8,326 matches
-
noi percepe, o nu știu ce forță inexplicabilă mediatoare acestei legături. Numai o pasiune oarbă, unică și neinvincibilă dă prețul adevăratei vieți. Yon întelesese asta înaintea mea și descoperise în alt context calea cea tainică care duce spre interior și absența femeii iubite îi sporea și mai mult dragostea neîmplinită. Pentru un bărbat preocupat de multele griji ale vieții cotidiene de la țară, este foarte greu să o rupă deodată cu un amor îndelung. Făcuse deci tot posibilul ca să ne revedem. Cel puțin așa
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
foarte ușor unul în celălalt, ne iubeam pătimaș și petreceam lungile nopți în dueluri interesante, cu dese lovituri sub centură, fiecare încercậnd să fie mai agil decật celălalt. Îmi povestea odată despre Călinescu, despre menajera acestuia care îi era și iubită, despre cursurile universitare, despre talentul oratoric, despre împrejurările în care îl cunoscuse el și,... observase brusc că rămăsese fără țigări. M-a rugat politicos să-i cumpăr un pachet de țigări de la un restaurant din apropiere. Nu știu de ce, dar
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
face cu ochiul lui Gicu și Își dă șapca pe spate. Duce berea la gură - bea direct din sticlă, altfel nu are gust - și cântă Încetișor Suntem peste tot acasă, porțile ni se deschid, nu-i echipă mai frumoasă și iubită ca Rapid... Sandu Șpriț nu dă semne că ar fi În vreun fel afectat. Când erați În be nu mai aveați glas, mititeilor, ați uitat cum vă spunea toată lumea? ABBA, un an În an, doi În be... Gore face pe
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ținea cu Băsescu dar nu vroia să recunoască - Își freacă mâinile și pune În pahare. Să curgă, hă, hă, hă, să curgă șprițul și mandatul de cinci ani, marinarul nu mai are nicio grijă. Alături de el, strâns uniți În jurul conducătorului iubit, Udrea, Boc, Berceanu, Flutur, Blaga, Videanu, Cezar al lu’ Preda și compania jubilează. Mă, și ce mai jubilează! Mă uit la Hrebenciuc, e foarte trist. Geoană nu-și mai revine, nevastă-sa era deja primă doamnă și acu’ a rămas
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Sandu râde În hohote: Gardianul strigă tare, dă-i hoțule, dă-i, nu pot, nu poooot, frățioare, of, ce dureros! Hai, bă, că e mare piesa asta, au folosit-o când cu Iordache, Dumnezeu să-l ierte, În ăl mai iubit dintre pământeni, după cartea lu` Preda. Și dacă nici Preda nu le-a zis pe bune, nu le-a mai zis nimeni pe Întinsul patriei noastre literare. Nu țineți mine cum ajunsese filozoful Îngenuncheat de regim și se angajase la
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Preda, hai să mai bem niște beri și niște vin și să ne dăm cu capul de mese... Mi-a trecut supărarea. Vedem noi pe unde scoatem cămășile când ajungem la neveste! Dar ne iartă ele, că suntem cei mai iubiți dintre pământenii cu verighete pe dește! 05.08.2010 16 ore Sandule, să dea criza asta cu mine de glia străbună rămasă În urmă cu fertilizarea și irigarea la hectar dacă nu mă simt cu vinovăția la purtător. Ho, nu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
-l caut, mare Dumnezeu... Poate-i v-o fantasm-a sufletului meu? Ba nu, nu! Oglinda sufletului meu Îmi arat-adesea dulce chipul său, Căci oglinda-i rece îmi arat-o zee Cu suflet de înger, cu chip de femee, Dulce și iubită, sântă și frumoasă, Vergină curată, steauă radioasă, Și să mă iubească, s-o iubesc și eu, Să-i închin viața sufletului meu. {EminescuOpIV 11} Dar ce râde lumea? Ce râde și spune? "Femeea nu este ce crezi tu, nebune. Fața
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
adese cu gânduri uimite; Alege-ți o cruce, alege-un mormânt Și zi: Aici doarme amorul meu sânt Și cântă la capu-i și cântă mereu; Dormi dulce și dusă, tu, sufletul meu! {EminescuOpIV 12} PHYLOSOPHIA COPILEI Glasul plăcerei dulce iubit Chiamă gândirea pe a mea frunte, Ce sboară tainic ca și o luntre În oceanu-i nemărginit. Stelele toate angeli îi par, Angeli cu aripi strălucitoare, A căror inimi tremurătoare Candele d-aur nouă mi-apar. Falnică-i pare legea Creării
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vede zaphyr, Ascult-ale mărei lungi cîntece-alegre Când stele se mir, Atunci printr-o geană de nouri, deschisă, Din ochiu-i albastru se vede o stea Ce-mi mirue fruntea c-o rază de vise, C-o rază de nea. O, steauă iubită ce-abia stai pin stele, Un sfânt ochiu de aur ce tremuri în nori, Ai milă și stinge lungi zilele mele- Cobori, o cobori! {EminescuOpIV 49} REPLICI POETUL Tu ești o undă, eu sunt o zare, Eu sunt un țărmur
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Privesc în ochi-ți să te ghicesc - Și te iubesc! IUBITA Îți par o noapte, îți par o taină Muiată-n pala a umbrei haină, Îți par un cântec sublim încet - Iubit poet? {EminescuOpIV 50} O tot ce-i mistic, iubite barde, În acest suflet ce ție-ți arde, Nimica nu e, nimic al meu - E tot al tău. {EminescuOpIV 51} BASMUL CE I L-AȘ SPUNE EI O, dă-mi arpa de aramă Și mi-o pune-n brațul stâng
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
da-ncet neagra maramă De pe păru-ți blond, curat; {EminescuOpIV 52} Netezind cu mîna-ți albă Tâmpla ta - tu m-ai privi, Cu durere mi-ai zâmbi, Eu jucîndu-mă cu salba De pe sîni-ți, aș vorbi. Și ți-aș spune-a mea iubită Că de mult eu te-am cătat: În cărarea tăinuită, Prin dumbrava înverzită, Ori prin codri cei de brad, Lângă cântul de isvoare, Printre stîncele de fier Ce străbat norii din cer, Într-a peșterii răcoare, Într-a nopților mister
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lume. - Nu, Nu! N-aș vrea ca alte Popoare să mai fie c-al meu - nu merit ele Să-i semene. Poporu-mi menitu-i ca să fie Altfel de cumu-s alte. Eu nu cer fericire Pentru a lui viață. - O, nație iubită! Vei înțelege doru-mi, vei ști să-l prețuiești? Voiu să te văd, iubito! nu fericită - mare! Decât o viață moartă, un negru vis de jele, Mai bine stinge, Doamne, viața ginții mele, Decât o soartă aspră din chin în chin
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o poarte, Mai bine-atingă-i fruntea suflarea mării moarte! {EminescuOpIV 66} FRUMOASĂ ȘI JUNĂ Frumoasă și jună, oh, dragă-mi mai ești! Eu caut și caut în ochi-ți cerești Și-n veci nu mă satur și-n veci aș căta, Iubită, dorită, o gură - așa! Tu tremuri, tu cauți, tu murmuri, tu râzi, Cu glasul tău dulce tu raiu-mi deschizi, Cu părul tău moale tu viața mi-o legi - O știi și te faci că nu o-nțelegi! Șireată și dulce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
plete tu capul ți-ascunzi! Cu mâna ți-acoperi tu ochii tăi dragi, Prin degete cauți, nu râde ci taci; Pedeapsa ce meriți, columbă a mea, O gură-i - Oh, dă-mi-o - mi-ai dat-o - așa! {EminescuOpIV 67} IUBITĂ DULCE, O, MĂ LASĂ... Iubită dulce, o, mă lasă Să privesc fața-ți, ochiul tău ceresc, Să mângâi păru-ți d-auree mătase, Privindu-te, de-amor să nebunesc! Ah, brațul tău rotund e alb - se lasă Cu grație pe umeri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Cu mâna ți-acoperi tu ochii tăi dragi, Prin degete cauți, nu râde ci taci; Pedeapsa ce meriți, columbă a mea, O gură-i - Oh, dă-mi-o - mi-ai dat-o - așa! {EminescuOpIV 67} IUBITĂ DULCE, O, MĂ LASĂ... Iubită dulce, o, mă lasă Să privesc fața-ți, ochiul tău ceresc, Să mângâi păru-ți d-auree mătase, Privindu-te, de-amor să nebunesc! Ah, brațul tău rotund e alb - se lasă Cu grație pe umeri-mi - privesc În ochii tăi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sărutare ochii tăi se-nchid; Șireată ești! sub geana ce umbrește Ochi-ți sclipesc și-mi pare că ei râd; Cu brațul ți-i acoperi?... Supărată? Ce te prefaci, iubita mea șireată? {EminescuOpIV 69} IUBITEI O, îndulcește-ți ochii tăi iubită, O, însenină fața ta de nea. Nu știi că-n piept inima mea rănită Tresare-adînc la întristarea ta? Tresare-adînc, Tresare-adînc, iubită - Oh, în zădar mi-ncreți tu fruntea ta. Durerea chiar de-o simulezi - eu simt Fiori adânci în pieptul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sărut ochi-ți plini de lacrimi, ah! Ei strălucesc ca stelele focoase Ce-ntr-a junie-mi noapte lumina! Și te iubesc, și te sărut, te-ador Amorul meu, nespusul meu amor! O, nu-mi muri, o, nu-mi muri, iubită, C-atunci în veci prin noapte-aș rătăci - Mi-aș sfărma viața-n jalea cea cumplită Și de durere n-aș putea muri. Aș purta-n timp inima-ncremenită, Cu ochii stinși, și gura-ar amuți. Durerea ta m-ar face
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
jalea cea cumplită Și de durere n-aș putea muri. Aș purta-n timp inima-ncremenită, Cu ochii stinși, și gura-ar amuți. Durerea ta m-ar face să trăiesc, Ca să trăiesc, ca să înnebunesc. {EminescuOpIV 70} Așteaptă dar cu moartea ta, iubită, Pîn-ce de fericire-oiu muri eu. Cu roze să-ncununi fruntea-mi pălită, Zâmbind să mă săruți, amorul meu; De-oiu învia să știi, dumnezeită, Că-un somn a fost angelic, deși greu. De nu mă voiu trezi să știi, să știi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
somnul morții m-or neliniști, Pătrunde-vor cu raza lor focoasă Chiar în sicriul unde voiu dormi. Ei au pătruns prin pături neguroase Ce viața mi-a urzit până aci - De-ați putut sparge negurile acele, Veți lumina în veci, iubite stele! Oh, nu-mi muri, te rog! Căci tot ce-n lume Eu am iubit murit-au prea curând - Orice amor ce n-a luat drept glume Al meu amor e astăzi în mormânt. Dar astăzi văd c-am pierdut
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-nmulțesc semnele vremei, iară cerul de-nserare Roșu-i de războaie crunte, de-arderi mari, de disperare Și idei a zeci de secoli sunt reduse la nimic; Soarele divin ce-apune varsă ultimile-i raze Pe-a istoriei câmpie mult iubită și se lasă În oceanul de-ntuneric, ce s-arată inamic. Spune-o veste cumcă-n țara unde fug a lumii zile Să trăiască mai departe, strălucite și copile, Într-a nopților grădine stele cresc în loc de flori; Unde-n codrii de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
152} POVESTEA MAGULUI CĂLĂTOR ÎN STELE În vremi de mult trecute, când stelele din ceriuri Erau copile albe cu părul blond și des Și coborând pe rază țara lor de misteruri În marea cea albastră se cufundau ades; Când basmele iubite erau înc-adevăruri, Când gândul era pază de vis și de eres, Era pe lumea asta o mîndră-mpărăți Ce-avea popoare mândre, mândre cetăți o mie. Domnea în ea atuncea un împărat prea mare, Bătrân, cu ani o sută pe fruntea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
se-ncurcă, auritele zodii Și dracii la râuri adun licapodii Și iarna mugește călare pe ger. De-asupra-ăstui munte cu fruntea sterpită, De-asupra de lume, de-asupra de nori, Stă magul; privește furtuna pornită: De-asupra lui soare cu raza iubită, Desupt iarnă, ploae, zăpadă, fiori. {EminescuOpIV 157} El cartea-și deschide, la ceruri privește Și zodii descurcă în lungul lor mers. E-o carte ce nimeni în veci n-o citește Cu semnele strâmbe întoarse-arabește: Sunt legile-n semne din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și cu mii de ființi. Cetățile mari răspîndite-s în soare, Palate de-argint se ridic gânditoare Și regii sunt îngeri cu aripi de arginți ". Și sufletul liber privirea-i sînțită O nalță pe stelnicul, marele plaiu: O patrie nouă sublimă, iubită, De cântece plină din veacuri fugite - Aici lumea-antică urmează-a ei traiu. "Vezi steaua că munții și-ntoarse și marea Îmblând neclintită în vecinicu-i mers. A anilor spaț le destină un soare: La una-i mai mic și la alta
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
trezite. El chiamă cu cîntarea-i o umbră ce-a visat. {EminescuOpIV 171} POVESTEA MAGULUI CĂLĂTOR ÎN STELE Ș-acum el sta în lună pe-o piatră risipită Și cîntecu-i în noapte sbura mult dureros, Părea c-așteaptă-în aer pe umbra lui iubită S-o vadă, astfel ochiu-i țintea întunecos. 640 Magul pe-o piatră seacă din luntre se coboară. Pe-a valurilor fugă el drumu-apoi îi dă - Pe-o stînc-apoi se suie - pe-ascetul îl măsoară Cu ochiul. Ca geniul văsduhului el
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pură și mai sfântă Ce într-o noapte albă, pe-o rază tremurândă Părăsi lemnul putred, sburînd la Dumnezeu. Cînd noaptea însă-i caldă, molatecă și brună, Atunci o chem din mare, atunci o chem din lună Pe-acea parte iubită a sufletului meu Și ea venind prin noapte ca o rază de soare Coboară pe-a mea frunte nebună visătoare, Pîn-se preface-n chipul ce l-am visat mereu. Nu e vre o fantasmă nebună și deșartă, E o făptur-aievea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]