6,872 matches
-
un fir. Grinda-i suspendată de umerii lui Dumnezeu! 11. Doi ani au fost împreună. Numai nebunii cred că pot doza fericirea. Fericire închisă ermetic în recipiente de unică folosință; fericire 0.400 ml perfuzii pentru oameni singuri; fericire la kilogram, la bucată, cu dumicatul, firimitura, vândută în iarmaroc pe vreme de secetă; fericire de împrumut ce ține loc de pat plin, de burtă îndestulată, de iarbă verde; fericire ca o diversitate consemnată cu majuscule (AILĂVIU, domnișoară X, tu ești viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din Evul Mediu va trebui să mai suporte. Singura dispoziție pozitivă în cabinetul acela, plin de mucegai și miros de tutun ieftin, era Ana o femeie bine legată, sănătoasă, îndesată, spornică la toate cele. Ana avea 1.90, 90 de kilograme, blondă, părul prins în coc, sâni mari, ultimii 3 nasturi de la halat desfăcuți, următorii 3 dispuși să se desfacă singuri. Pantalonii albi, strâmți acolo unde trebuie, chiloți albaștri, un fel de contur senin sub care se suprapuneau două emisfere identice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lor, salvându-și, astfel, viața. Ursul, în căutare de pereche, își îndreptase pașii mai către sud, unde era mai uscat iar pământul era acoperit de tufe mici, mușchi, licheni și ierburi. Acolo văzuse o femelă mare, de vreo două sute de kilograme, care se juca singură. Nu zărea în jurul ei niciun pui. Se apropiase prietenos de femelă, adulmecând-o și măsurând-o din priviri. Ursoaica, fiind încântată de atenția acordată, îi întinse piciorul din față să-l provoace la joacă. Peste câteva
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
atâta timp cât recunoști problema. Leigh încuviință clătinând din cap. — Sunt perfect conștientă. Conștientă permanent, la modul nevrotic și dureros. Dar mă străduiesc, pe cuvânt. Emmy se trânti pe banchetă lângă Adriana; perna din vinilin se ridică puțin din pricina celor cincizeci de kilograme în plus, apoi își reveni. — Cum a fost la yoga? Nimic, nimic de la domnul Y? — Nu încă. Dar o să cedeze el, spuse Adriana. Leigh confirmă. — Așa se întâmplă întotdeauna. Cel puțin în cazul tău. Emma bătu cu palma în masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fiindcă sărbătorile de Paște sunt lung prilej de șprițuri și de fripturi, fraților, zici că tot românu’ face foamea-n restul anului numai pentru a-și umple burdihanul de Paște și de Crăciun! Cred că am luat și eu niște kilograme... Sandu Șpriț, singurul dintre cei trei care a fost la Înviere, ca să ia lumină, pare destul de Îngândurat, decojește un ou roșu, Îl presară cu sare, stoarce și câteva picături de lămâie - ca să alunece mai ușor pe gât, altfel se duce
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cînd aceasta avea douăzeci de ani, acum trecuse de treizeci, era o femeie frumoasă Încă, i-ar fi stat mai bine la o emisiune de sfaturi practice la televizor, așa ar fi trebuit să arate o gospodină-simbol. Cu vreo trei-patru kilograme În plus, nu mai multe, cîteva riduri de expresie, numai filmată de aproape s-ar fi deslușit asta; cearcănele, vagi, nu ar fi fost, pentru telespectatori, decît urme, lăudabile, datorate maternității; nopțile pierdute În preajma leagănului lăsaseră semne, și-ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
le da tărie, mamele se Îndopau cu Întăritoare, plozii erau injectați și supraalimentați, trimiși, mai tîrziu, să facă sport, Încît tot mai mulți dintre ei Începuseră să pară niște mutanți. De aproape doi metri, unii; alții, rotunzi, bătînd suta de kilograme Încă din adolescență, potriviți doar ca stîlpi de fast food. Thomas era un norocos; ceva din dragostea bunicii pentru omul ei trecuse, peste vreme, În urmașul care, pînă spre treizeci de ani, arătase ca un Adonis blond; din rădăcina unei
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
bate în poartă. Mircea plusa, vorbea cu ei numai în neologisme, le dădea citate din Estetica lui Lukacs („dumneavoastră ați auzit de el, nu? V-au învățat activiștii de la „Ștefan Gheoghiu”, cum credeți că se scrie Lukacs, cu kapa de la kilogram sau cu c de la cămilă?”), îi întreba unde au învățat să-și facă nodul la cravată „pentru că e o expresie a ageismului”, și dacă știu cumva pe unde se află Abisinia. Într-o după-masă ca aceea se răzbuna pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
parte a timpului străbătând În lung și-n lat bazarul pentru a inventaria proviziile; negustorii se dovedeau deosebit de cooperanți. El Însuși se descurca de minune În sistemul persan de măsuri și greutăți. — Trebuie să uiți, Îmi spunea el, de litri, kilograme, uncii și ocale. Aici discutăm În djaw, În miskal, În syr și În kharvar, care reprezintă povara unui măgar. Încerca să mă Învețe: — Unitatea de bază este djaw-ul, care reprezintă un bob de orz de greutate medie și cu coajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cum ziceți dumneavoastră, „un om de afaceri grăsan din Antwerp, care bagă în el gogoși non‑stop“. Din păcate, Regal Airlines nu poate, nici în această situație, să vă mărească limita de greutate la bagaje peste standardul de 20 de kilograme. Sunteți liberă să faceți o plângere și să‑i scrieți lui Cherie Blair. Politica noastră va rămâne, însă, aceeași. Vă urez zbor plăcut. Mary Stevens Director Dept. Pasageri Opt OK, am ajuns. Ăsta‑i locul căruia îi aparțin. M‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
liftul. Lionel confirmă. De la parter se aude glasul inconfundabil al lui madame Agnès: — Ce se-ntâmplă cu liftul la etajul patru? Întrebarea rămâne fără răspuns. — Bună ziua, domnișoară Liliane, spune Lionel, de cum intră în liftul care poate căra maximum 200 de kilograme. — Bună ziua, domnule Lionel, răspunde ea, încercând să-l potolească pe Robespierre, care ar vrea să-l muște puțin pe Lionel dacă ar fi lăsat să ajungă până la el. Șansa lui Lionel este că liftul ajunge la parter. Neșansa lui Lionel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
sunt americani. Sunt racheți moldoveni de peste Prut. Adică mai puțin răi decît racheții albanezi sau ucraineni. Pe șef îl cheamă Grișa, iar pe haidamacul cu canistra îl cheamă Vaniușka, în ciuda celor doi metri și a celor o sută douăzeci de kilograme. Până și maică-sa, care trăiește în raionul Bălți, are 72 de ani și o pensie de douăzeci de lei moldovenești, îl alintă Vaniușka chiar și atunci când el o bate ca să-i dea economiile, să le poată schimba pe vodcă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de ani, după ce a orbit în prealabil, lăsând după el nici un regret și o pensie penibilă. Spre norocul ei, n-au avut copii, așa că a înfiat blocurile la parterul cărora a locuit și a funcționat ca portăreasă. Are 80 de kilograme, în viu, dimineața și 82 seara, înainte de culcare. Nu se cântărește niciodată - o deprimă. Lionel îi deschide. Înainte să apuce s-o blocheze, Agnès e în garsonieră. Închide ușa în urma ei și-i spune: — Domnule Lionel, nu m-așteptam la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Amante majore, a avut câteva. Și speră ca diseară să puncteze și la interpreta emotivă de limba română: se vede după felul în care îi soarbe din ochi traducerile. Jana nu s-a schimbat prea mult: are doar douăzeci de kilograme și treizeci de ani în plus. E în parc, cu o nepoțică. Lucien intră direct în subiect: — Ne aflăm în frumosul oraș Agigea, unde stăm de vorbă cu doamna Jana, care l-a cunoscut pe Lionel în niște împrejurări particulare
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
e ușor să fii văduvă. Mai ales văduva unui bețiv. Cu pensia mea și cu salariul de portăreasă, de-abia mă descurc de la o lună la alta. Credeți că mă dau în vânt după cușcuș? Dar la cât a ajuns kilogramul de carne de vițel, n am altă soluție. De atâta cușcuș, e normal că m am îngrășat. Dar nu într-atât încât să zică autorul despre mine, în Capitolul 4, că mi se văd alte alea. Asta chiar că a
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
altceva de oferit. Nu bei, nu fumezi, știu, iar damele mele au zi liberă azi, nu ți le pot oferi. Dar o cafea veritabilă, în vremea noastră, e o adevărată provocare, crede-mă. Aproape un atentat la armonia socială. Un kilogram de cafea costă la negru salariul pe o lună, gândește-te. Celălalt nu răspunse. Fereastra se întunecă, cobora seara. Mișcările încetiniseră, vocea se estompa. — Nu, e târziu, și-așa adorm greu. Hai să vorbim mai bine despre slujbă. Păi, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
i-o fi cășunat grasului? Tocmai dom’ Teodosiu?!, doar o știa, fuseseră vecini și l-a ajutat Steluța, nepoata ei, când cu necazul ăla de era s-o pățească Ortansa, nevasta lui dom’ Gică, pentru medicamentele luate din spital cu kilogramele și vândute pe sub mână. Percheziție, liste cu persoanele și medicamentele implicate, de nu era Steluța, să vorbească unde și cu cine trebuie, o pățeau și Madam Ortansa și dom’ Gică, de nu mai aveau servitori să-i aducă la nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
grasă și ia o ladă de portocale pentru personalul magazinului. Începea fierberea. Apoi, peste drum, de la magazinul de electrice, apare și de acolo o vânzătoare, ia și asta o sacoșă, tocmai când un client cerea să i se cântărească 15 kilograme. Auziți, 15 kilograme! Asta a declanșat explozia. A venit șefa magazinului, o harababură, ce mai. Deci, se reia avansarea. Poporul vociferează, nu mai dați decât 2 kilograme, atât, să ajungă pentru toată lumea. Vânzătoarele, foarte nostime și serviabile, își vedeau liniștite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o ladă de portocale pentru personalul magazinului. Începea fierberea. Apoi, peste drum, de la magazinul de electrice, apare și de acolo o vânzătoare, ia și asta o sacoșă, tocmai când un client cerea să i se cântărească 15 kilograme. Auziți, 15 kilograme! Asta a declanșat explozia. A venit șefa magazinului, o harababură, ce mai. Deci, se reia avansarea. Poporul vociferează, nu mai dați decât 2 kilograme, atât, să ajungă pentru toată lumea. Vânzătoarele, foarte nostime și serviabile, își vedeau liniștite de treabă. Fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
asta o sacoșă, tocmai când un client cerea să i se cântărească 15 kilograme. Auziți, 15 kilograme! Asta a declanșat explozia. A venit șefa magazinului, o harababură, ce mai. Deci, se reia avansarea. Poporul vociferează, nu mai dați decât 2 kilograme, atât, să ajungă pentru toată lumea. Vânzătoarele, foarte nostime și serviabile, își vedeau liniștite de treabă. Fiecăruia cât cerea, dar până la 6 kilograme, așa hotărâse șefa. Era și un bețiv... Bine că e cald, mormăia bețivul. Că știți cum e, coniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
venit șefa magazinului, o harababură, ce mai. Deci, se reia avansarea. Poporul vociferează, nu mai dați decât 2 kilograme, atât, să ajungă pentru toată lumea. Vânzătoarele, foarte nostime și serviabile, își vedeau liniștite de treabă. Fiecăruia cât cerea, dar până la 6 kilograme, așa hotărâse șefa. Era și un bețiv... Bine că e cald, mormăia bețivul. Că știți cum e, coniță, de câțiva ani numai când auzim de iarnă și ne îngrozim. Trăim ca în peșteră, coniță, luni grele de iarnă fără încălzire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
își retrase limba lungă roșie de pe carâmbul galben. Dar rămânea atent, vigilent. Ochii aprinși, tăciune. Venera ținea mâna pe clanță, părea calmă și avea un glas plăcut. — Ajunsesem, în sfârșit, la cântar. Drăguța aia șatenă m-a întrebat cât. 4 kilograme, am zis. S-a aplecat să-mi pună în pungă. Ce-mi trebuiau 4 kile, nu știu. Dar așa sunt, influențabil. Buun. În spate, mormăială, se încinsese iarăși scandalul. Cum vă spun, coniță, fata îmi cântărise deja punga. Buun... Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îmi cântărise deja punga. Buun... Da’ m-am băgat să spun și eu ceva. Apucasem și eu să spun o vorbă. Toată lumea are dreptate. Asta spusesem, toată lumea are dreptate. Toată lumea are dreptate, fetele astea n-au nici o vină, dau 2 kilograme sau 6 sau 9, tot aia e, că tot se termină. Și nu e vina lor, e vinaaltcuiva, știu eu a cui. Numai ăla, Marele Handicapat, n-are dreptate, să știți, restul lumii are. Toata lumea are dreptate, numai cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
asistenta durdulie, glas și guriță de înger. — V-a plăcut cafeaua, dom’ doctor? Dulce și tare, cum vă place dumneavoastră... Nu se mai găsește nicăieri, nicăieri, să știți. Nici la negru, nici dacă dai salariul pe o lună pe un kilogram. Noroc de pacienții ăștia, zău așa, noroc cu nenorociții ăștia, că ăștia scot și din pământ, numai să-i aducă lu’ dom’ doctor... — Da, da, mersi Ortansa. Fii tu scumpă și mai adu un scaun. Uite, să-ți prezint un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
alb, cărare la mijloc, ca în pozele începutului de secol. — Câți ani ai? — 53. Arăta de optzeci, abia de i se deslușeau vorbeleșoptite. Se așezase pe colțul scaunului, privea în podea. — Mda... tuberculoză, hepatită, bombănea Marga. Electrocardiogramă proastă, degenerări. Câte kilograme și ce înălțime ai? — 44 kile. Un metru șaizeci și șase... șopti adormitul. — Ce-ai lucrat? — Frizer... - Bine, așteaptă afară. Bătrânul se retrase, ținându-se de perete. Marga țopăia, enervat, în scaun. — Ce facem cu nenorocitul ăsta? Total ramolit,abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]