din 30 august 1872, alături de alți doi ieșeni, tată și fiu: naturalistul și medicul Jacob Czihak (Cihac) și filologul Alexandru Cihac.
Iosif Szabo () [Corola-website/Science/307163_a_308492]
-
deosebită pentru creșterea, pregătirea și educarea copiilor. Raluca Ripan a terminat studiile generale și primare în orașul natal Iași. Evocând anii școlii, aceasta s-a autocaracterizat prezentând, totuși, liceul unde a învățat ("Școala primară de fete Nr. 3") astfel: "Liceul ieșean unde am învățat era un liceu de fete. Pe vremea aceea fetele nu prea erau îndemnate să tindă spre studii înalte, să-și formeze o cultură generală, să se pregătească pentru o profesiune. Cele mai multe urmau liceul pentru că așa era obiceiul
Raluca Ripan () [Corola-website/Science/307160_a_308489]
-
de societăți științifice internaționale, inclusiv a Societății Americane de matematică, a Societății Internaționale de astronautică ș.a. Acad. Dimitrie I. Mangeron a fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii Podgoria Copou, la mormântul său fiind amplasat un bust de bronz. În prezent, bulevardul ieșean care străbate splaiul Bahluiului de la Facultatea de Chimie Industrială la Facultatea de Construcții și Arhitectură poartă numele academicianului .
Dimitrie Mangeron () [Corola-website/Science/307191_a_308520]
-
(n. 3 decembrie 1879, București - d. 4 iulie 1965, Iași) a fost un matematician român, membru de onoare al Academiei Române. a fost ctitorul școlii matematice ieșene, savant de reputație internațională și eminent profesor al Universității din Iași. Alexandru Myller s-a născut în București, unde a urmat școală primară, liceul (1896) și Facultatea de Stiinte (1900), având ca profesori pe reputații matematicieni Spiru Haret, Ermil A
Alexandru Myller () [Corola-website/Science/307186_a_308515]
-
și metodic. Sub îndrumarea să, a fost obținut (în 1920) primul doctorat în matematici pure, la o universitate românească, de către O. Mayer. După război a funcționat că rector în dificilă perioadă 1944-1945. A fost președintele comisiei de epurare de la Universitatea ieșeana, din care mai făceau parte profesorii Iorgu Iordan și Gheorghe Zâne, înlocuit ulterior cu Andrei Oțetea. Până în primăvara anului 1945, această comisie a înlăturat de la catedră aproximativ 30 de cadre didactice, puse sub acuzația de colaborare cu regimul carlist și
Alexandru Myller () [Corola-website/Science/307186_a_308515]
-
fost acesta un moment de răscruce, care a dat o nouă orientare căii pe care și-o alesese sub înrâurirea maestrului său. De acum înainte, viața și activitatea lui M. David se vor împleti tot mai strâns cu destinele geografiei ieșene. Soarta a vrut să-l mențină încă puternic ancorat în domeniul geologiei deoarece, la 15 ianuarie 1913, a fost numit suplinitor la Catedra de Geologie și Paleontologie, unde a predat și cursul de Agrogeologie la Secția agricolă până în anul 1916
Mihail D. David () [Corola-website/Science/307177_a_308506]
-
temeinică a învățământului și a cercetării geografice, fără a rupe legăturile cu geologia. Putem aprecia ca benefice împrejurările care au făcut ca M. David să-și desfășoare activitatea în domeniile înrudite ale geologiei și geografiei, întrucât a legat strâns geografia ieșeană de geologie și de științele naturale pe plan didactic și a folosit cu mult succes metodele geografice pentru descifrarea structurii geologice, precum și datele geologice pentru explicarea realității geografice în cercetarea științifică. Preluând Catedra de geografie, M. David a fost nevoit
Mihail D. David () [Corola-website/Science/307177_a_308506]
-
de cercetare și proiectare, conducând studiile geotehnice asupra teritoriului orașului Iași în vederea documentării planului de sistematizare urbană. Decesul subit, la 26 iunie 1954, a curmat activitatea profesorului Mihai David, organizatorul învățământului și cercetării geografice moderne la Universitatea din Iași. Geografii ieșeni l-au omagiat pe M. David, organizând o sesiune științifică la Iași (21 martie 1986, cu 8 comunicări dintre care 6 prezentate de geografi de la Iași) iar la 12 mai au participat, cu 3 comunicări, la sesiunea organizată la Academia Română
Mihail D. David () [Corola-website/Science/307177_a_308506]
-
Publice, Alexandru Odobescu) să ocupe catedra vacantă pentru Calcul diferențial și integral de la Universitatea din Iași, recent înființată (în 1860). Din 1865 pînă în 1905, la retragerea sa din învațămînt, a fost titularul catedrei de astronomie și geodezie a Universității ieșene. s-a căsătorit în 1867 cu Aspazia Stamati-Ciurea, nepoată a scriitorului Constantin Stamati-Ciurea, soră cu dr. Ioan Ciurea din Iași. Nepotul său, avocatul Sergiu-Andrei Culianu, a fost căsătorit cu Elena Bogdan (1907-2000), fiica profesorului Petru Bogdan, chimist, membru al Academiei Române
Neculai Culianu () [Corola-website/Science/307213_a_308542]
-
donat un corp de clădiri. Același grup de profesori, constituit în „Asociația Institutului Academic”, a întemeiat în 1871 un Pensionat de Domnișoare, cedat un an mai tîrziu Emiliei Maiorescu-Humpel, pensionat cunoscut ca Institutul Humpel (1871 - 1901). Profesor reputat al Universității ieșene, a fost decan al Facultății de Științe din 1874; rector al Universității din 1880 pînă în 1898, s-a retras de la rectorat, redevenind decan al Facultății de Științe, după ce a reușit să definitiveze construcția noului sediu din Copou („Palatul Universității
Neculai Culianu () [Corola-website/Science/307213_a_308542]
-
ca funcționar de birou. A debutat ca jurnalist în anul 1913, tipărind o revistă proprie cu titlul de „Absolutis”, după care desfășoară o intensă activitate publicistică la un număr mare de ziare și reviste. A lucrat în calitate de corector la ziarele ieșene „Opinia” și „Iașul”, îndeplinind, din anul 1915, funcția de redactor la diferite publicații din țară. El a fost activ în cercurile literare de stânga din perioada interbelică. În anii de ascensiune ai fascismului, Ludo a publicat un număr mare de
I. Ludo () [Corola-website/Science/307269_a_308598]
-
textiliști din Iași. În anul 1921, devine membru al Partidului Comunist Român. În perioada 1923-1931, îndeplinește funcția de secretar al Comisiei locale muncitorești din Iași, afiliată Consiliului General al Sindicatelor Unitare din România. În această calitate, reprezintă ca delegat muncitorimea ieșeană la congresele de la Sibiu, Cluj și Timișoara. De asemenea, între anii 1925-1933, a activat în cadrul Blocului Muncitoresc Țărănesc, precum și în alte organizații inițiate și conduse de către PCR. A avut un rol important la manifestările de la Casa Poporului din Iași (constituită
Ion Niculi () [Corola-website/Science/307332_a_308661]
-
de către PCR. A avut un rol important la manifestările de la Casa Poporului din Iași (constituită în anii 1918-1921), la tipărirea ziarului "Moldova Roșie" din satul Vlădiceni - Iași, la procurarea unor documente necesare muncii clandestine, precum și la desfășurarea activității altor organizații ieșene muncitorești și socialiste. Din cauza activității conspirative desfășurate și a funcțiilor de conducere deținute în organizațiile muncitorești comuniste, Ion Niculi a fost arestat în numeroase rânduri și condamnat, executând pedepse în închisorile pentru deținuți politici de la Galata - Iași, Chișinău, Doftana și
Ion Niculi () [Corola-website/Science/307332_a_308661]
-
Codreanu și publicistul C. Săteanu, apoi în anul 1907 este numit în funcția de subprefect de Iași. În același an, este ales, pentru prima oară, deputat liberal. În septembrie 1909, Gheorghe Gh. Mârzescu înființează ziarul "Mișcarea", oficios al mișcării liberale ieșene. În paralel cu aceste activități, a lucrat și ca avocat în Iași. Între anii 1914-1916, Gheorghe Gh. Mârzescu a îndeplinit funcția de primar al municipiului Iași. În perioada refugiului guvernamental de la Iași, a fost un permanent colaborator al lui Ion
George G. Mârzescu () [Corola-website/Science/307343_a_308672]
-
Iașului (27 aprilie 1914 - 14 decembrie 1916) și de șef al organizației liberale locale, a făcut eforturi deosebite pentru încartiruirea refugiaților și aprovizionarea populației”". El a depus eforturi extraordinare pentru reîntregirea României în hotarele sale naturale, locuința sa din fața Universității ieșene devenind un loc de întâlnire a politicienilor acelor vremi (Take Ionescu, Nicolae Titulescu, Barbu Delavrancea, Nicolae Iorga, Vintilă Brătianu, Ion Gh. Duca, Vasile G. Morțun, Emil Costinescu și alții). De asemenea, s-a ocupat de buna dezvoltare, gospodărire și reconstrucție
George G. Mârzescu () [Corola-website/Science/307343_a_308672]
-
de un incendiu, Scarlat Pastia a amenajat restaurantul din curtea Hotelului „România”, al cărui proprietar era, transformându-l într-o sală de spectacole deschisă în 1889. În această sală, cunoscută ca Teatrul „Pastia” sau sala „Pastia”, au continuat spectacolele teatrului ieșean, până la construirea noului edificiu, în 1896. Scarlat Pastia a trecut în neființă la data de 11 decembrie 1900 în orașul Iași, fiind înmormântat în Cimitirul "Eternitatea", în cavoul unchiului său, Alexandru Sturzescu. La trecerea lui în neființă, ziarul "Prietenii poporului
Scarlat Pastia () [Corola-website/Science/307345_a_308674]
-
și povestiri. Între 1992 și 2001 a coordonat suplimentul science fiction SuperNova, în anul 1993 publicând prima sa povestire, "Scrânciobul", în Jurnalul SF. În 1994 a câștigat două premii în cadrul Consfătuirii Naționale SF, Atlantykron și a devenit redactor-colaborator al cotidianului ieșean "Evenimente", în cadrul căruia a publicat în foileton "Inspectorul Rogers" (1994-1997) și "Aventurile lui Bimbilonius" (1996-1998). Debutul în volum s-a produs în 1999 cu romanul pentru adolescenți " Elefantul în bostănărie", urmat de publicarea povestirilor "Scrânciobul" (2001) în antologia "Quasar 001
Dan Doboș () [Corola-website/Science/308676_a_310005]
-
fiind avansat până la gradul de colonel în rezervă. Alexandru Slătineanu a fost membru fondator (1905) al "Revistei Științelor Medicale", publicație în care a publicat numeroase studii. Pe lângă activitatea științifică și organizatorică, a publicat cronici medicale, universitare și sociale în revistele ieșene "Viața Românească" și "Însemnări ieșene". Alexandru Slătineanu a fost prieten cu Ștefan Irimescu. Pentru activitatea de combatere a bolilor transmisibile desfășurată în campaniile din 1913 și 1914-1918 Alexandru Slătineanu a fost distins cu următoarele ordine române și franceze: Medicul Alexandru
Alexandru Slătineanu () [Corola-website/Science/308713_a_310042]
-
colonel în rezervă. Alexandru Slătineanu a fost membru fondator (1905) al "Revistei Științelor Medicale", publicație în care a publicat numeroase studii. Pe lângă activitatea științifică și organizatorică, a publicat cronici medicale, universitare și sociale în revistele ieșene "Viața Românească" și "Însemnări ieșene". Alexandru Slătineanu a fost prieten cu Ștefan Irimescu. Pentru activitatea de combatere a bolilor transmisibile desfășurată în campaniile din 1913 și 1914-1918 Alexandru Slătineanu a fost distins cu următoarele ordine române și franceze: Medicul Alexandru Slătineanu a fost fiul lui
Alexandru Slătineanu () [Corola-website/Science/308713_a_310042]
-
Piatra Sfântă a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare IS-II-a-A-04219 și fiind alcătuită dintr-un singur obiectiv: Începuturile acestui locaș se duc departe în timp, în anul 1721, când filantropul ieșean Dimitrie Bosie “"a dăruit un teren pe măgura Iașului, care a devenit, după aceea, locul de îngropare a celor morți de ciumă. Pe acest loc Bosie a zidit o bisericuță de lemn, care s-a numit “Schitul Sihăstria” pentru că era
Mănăstirea Piatra Sfântă () [Corola-website/Science/307999_a_309328]
-
este o instituție de învățământ superior din Iași, România. În 2011, a fost clasificată în prima categorie din România, cea a universităților de cercetare avansată și educație. Universitatea tehnică ieșeană este moștenitoarea spirituală a tradițiilor învățământului tehnic superior românesc, ale cărui origini se leagă de prima școală de inginerie de pe teritoriul actual al României, Școala de Ingineri Hotarnici și Civili, creată în Moldova, la începutul secolului al XIX-lea, de către
Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași () [Corola-website/Science/308103_a_309432]
-
Școlii Politehnică "Gheorghe Asachi" devine "Institutul Politehnic "Gh. Asachi"". La 17 Mai 1993, în cadrul reformei învățământului superior din România, Institutul Politehnic iși schimbă numele în Universitatea Tehnică "Gheorghe Asachi". Ziua Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” se serbează la 15 noiembrie. Universitatea ieșeană pune la dispoziția celor interesați posibilități de dezvoltare profesională în diferite domenii tehnice prin facultățile sale:
Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași () [Corola-website/Science/308103_a_309432]
-
ilustrată” (Reteag, Șoimuș, 1898-1899), „Tribuna” și „Foaia poporului” (Sibiu, 1899-1901), „Gazeta de duminecă” (Șimleu, 1904-1905), tipărind și o parte din textele sale folclorice. A desfășurat și o intensă activitate în domeniul teoretic al culegerii și cercetării folclorului în paginile revistei ieșene „Contemporanul”, în „Gazeta Transilvaniei” (Brașov), „Gutinul” (Rodna) ș.a.; a scris și articole legate de istoria învățământului. La Sâncel, împreună cu publicistul Petre Stoica, a editat revista „Convorbiri pedagogice” (1886-1887). Secretar secund al „Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român
Ion Pop-Reteganul () [Corola-website/Science/307655_a_308984]
-
în perioada 1848 - 1859. De aceea el și-a motivat elevii să părăsească Iașiul și să-și desăvârșească studiile în Occident, acolo unde fusese și el. Octav Băncilă a preluat în arta sa tot ce a putut de la profesorii săi ieșeni. Acest lucru se poate vedea în lucrarea sa "Caritate" pe care a făcut-o la vârsta de douăzeci și unu de ani. Ea are o temă alegorică și exprimă mai mult un simț moral decât o imagine critică a realității. "Caritatea" dezvăluie
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]