6,839 matches
-
conține o pregătire, o formulă trinitară, trei antifoane intercalate cu două sinapte, o procesiune de intrare cu evangheliarul, un isodicon, rugăciunea trisagiului și trisagiul, prochimenul, citirea apostolului, cântarea aleluii, citirea evangheliei, eventual predica, și ectenia stăruitoare. În cazul în care liturghia cuvântului este împletită cu vecernia, se procedează în modul următor: se începe vecernia în mod solemn, ca pentru liturghie. Aceasta continuă până la procesiunea de intrare, care se face cu evangheliarul. Se cântă imnul «Lumină lină», după care se trece direct
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
isodicon, rugăciunea trisagiului și trisagiul, prochimenul, citirea apostolului, cântarea aleluii, citirea evangheliei, eventual predica, și ectenia stăruitoare. În cazul în care liturghia cuvântului este împletită cu vecernia, se procedează în modul următor: se începe vecernia în mod solemn, ca pentru liturghie. Aceasta continuă până la procesiunea de intrare, care se face cu evangheliarul. Se cântă imnul «Lumină lină», după care se trece direct la citirile din Vechiul Testament, urmate de prochimene câte trei în parte. Apoi urmează rugăciunea trisagiului și trisagiul, un ultim
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
imnul «Lumină lină», după care se trece direct la citirile din Vechiul Testament, urmate de prochimene câte trei în parte. Apoi urmează rugăciunea trisagiului și trisagiul, un ultim prochimen, apostolul, evanghelia, predica și ectenia stăruitoare. Aici ne vom ocupa amănunțit de liturghia cuvântului împletită cu tipicele. Proestosul, preot sau episcop, îmbrăcat cu toate veșmintele - stihar, patrafir, brâu, mânecuțe și felon - tămâiază presbiteriul, icoanele și poporul, până în nartex și până la ușa locașului de cult. Tămâind rostește psalmul 51. Duminica, la greci și în
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
felon - tămâiază presbiteriul, icoanele și poporul, până în nartex și până la ușa locașului de cult. Tămâind rostește psalmul 51. Duminica, la greci și în Ardeal, această tămâiere se face în timpul doxologiei mari de la sfârșitul utreniei, căci în aceste părți utrenia precede liturghia. Se întoarce la locul unde prezidează. După obiceiurile vechi, acest loc ar trebui să fie la intrarea în naos, un jilț (strană) cu spatele la nartex și cu fața spre altar. După rubricile medievale, preotul prezidează tocmai din fața altarului, ca în timpul liturghiei
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
liturghia. Se întoarce la locul unde prezidează. După obiceiurile vechi, acest loc ar trebui să fie la intrarea în naos, un jilț (strană) cu spatele la nartex și cu fața spre altar. După rubricile medievale, preotul prezidează tocmai din fața altarului, ca în timpul liturghiei euharistice, pe când episcopul urmează obiceiul vechi. Proestosul, cu mâinile ridicate, rostește stihira «Împărate ceresc», apoi stihurile următoare: Proestosul sărută evanghelia (și altarul, dacă e în fața altarului). Cu evanghelia în mână trasează semnul crucii peste credincioși (sau peste antimis), zicând: În timpul
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
și «și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.» cu condacul învierii. Pentru zilele de peste săptămână, sărbătorile sfinților și ale Mariei, se cântă mai întâi troparul sfântului, apoi «Mărire... și acum...» cu condacul sfântului. Dacă este rînduit botez în cadrul liturghiei, atunci catecumenatul, botezul și mirul se fac în acest moment al liturghiei. Tot aici poate fi intercalată hirotonirea întru episcop, după care urmează trisagiul. Mai întâi diaconul rostește invitația: «Domnului să ne rugăm!», apoi proestosul sau un al patrulea conslujitor
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
învierii. Pentru zilele de peste săptămână, sărbătorile sfinților și ale Mariei, se cântă mai întâi troparul sfântului, apoi «Mărire... și acum...» cu condacul sfântului. Dacă este rînduit botez în cadrul liturghiei, atunci catecumenatul, botezul și mirul se fac în acest moment al liturghiei. Tot aici poate fi intercalată hirotonirea întru episcop, după care urmează trisagiul. Mai întâi diaconul rostește invitația: «Domnului să ne rugăm!», apoi proestosul sau un al patrulea conslujitor recită rugăciunea trisagiului: La sărbătorile crucii, rugăciunea de mai sus e înlocuită
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
din presbiteriu cântă pentru a treia oară. Poporul continuă cu doxologia minoră, apoi ultimele două părți ale trisagiului: «Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi.», și din nou trisagiul întreg, cu voce puternică. La Paști, Crăciun și Bobotează, inclusiv la liturghiile privegherii din ajun, precum și la oricare liturghie când ar fi și botez, în locul cântării trisagiului, se cântă stihul următor: «Câți în Christos v-ați botezat, în Christos v-ați și îmbrăcat. Aleluia!» La sărbătorile crucii, trisagiul e înlocuit cu tropul
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
Poporul continuă cu doxologia minoră, apoi ultimele două părți ale trisagiului: «Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi.», și din nou trisagiul întreg, cu voce puternică. La Paști, Crăciun și Bobotează, inclusiv la liturghiile privegherii din ajun, precum și la oricare liturghie când ar fi și botez, în locul cântării trisagiului, se cântă stihul următor: «Câți în Christos v-ați botezat, în Christos v-ați și îmbrăcat. Aleluia!» La sărbătorile crucii, trisagiul e înlocuit cu tropul următor: «Crucii tale ne închinăm, Christoase, și
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
papei Leon al III-lea, de la începutul secolului al IX-lea, de respingere a hotărârii sinodului de la Aachen de a adăuga Filioque la Simbolul credinței, marcând această decizie prin gravarea celor două plăci de argint. Pe de altă parte, în liturghia latină se spune că Duhul Sfânt "purcede de la Tatăl și de la Fiul" (în latină: ""qui ex Patre Filioque procedit""). Temeiurile opțiunii catolice sunt la rândul lor dogmatice și istorice. Dogmatic, se susține necesitatea disjungerii ipostatice a Duhului în raport cu Fiul și
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
la fel de cert faptul că această adăugire a avut loc într-un timp când, pe de o parte, cele două biserici erau încă unite (fără ca la momentul respectiv adăugirea să reprezinte o problemă) iar pe de altă parte, în acel moment liturghia conținea diferențe locale și regionale însemnate, pe tot cuprinsul Imperiului. Înainte de secolul al V-lea, discuțiile trinitare erau orientate cristologic, problema purcederii Duhului neavând dezoltări speciale decât în măsura în care era presupusă de chestiunea economiei mântuirii, în raport cu care Duhul era dăruit de
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
mare paradox din istoria bisericii. Papa Ioan Paul al II-lea a exprimat în mai multe rânduri dorința de a se clarifica problema lui "Filioque", în sensul explicării armoniei Crezului latin cu Conciliul Ecumenic din Constantinopol I. Astfel, în cadrul unei liturghii solemne, celebrate în prezența Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I (29 iunie 1995), Papa Ioan Paul al II-lea a enunțat cinci directive, adoptate de Biserica Catolică. Aceste directive au dus la publicarea unui document al Consiliului Pontifical pentru promovarea unității creștinilor
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
Clădirea catedralei este un monument de arhitectură de însemnătate națională, introdus în Registrul monumentelor de istorie și cultură a municipiului Chișinău la inițiativa Academiei de Științe. Primul post de radio din Chișinău, Radio Basarabia, a fost inaugurat oficial prin transmiterea liturghiei de la Catedrala Mitropolitană pe 8 octombrie 1939. Inițiativa înălțării Catedralei îi aparține mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni (1812-1821), locul amplasării sale fiind indicat în primul plan urbanistic al Chișinăului din 1817. Construcția s-a realizat pe timpul succesorului său, între anii 1832-1836 de către
Catedrala Mitropolitană din Chișinău () [Corola-website/Science/302592_a_303921]
-
dirijorul corului Mitropoliei din Iași, pe care-l va conduce până la sfârșitul vieții. Gavriil Musicescu a ridicat această formație în scurt timp la un nivel necunoscut până atunci la noi. Pentru ansamblul acesta a scris — în afară de lucrări destinate serviciului religios (liturghii, concerte etc.) — compoziții corale laice, reprezentând prelucrări de melodii populare. Împreună cu corul a întreprins turnee remarcabile. În afară de muzică corală religioasă și laică, creația sa cuprinde lucrări ocazionale, ca de pildă monumentala piesă corală "Cu tărie înainte" scrisă în 1885 cu
Gavriil Musicescu () [Corola-website/Science/302591_a_303920]
-
nocturne, troparul este cântat după fiecare odă a canonului, la sfârșitul Stihirilor Paștilor, de trei ori la sfârșitul Utreniei și la începutul și sfârșitul Orelor pascale. El este cântat din nou împreună cu aceeași selecție de versete psalmice la începutul Sfintei Liturghii, la Vohodul Mic, în timpul și după împărtășanie și la sfârșitul liturghiei. El este apoi cântat din nou împreună cu refrenele la începutul și la sfârșitul Vecerniei. Același obicei persistă în tot cursul Săptămânii luminate. După Duminica Tomii (prima Duminică de după Paște
Tropar pascal () [Corola-website/Science/302599_a_303928]
-
Stihirilor Paștilor, de trei ori la sfârșitul Utreniei și la începutul și sfârșitul Orelor pascale. El este cântat din nou împreună cu aceeași selecție de versete psalmice la începutul Sfintei Liturghii, la Vohodul Mic, în timpul și după împărtășanie și la sfârșitul liturghiei. El este apoi cântat din nou împreună cu refrenele la începutul și la sfârșitul Vecerniei. Același obicei persistă în tot cursul Săptămânii luminate. După Duminica Tomii (prima Duminică de după Paște), troparul este cântat de câte trei ori la începutul majorității liturghiilor
Tropar pascal () [Corola-website/Science/302599_a_303928]
-
liturghiei. El este apoi cântat din nou împreună cu refrenele la începutul și la sfârșitul Vecerniei. Același obicei persistă în tot cursul Săptămânii luminate. După Duminica Tomii (prima Duminică de după Paște), troparul este cântat de câte trei ori la începutul majorității liturghiilor și rugăciunilor private în locul invocării uzuale a Sfântului Duh, "Împărate ceresc", și la sfârșitul slujbei din a 39-a zi de după Înviere; aceasta are loc inclusiv până în ziua Înălțării Domnului. O versiune audio a troparului pascal se găsește aici: Troparul
Tropar pascal () [Corola-website/Science/302599_a_303928]
-
pontifical nu mai apare decât unul singur cu o notă explicativă. Tot lipsită de temei este considerată de istorici și tradiția care susține că el ar fi hirotonit pentru Roma 25 de preoți. Numele lui figurează în Canonul Roman al Liturghiei (Rugăciunea Euharistică I) alături de cel al lui „Lin, "Anaclet", Clement, Xist, ...”
Papa Anaclet () [Corola-website/Science/302647_a_303976]
-
reușit să urce pe tronul papal (o altă legendă spune că ar fi câștigat papalitatea jucând zaruri cu diavolul). Conform legendei, "Meridiana" (sau capul de bronz), i-a spus lui Gerbert că, dacă el va trebui să citească vreodată o liturghie în Ierusalim, diavolul va veni după el. Gerbert a anulat apoi un pelerinaj la Ierusalim, dar atunci când a citit o liturghie în Bazilica Sfintei Cruci din Ierusalim (latină: "Basilica Sanctae Crucis in Hierusalem", italiană: "Basilica di Santa Croce in Gerusalemme
Papa Silvestru al II-lea () [Corola-website/Science/302657_a_303986]
-
Meridiana" (sau capul de bronz), i-a spus lui Gerbert că, dacă el va trebui să citească vreodată o liturghie în Ierusalim, diavolul va veni după el. Gerbert a anulat apoi un pelerinaj la Ierusalim, dar atunci când a citit o liturghie în Bazilica Sfintei Cruci din Ierusalim (latină: "Basilica Sanctae Crucis in Hierusalem", italiană: "Basilica di Santa Croce in Gerusalemme") aflată în Roma, el s-a îmbolnăvit curând după aceea și a murit nu înainte să ceară cardinalilor săi să-i
Papa Silvestru al II-lea () [Corola-website/Science/302657_a_303986]
-
s-a îmbolnăvit curând după aceea și a murit nu înainte să ceară cardinalilor săi să-i taie corpul și să-l împrăștie de-a lungul orașului. Într-o altă versiune, el a fost atacat chiar de către diavol în timp ce citea liturghia, diavolul l-a mutilat și-a dat ochii demonilor să se joace cu ei în Biserică. Pocăindu-se, Silvestru al II-lea și-a tăiat mâna și limba. Pe inscripția aflată pe mormântul său ar fi trebuit să scrie „la
Papa Silvestru al II-lea () [Corola-website/Science/302657_a_303986]
-
preoțimea ruteană susținută de autoritățile maghiare. Preotul rutean E. Bacsinski de la Hajdu-Dorogh a tradus cărțile de rugăciune ale rutenilor în limba maghiară. După ce a fost ales episcop de Muncaci (1772-1809), a însărcinat pe preotul S. Szabo să traducă în maghiară "Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur" și să o introducă în biserică. Încercându-se apoi să fie introduse inovațiile acestea și în parohia din Macău, a întâlnit opoziția episcopului român din Oradea, I. Pop, contra căruia naționaliștii maghiari au pornit o
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
1883 Euhologhiul pe cheltuiala orașului Debrețin, citadela calvinismului maghiar. În acest vicariat s-a introdus limba liturgică maghiară, contrar prescripțiilor canonice. Pentru a spori propaganda pentru introducerea limbii maghiare în biserică, rutenii maghiarizați au făcut o demonstrație patriotică, celebrând Sf. Liturghie în ungurește în biserica Universității din Budapesta. Fiind informat de noul procedeu, Vaticanul a cerut informații prin Nunțiatura din Viena mitropolitului Mihali de la Blaj, care a arătat, în răspunsul său din 8 august 1896, cum fruntașii Bisericii Catolice încurajează acțiunea
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
unul dintre "perihoreți", a devenit primul ""Mitropolit al Ungro-Vlahiei"". Deoarece atât în Țaratul vlaho-bulgar din sec. XII-XIV, cât și în statele românești apărute în sec. XIV, autoritatea ortodoxă, precum și cea civilă, foloseau limba slavonă, diortisită din limba greacă, în Sfânta Liturghie precum și în actele oficiale ale statului, cele mai multe texte religioase erau învățate pe dinafară de preoții români (""vlahi"") care nu înțelegeau slavona, sau care voiau să fie înțeleși de enoriașii lor. Astfel, numeroase "etyma" din această perioadă, cum este cuvântul "boscorodire
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
au săvârșit o serie de violențe împotriva lor. Cel mai cunoscut caz este cel petrecut în timpul Crăciunul din anul 1938, când ungurii au deschis focul asupra slovacilor care părăseau o biserică, doar pentru că au cântat un cântec patriotic slovac în timpul liturghiei. Tribunalele militare speciale care condamnau la moarte membrii rezistenței slovace erau la ordinea zilei. Proprietățile le erau confiscate, li se luau licențele, li se închideau magazinele și instituțiile de învățământ, erau dați afară din servicii, le erau arse cărțile și
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]