6,868 matches
-
conturile userilor, lăsându-i ostatici În Recycle Bin. Era o lume pestriță, incluzând un fost președinte american, câțiva turiști japonezi și doi bătrânei care, Într-un colț, urmăreau mereu la televizor emisiuni de analiză fotbalistică. Nu mică mi-a fost mirarea când l-am descoperit acolo, Într-un colț, și pe Olaf. „Cum, tu aici?!“ am exclamat la vederea prietenului meu de-o viață. Abătut, mi-a povestit cum Îi spusese consoartei că iese să cumpere parizer, intrând apoi Într-un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
stacojie, cam pe la Înălțimea etajului trei. Dincolo de acel nivel, bănuiam noi că exista cineva care ne urmărea, gata mereu să intervină cu letconul În caz de defecțiune; cu toate acestea, funcționarea ansamblului s-a dovedit mereu fără cusur, lucru de mirare pentru un produs Microsoft, după cum anunțau siglele aflate la tot pasul. Noi, dependenții de sexul virtual, nu eram singurii prizonieri de-acolo. Camera noastră era doar una dintre cele câteva Încăperi identice situate la marginea unui coridor care se răsucea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
plini de rafturi cu sticle colorate. Un galantar cu pește sărat, pîinea cu gust de șoarec și biscuiții duhnind a gaz, totul mirosea a țuică. Cu o mutră de ciclop, Mitică umplea păhăruțele ce i se pierdeau printre degete. De mirare cum de-și pierde vremea cu lucruri atât de mărunte o namilă potrivită să sfarme stînci. Împingînd cui după cui pe gît, Urecheru promise instructorului că, după ce-și repară motoreta, o să-l ia la plimbare prin comună. Cu capul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
văzîndu-l integrat în această societate pe tînărul Tomulescu. Știam că strînge material pentru o delațiune, de aceea mă punea să-i povestesc amănunte din cancelarie. Complicitatea asta mă dezgusta, deși nu mă puteam opri să nu-i relatez propriile mele mirări: eram ca o butelie de Leyda care, la fiecare contact, își descărca tensiunea. Probabil la asta s-a referit directoarea în consiliu. Tomulescu era prietenos mai ales cu Costică care, deși reținut, manifesta față de dînsul o lipsă totală de dușmănie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și‑și bagă un deget pe gât. Dă tot afară, doar că în ordine inversă, hering marinat și ceapă. Anna privește cu interes voma și trage apa. Are impresia că e toată făcută numai din mizerie, nici nu‑i de mirare, că doar mereu cară după ea mizeria asta de acasă, ca un magnet. Odată, pe când era copil, Anna a observat‑o pe mămica în cadă. Contrar obiceiurilor ei, mama purta atunci niște chiloți albi vechi, care se umflaseră în apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
bomba. Și nu se găsește nimeni care să‑și asume răspunderea pentru această poznă de școlar, care e deja mai mult decât o poznă, e un delict criminal. A fost un act iresponsabil, după cum scrie un ziar. Nu‑i de mirare că nu se găsește nici un responsabil. Sophie a transportat bomba în geanta de tenis. Directorul chiar a văzut‑o și a salutat‑o, totuși nimeni nu îndrăznește să rețină o Sophie Pachhofen și nimeni n‑o consideră capabilă de așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
asemenea lucruri, ci neobrăzarea să mă rog pur și simplu. Fiindcă anii În care activasem În Celebrul animal fuseseră anii lepădării mele de Hristos și totodată anii În care penisul meu abdicase de la plăcutele-i Îndatoriri. Așadar, nu-i de mirare că, de-aș fi avut nerușinarea să mă rog, i-aș fi cerut lui Dumnezeu favoruri erotice. Celebrul animal mă pusese În fața unei triste coincidențe: a ateismului și impotenței. Pe lângă jalea neputinței, mă chinuia și teama că aș putea aluneca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
a plăcut tuturor celor din C.a. Dacă l-ai vedea și tu, cititorule, ți-ar plăcea și ție. Poate ai face și niște legături cu C.a. Andreei nu i-a plăcut, Însă ea era, În definitiv, specialistă. De mirare mi s-a părut numai că n-a recunoscut asemănarea ei izbitoare cu actrița, dar asta se Întâmplă de obicei cu femeile, le e greu să recunoască În alte femei elemente ce le-ar știrbi unicitatea. Într-adevăr, personajul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
departe, nu mai știu. Nu cred că se număra printre bogătașii Aradului, dar asta nu-l făcea mai puțin odios. Mai ales după cele povestite de Laura. Era clientul ei, suferea de lombosciatică, la burta lui nici nu-i de mirare. O chema o dată pe săptămână, Laura Îl tratase deja de vreo trei ori. A patra oară, prăpăditul se pregătise așa cum văzuse el În filme, cu uleiuri și lumânări parfumate, cu Pachelbel by the Ocean la combina muzicală. Soft băiatu’! Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
bine se făcea măcelar, da’ așa nu mai avea Scorsese cu ce face film. Trebe să-l vezi și tu neapărat... Scuză-mă, acuma Închid, vorbim mai târziu. Ajunși aici, formam un alt număr, sunam fiecare la dispeceriță și, spre mirarea șoferilor noștri, solicitam o mașină la exact aceeași adresă spre care gonea mașina În care ne aflam. Bineînțeles că preluau comanda cei aflați deja În drum spre locul acela, adică taximetriștii care șofau deja pentru C.a. Așa că făceam din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
treaba, uită câte am făcut până atunci. Dar uită, brusc, și de propria lor neputință. Din nou siguri pe argumentele lor greoaie și cretine, pe judecata lor subțirică. Urlă că unul ca mine, un aiurit, leneș, vicios, nu e de mirare să nu poată face față unor grave îndatoriri ! Găsesc, în sfârșit, prilejul de a mă jigni. Scuipându-mi în obraz disprețul și ura lor. Chinuindu- mă cu neîncrederea lor imbecilă. Nu e ușor. Mai ales pentru unul ca mine. Neîncrederea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Am petrecut, putem spune, o noapte împreună ! Dimineață superbă, priviți. Cerul e limpede. Nenorocirile, închisoarea fac parte, ca și cerul, ca și orice bucurie, din viața care ne-a fost dată. Să primim orice este al vieții cu bucurie și mirare ! De altceva nu vom avea parte. Avea dreptate, pământul limitat, aservit aceleiași rotiri uniforme, retrimite rudele de care zadarnic ne rupem. Iată, noaptea îi reunise și îi zvârlea din nou împreună la malul rece și sticlos al zilei. Zâmbise, ca
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
captiv ? L-aș putea vedea intrând, brusc, pe ușa compartimentului. Ochii umezi, de copil curios, senini, senini, contrazicând ororile din care s-a născut și între care se mișcă. Dar voi regăsi puterea, știu, voi primi totul cu bucurie și mirare. „Întoarce-te, Doamne, îmbărbătează sufletul meu, că nu în moarte e pomenirea ta.“ Acceptarea captivității, sălbătăcia junglei ? Cine știe cum se va răsuci cântecul revoltei noastre, singurul prin care existăm și rămânem. „Sunați la luna nouă din bucium, la începutul lunii, pentru
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de mâncat, una dintre femei a venit la noi În casă și i-a făcut semn lui Enkim să meargă cu ea. Am rămas singur și am adormit. M-am trezit mult după răsărit și nu mică mi-a fost mirarea când am văzut-o pe Vinas șezând la marginea culcușului meu. Mă tot privea de parcă ar fi pierdut ceva și, din nou mă puse să mă așez pe o parte, iar ea mă trase de ureche și se uită Îndărătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și, poate, chiar el. Nu se făcea să mai fug, precum un vânător de rând. Așa că, m-am apucat să-i număr, cu glasul adânc al minții mele, astfel Încât să mă audă: - Unu, doi, trei, patru, cinci. Le-am simțit mirarea - mirarea lor era alcătuită din cuvinte ușoare care le zburătăceau prin minte precum un stol de vrăbii stârnite de un copil. Ticăloșii! Rămăseseră neclintiți Însă, așa că m-am apropiat agale de ei. Unu, doi, trei, patru, cinci... - Sunt Krog, frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
poate, chiar el. Nu se făcea să mai fug, precum un vânător de rând. Așa că, m-am apucat să-i număr, cu glasul adânc al minții mele, astfel Încât să mă audă: - Unu, doi, trei, patru, cinci. Le-am simțit mirarea - mirarea lor era alcătuită din cuvinte ușoare care le zburătăceau prin minte precum un stol de vrăbii stârnite de un copil. Ticăloșii! Rămăseseră neclintiți Însă, așa că m-am apropiat agale de ei. Unu, doi, trei, patru, cinci... - Sunt Krog, frate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe piatra cu taurul era scrijelit și un om - stătea În mâini pe taur, cu pășitorii În sus și cu capul Întors Într-o parte. - Parcă dansează, spuse Runa. M-am apropiat de scrijelituri și nu mică mi-a fost mirarea când, alături de mistreț, de taur și de om, am zărit și alte zgârieturi pe care fusesem cât pe ce să le cred făcute de vânt sau de ploaie. Numai că acestea din urmă erau atât de... perfecte, după cum se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
N-am rămas deloc În satul lor, mai ales că Scept și ai lui se apropiau În pas Întins. După ce se lăsă Întunericul, micuții cu ochii pieziși se luară la luptă cu iscoadele noastre și, nu mică ne-a fost mirarea când Îi văzurăm cât de iuți și de buni luptători erau. Erau prea puțini Însă, așa că repede s-au lăsat păgubași, mai ales că pândarii lor Îi văzuseră și pe oamenii lui Scept că se apropie. După cum aveam să aflăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vrem să-i stingem de tot doar după ce ieșim din munți, În fața altor neamuri cărora să le arătăm marea noastră putere, le-am răspuns. Nu-mi pricepură toate vorbele, dar ceva-ceva prinseră ei, așa că se uitară la noi plini de mirare. - Eu sunt Krog, iar printre prinșii mei se află Dupna, strănepotul zevzecului de fiu al Tatălui, cel căruia Tatăl nu i-a lăsat nimic din puterea lui. - Dupna, zici? Îngânară oamenii aceia. Vrem și noi să-l vedem. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
făcut teamă că vânătorii noștri o să iasă la lumină ca să vadă minunea aia de munte, așa că le-am trimis vorbă să stea pe loc până aveam să aflăm ce fac oamenii lui Scept. - Muntele Mamă, se bucurară călăuzele noastre de mirarea din ochii noștri. E tocmai bună ca să crezi În ea când obosești să crezi În Tatăl... - Ce vrei să spui? l-am Întrebat pe cel mai bătrân dintre ei. - Ia ghici, Îmi răspunse bătrânul și, zâmbind din colțul gurii, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
după primul război mondial. Unul din cele două aeroporturi din insulă poartă numele fostului aviator Roland Garos, cel care a dat și genericul cunoscutului turneu de tenis parizian. Nu doar vanilie, ci și fete frumoase Nu mai e demult o mirare că România este vestită în lume și prin fetele ei frumoase, nu numai prin câteva nume de sportivi care ne-au încălzit inimile și ne-au făcut să ne simțim mândri de certificatul nostru de naștere. Cum să te mai
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
ediție a celebrului concurs „Miss Franța”. De ce s-a mirat lumea? Dintr-un motiv mai deosebit. Care motiv era, în fond și la urma urmei, mai curând o stare emoțională decât un prilej de adâncă și, într-o măsură, pătimașă mirare. Atunci, în acea competiție, laurii au încununat creștetul unei franțuzoaice, evident, dar nu al unei madmoazele de pe continent - adică din inima Franței. Fericita câștigătoare e originară din Insula Réunion. Adică dintr-un departament francez de peste mări și țări. Tot Franța
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
trei fete speriate și băiatul uluit și năucit plecară grăbiți, strînși unul lîngă altul și coborîră panta spre tunel. Iar acum ceilalți oameni, care stătuseră nemișcați, se priviră Îngrijorați și Începură să-și pună Întrebări pline de neliniște și de mirare, la care nu răspundea nimeni, iar cuvîntul „mort“ se auzi repetat de mai multe ori. După ce auziră și rostiră acest cuvînt rămaseră cu toții tăcuți și neclintiți, se Întoarseră spre mortul de pe bancă și Începură să-l privească fascinați, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
stetoscopul pe pieptul soios, golaș, Îngrozitor, ascultă atent și concentrat timp de cîteva secunde, apoi mută stetoscopul În alt punct și ascultă iarăși cu atenție. În tot acest timp trăsăturile lui nu trădau nici cea mai mică urmă de emoție, mirare, regret sau curiozitate. Fără Îndoială, doctorul Își dăduse seama că omul este mort din clipa cînd Îl văzuse, iar acum Îndeplinea doar formalitățile cerute de lege și tradiție. Dar În tot acest timp oamenii Înaintaseră puțin, cu privirile ațintite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Da. Și de cît timp e plecat În străinătate... de două luni? De trei luni? Nu? De aproape un an! Așa de mult! Înseamnă că-i place Europa, nu? Este prima călătorie? Nu? A patra? Muribundul ridică din sprîncene a mirare, dar În același timp, pe buzele sale subțiri și expresive, se zărea un zîmbet obosit, ușor cinic. PÎnă la urmă reuși să stoarcă totul de la el: muribundul aflase tot ce avea de aflat. Rămase apoi cu ochii țintă la tînăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]