19,488 matches
-
degetele exprimă singure gesturi, de regulă obscene, fără ca restul mîinilor să-și aducă vreo contribuție. Aduse în podul palmei, semnifică iminenta bătaie, pumnul strîns fiind expresia agresivității și furiei. Corpuri inexpresive, uniforme, se deplasează dintr-un loc în altul în incinta penitenciarului, într-un ritm impus parcă din afară, de o voință exterioară persoanelor aflate între ziduri. Mersul mărșăluit, cadențat și-a pierdut, în ultimii ani, din valoare, iar demilitarizarea l-a trecut în desuetudine, deși nu de puține ori mai
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
prin borcanele cu ardei umpluți sau în diverse alte moduri care ar putea scăpa filtrelor electronice de la intrare, telefoanele mobile reușesc uneori să ajungă în mîna deținuților, sporind neliniștea cadrelor. Nici chiar acestea nu au voie cu telefoane mobile în incinta instituției (cu excepția comandanților), pentru a nu cădea tentației de a le da spre folosință deținuților în schimbul unor aranjamente. Interdicția lor încalcă principiul reinserției în societate, sub pretextul protejării judecătorilor și altor autorități de apelurile insistente. Sînt permise apelurile de la telefoane
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Îmi iau bicicleta și ies din cameră. Afară e soare. Se aude un bubuit îndepărtat. Ritmic. Trei bătăi pe secundă. Zona în care stau e împrejmuită de un gard viu înalt. Mă sui pe bicicletă. Peste un minut ies din incintă și mă îndrept spre plajă. Trec pe lângă hotelul în care am stat acum douăzeci și două de veri, în calitate de concurent la Gala Tânărului Actor. Pe-afară, hotelul arată exact la fel ca atunci. Ajung pe o potecă asfaltată, paralelă cu
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
mici, sclipitoare. Aici lipseau cam multe, mai ales fetele și băieții ce săreau de la trambulină, apoi se apucau de fotbal, de o miuță, și jucau până venea înserarea. Dacă soarele ardea prea tare, se retrăgeau la umbra copacilor seculari din incinta ștrandului, pe iarbă. Odată am văzut doi băieți cuminți rezolvând exerciții de matematică cu integrale și derivate pe bordura bazinului. Se reflectau în apa liniștită, nemișcată, cu creioanele în mână, cu caietele și cărțile pe genunchi, aplecați în față, absorbiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Activitatea s-a desfășurat la Liceul ,,Grigore Moisil”, Iași sub numele de ,,Religia între știință și artă’’. La această dezbatere au participat invitați erudiți din cele trei domenii puse în discuție: Părintele protos. Iustin Neagu, preot slujitor la Biserica din incinta Spitalului Universitar de psihiatrie, Socola; Pictorul si profesorul Gheorghe Maftei, care a contribuit la dezvoltarea învățământului artistic, ca profesor la Liceul de Arta, liceul devenind o adevărată cetate a culturii adunând în același spațiu artele plastice, muzica și coregrafia; și
Religia în lumina interdisciplinarităţii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Floricica Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1350]
-
să se concentreze fără nici un comentariu, până când termin explicația noului concept regizoral. Anunț apoi o scurtă pauză, urmată direct de probele pentru actul polonez. Alt vuiet dez aprobator. Dau cu pumnul în pupitru și îl anunț pe director că părăsesc incinta dacă nu e disciplină totală. Directorul ridică tonul autoritar și cere liniște absolută. Toți se așază și o tăcere asurzitoare se instalează. Încerc să îmi adun gândurile, dar sunt definitiv fulgerat de un blackout. Am uitat tot! Deși niciodată nu
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
cel mai căutat, aceasta oferea continuitatea locului de muncă fără pierderea vechimii, deși eu lucram abia de un an, m-am bucurat totuși de această ofertă neașteptată. Cu nota de transfer în mână și cu bucuria unei împliniri am părăsit incinta acestei întreprinderi unde mă și vedeam angajat. Dar, până atunci, ... am trecut la faza a doua a planului, găsirea unui loc unde să îmi stabilesc temporar domiciliul. Am văzut de multe ori în timpul cât eram încă în Oravița, anunțuri cum
Un nou început. In: Caravana naivilor by Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1101]
-
prezentat să facă actele, a motivat că are niște probleme pe care trebuie să le rezolve urgent promițând că se întoarce ulterior la notariat. După încheierea actelor la Notariatul de Stat, ne-am întors în biroul deja bine cunoscut din incinta SMT-ului, unde ne-au făcut imediat și cărțile de muncă cu completările la zi și cu nota de transfer aprobată. Era în ziua de 30 iulie 1965. Cu actele rezolvate, am plecat direct în comuna Secășeni, Săcăș cum îi
Un nou început. In: Caravana naivilor by Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1101]
-
că nu se mai fac angajări. Am rămas amândoi perplex, nu ne venea să credem ceea ce ni s-a spus. Dorința de a vorbi cu tovarășul ing. Nobik Francisc nu s-a concretizat, culmea, era plecat în concediu. Am părăsit incinta dar am rămas la poartă până la ora trei. Mulți angajați au intrat în vorbă cu noi și ne-au spus să insistăm deoarece am venit cu notă de transfer emisă de către conducerea instituției respective. La ora trei am plecat la
Un nou început. In: Caravana naivilor by Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1101]
-
două perechi de schiuri, apoi cu două rachete de tenis! Întâia copilărie care îmi deșteaptă amintiri se leagă de casa din Strada Călugărițelor, însă primii doi-trei ani din viață i-am petrecut totuși la Oradea, într-o locuință amenajată în incinta cazărmii unde tata își făcea serviciul. Aici, memoria e nevoită să recurgă la cele ce mi-a povestit despre mine, atunci, maică-mea. În propria-mi ureche, se mai păstrează doar sunetul goarnei care anunța, seara, stingerea, și aceasta este
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
În preajma mea, mișunau porci. În perioada imediat următoare mutării noastre de acolo la Cluj, m-am mai bucurat în vreo două-trei rânduri de fericitele meleaguri vestice, deoarece sora tatei, Marioara, măritată cu un căpitan Argeșenescu și găzduiți de asemeni în incinta cazărmii orădene, mă aducea la dânșii să mă răsfețe. În cadrul serviciului său, Argeșenescu făcea dese călătorii cu trenul la Cluj, așa că-i era la îndemână să mă preia de la părinți și apoi, cu proxima ocazie, să mă restituie - până în ziua
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
-său era inginer și locuiau într-o vilă pretențioasă ca un cavou de lux. Aceste două clase primare țin de o perioadă fără experimente erotice, în schimb cu escapade clandestine. Mă aventuram, fără știrea părinților, până în Piața Unirii, unde, în incinta palatului Bánffy (vestit monument baroc), se înghesuia, uzurpându-i curtea, cinematograful Corso și, profitând de pauza care era pe atunci de rigoare, mă strecuram înăuntru și rămâneam apoi, în continuare, să văd și jumătatea primă a filmului și chiar încă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și noapte, berea - i se spunea „Țolca“). S-au ivit deci probleme aici, când au fost obligați de protocolul meseriei să ia parte la cele două baluri programate pentru acel sezon la Cercul Militar (la Cercul Militar din Cluj, în incinta așa zisei „Redute“, unde avusese loc sub unguri procesul Memorandului, participasem și eu la baluri de copii, dansând cu Bombonica). Mama a trebuit prin urmare să-și comande două „rochii lungi“ la o vestită croitoreasă, care îi făcea probele acasă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
săptămână petrecută acolo, ne-am dus la Pucioasa, la sora tatei, care era măritată cu un maior Pâslaru („unchiul Gică“), om drăguț și de treabă: ei nu locuiau chiar în localitatea renumită pentru „băile“ ei curative, ci în vecinătate, în incinta unor construcții militare, între păduri și apa Ialomiței. Părinții mei au plecat pentru o scurtă escapadă la Constanța, „la mare“, spre dezamăgirea băiatului lor, care rata astfel ocazia de a se bucura și el de priveliștile acvatice nesfârșite, numai în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
în ce condiții!) atât de satisfăcut de sine, de cariera lui, de epoca și locul în care se desfășura existența lui - exclusiv pământeană -, încât oroarea utopiei comuniste m-a frapat poate mai mult ca oricând; iar a treia oară, în incinta Uniunii Scriitorilor, cu ocazia unei distribuiri de premii la care asistam, unde el venise cu băiatul lui, un adolescent roz la față și dezghețat, adus de taică-său acolo fiindcă dorise să mă cunoască pe mine. M-am gândit la
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
răufăcătorilor: m-a țintit cu priviri reci, tranșante și m-a sfătuit cu glas aproape amenințător să nu mă mai amestec unde nu-mi fierbe oala. Îmi venea să plâng, ieșind de la dânsul, și, cu toate că sediul lui se afla în incinta universității, amintirea mea îl situează într-un cort...: trăisem parcă un episod de western. Ceea ce nu înseamnă că am fost zdruncinat în credința mea față de Legiune. Devenisem, chiar dacă deloc încă o bestie, însă un fanatic. Clipa cea mai reprobabilă a
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cu câteva excepții datorate voinței lui Henric IV de a transforma Parisul. Pe vremea aceea, transformarea orașelor era de două ori împiedicată: pe de o parte, de decupajul funciar care bloca piața imobiliară; pe de altă parte, de zidurile de incintă care, cu toate că își pierduseră utilitatea defensivă, delimitau încă frontierele orașului. Exista aici precizează Roger Chartier un spațiu construit pe care nici regele, nici promotorii nu au puterea să-l transforme. Nu este de mirare că împărțirea în loturi a terenurilor
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de femeile acestea, care se înghesuiau în jurul ei ca în preajma unei divinități tutelare; cu totul deosebită de curtezana aceea josnică, oprobriul lui Ludovic al XV-lea și al veacului său, de acea du Barry, care se găsea atunci în aceeași incintă, și pe care o tratau cu o energică egalitate, deși își păstrase până aici minele lubrice și tonul trufaș al unei târfe regești. În ziua în care Doamna Roland urma să apară la tribunal, Clavières m-a însărcinat cu un
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
nou un bun pretext pentru evocarea rolului caracterelor moștenite, cu minimalizarea rolului factorilor educaționali. Cu ocazia unei expoziții internaționale organizate la Londra, el a aplicat cu succes metoda chestionarelor (1884). Cu această ocazie, el a realizat mai multe măsurători în incinta unui laborator, încropit direct în incinta expoziției, unde a cules date de la peste 8000 de subiecți. Au fost luați în considerare parametri foarte diferiți, precum înălțimea, greutatea, timpul de reacție, diversele lor sensibilități, reacțiile motorii, precum și alte caractere senzorio-motorii. Verificarea
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
rolului caracterelor moștenite, cu minimalizarea rolului factorilor educaționali. Cu ocazia unei expoziții internaționale organizate la Londra, el a aplicat cu succes metoda chestionarelor (1884). Cu această ocazie, el a realizat mai multe măsurători în incinta unui laborator, încropit direct în incinta expoziției, unde a cules date de la peste 8000 de subiecți. Au fost luați în considerare parametri foarte diferiți, precum înălțimea, greutatea, timpul de reacție, diversele lor sensibilități, reacțiile motorii, precum și alte caractere senzorio-motorii. Verificarea și interpretarea rezultatelor a rămas neschimbată
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
o cetate mai multe oppida care își împart teritoriul: este cazul biturigilor cubi cu Avaricum (Bourges), Argentomagus (Saint-Marcel), Levroux și Chateaumeillant. Cu suprafață variabilă, între 90 și 160 de hectare pentru cele mai mari, aceste oppida sînt protejate de o incintă. Zidurile de apărare sînt de un tip special cu o armătură din lemn și rambleuri cu paramente din piatră: este acel murus gallicus, zidul galic, de 4 metri înălțime și de grosime mijlocie; acest zid este precedat de un șanț
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
murus gallicus, zidul galic, de 4 metri înălțime și de grosime mijlocie; acest zid este precedat de un șanț. Organizarea spațiului interior al oppidum-ului pune în valoare diversele sale funcții. Exemplul celui de la Bibracte este semnificativ (document 2, p. 34). Incinta delimitează o zonă internă de 135 de hectare. Partea meridională a satului este cea mai ridicată: acolo se situează sanctuarul, un spațiu în formă de patrulater; lîngă acest sanctuar, piața centrală și reședințele nobililor edueni; mai jos, coborînd spre poarta
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și, deși fac referire la o tradiție mai veche, ni s-a părut preferabil să le studiem în contextul lor galo-roman. În schimb, au fost descoperite mai multe sanctuare a căror cronologie se întoarce în timp la epoca preromană, ca incinta în formă de patrulater de la Gournay-sur-Aronde (Oise) cu o groapă conținînd numeroase oseminte de animale amestecate cu arme rupte sau îndoite, conform ritualului. Descoperirile de obiecte din epoca galică preromană sînt tot atîtea mărturii ale originalității producției artistice a celților
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
sînt de talie redusă; Taradeau în Var are un hectar și Entremont (Aix-en-Provence) 3,5 hectare. Ele sînt înconjurate de ziduri de apărare, element de protecție dar și simbol de dominație și afirmare a locului oppidum-ului în inima teritoriului său: incinta de la Ambrussum și de la Nages în Gard. Se constată o evoluție în construcții: turnuri pătrate în Entremont, suprafață plană cu străzi rectilinii la Nages și Entremont. În sfîrșit, aceste oppida au produs o remarcabilă artă a statuilor din piatră: statui
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Strada principală duce apoi în centrul oppidum-ului, unde mai există case de concepție romană, unele datînd încă din vremea independenței; ele stau astfel mărturie a influenței și a relațiilor Romei cu eduenii. Mai la sud, o piață publică precede o incintă pătrată care corespunde sanctuarului celtic de la Bibracte. Întemeierea cetății Augustodunum (Autun) a marcat declinul progresiv al localității Bibracte, a cărei populație a migrat pentru a se instala în noul oraș. 3. Cucerirea Galiei (secolul al II-lea î.I.C.secolul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]