6,725 matches
-
calului jugu-dracului crengi îngemănate bizar în pădure. Începutul istoriei cu iapa cea cuminte care duce acasă pe moșul cel bețiv. Vreau să vă spun niște istorii ciudate pe care nu le știe nimeni și pe care și eu cu mare mirare le-am aflat din întâmplare, niște istorii tainice, pe care oamenii de rând cu greu le vor crede... [Iași] 6 Mai 1926 Astăzi, dimineață, pecând coboram la baie, pe strada Carol am văzut un dulău într-o stare oribilă. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a Mariei cătră mănăstirea Aron Vodă, câte 100 lei pe an ca să fie pomenită la sf. Daruri. Suta de lei o va plăti în fiecare an la jumătatea postului (miezi-paresimi) Iulie 7152. 31 Iulie 1644 din corespondența Racoțeștilor: Nu e mirare că umblă la Lupul ambasadori francezi și leși. Să ai grijă de omul acest viclean și hoț. Nu trebuie să crezi în el, cum nu crezi într-un câne." 6 Aug. 1644. Lupul este la Suceava și vrea să stea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pae, acoperite cu trestie. * V. Veranțiu De situ Transilv. Mold. Transalp. Verancsics ... casele țărănești puțin ridicate de la pământ, făcute din lemn de pădure, lipite cu lut și acoperite cu pae sau trestie. * V. Veranțiu ... Numărul călărimii lor te pune în mirare, și țăranii atât sunt deprinși de a infesta inimicul în acele locuri (munți și păduri) dificile, încât cel ce n-a văzut, cu anevoe ar putea să creadă asemenea lucru. Ei poartă îmbrăcăminte de o pănură proastă, întunecată și foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
făcut nimic în această materie. S.S.R.-ul să discute unde n-a știut și nu se pricepe; să discute ca să n-ajungă la niciun rezultat; să discute unde oamenii de pricepere (de la Casa Asigurărilor Sociale) au lucrat etc. E de mirare lipsa de înțelegere și de inteligență a acestor breslași. Nemulțămirea lor e aproape tragică, dacă n-ar fi ridicolă. Pretenția de a fi categorisiți conform judecății lor despre valoarea proprie încununează totul: și lipsa de demnitate, și de conștiință, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
caprelor lor cu țapul și rezultatul era, de obiceiu, doi eduți frumoși. După un timp primarele și sfatul lui s-au gândit să cumpere țapul babei pentru comună. După tocmeli, l-au cumpărat. Comuna l-a pus la dispoziția oamenilor. Mirare a fost că caprele nu mai făceau doi eduți. Uneori nu făceau de loc. Atunci mai-marii comunei au chemat pe babă s-o cerceteze. Ea a dat din umeri. Cineva s-a gândit s-o învinuiască de farmece, care au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
explicative aveau în total patru greșeli de gramatică și ortografie, ceeace e destul de mult pentru un înalt senat al Regatului. Deși toți domnii senatori le citeau cu luare-aminte, aceste fișe cu explicațiile lor nu le stârneau nici cea mai neînsemnată mirare, ceeace dovedește că atâtea și atâtea greșeli de limbă, ortografie, punctuație, care umplu ordonanțele, publicațiile, afișele, firmele, plus gazetele și revistele nu prea jignesc simțul gramatical și lingvistic al oamenilor noștri mijlocii. Făcând observațiile de rigoare unuia dintre vecinii mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ce le-ar putea produce bănește publicația muncind cât mai puțin și câștigând cât mai mult, cum se obișnuiește la București. Așa colegii mei filosofi continuă să scrie și să pronunțe "filozof" și "filozofie", ușe, tuse, cenușe", "ceeace este de mirare este că domnul cutare" etc. și umplu de greșeli chiar Analele Academiei. Să fie așa de insensibilă "intelectualitatea" românească pentru aceste chestiuni importante? * La discuția bugetului a ținut un lung, prea lung, discurs d. Mociorniță. Citea, dealtminteri fără a nuanța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Roman zice cu mare uimire: Dar bine, frate, eu nu înțeleg un lucru. Cum mai pot trăi oamenii din Hârlău cu atâția Jidani? Am tresărit; m-am întors spre junele camarad. Fața lui bucălae, cu obraji roși, era plină de mirare. Am pândit prilejul să-l trag deoparte și l-am întrebat grabnic: Știi unde ai găzduit astă noapte? Da, îmi răspunde camaradul cu nevinovăție, la Ronetti Roman proprietarul de aici. M-a ospătat și m-a găzduit foarte bine. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
este absurdă, pentru că nu se sprijină pe nimic. Într-unul din letopisețele noastre se spune că au fost 2.000 de turci și nici o altă sursă nu amintește câți tătari și câți munteni au venit în Moldova. Este totuși de mirare, cum un istoric și-a putut imagina că o bătălie, ca cea din Codrii Cosminului, a fost câștigată doar de cei ce veniseră în ajutorul lui Ștefan. Oricât de mare ar fi fost acest ajutor, rămâne inexplicabilă victoria obținută împotriva
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la Ștefan cel Mare, nu ar fi putut să reziste atacului unor vecini, care aveau și o economie mai puternică, în măsură să le furnizeze mijloacele cu care să își procure armuri. Judecând lucrurile în felul acesta, nu este de mirare că, în lucrările de istorie generală a Europei medievale sau cele care privesc istoria Imperiului Otoman, întâlnim mențiuni nesemnificative despre români. Reputatul medievist, Ferdinand Lot, autorul unei lucrări intitulate L’art militaire et les armées au moyen age, folosind o
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Hârlău, zidită în 1492, Dumitru Năstase consideră că biserica de la Bălinești a fost construită după cea de la Vaslui, 1490 și înaintea celei de la Hârlău, 1491-1492. Dumitru Năstase mai consideră că anul morții Magdei, 1500, citit de Al. Lapedatu cu semnul mirării, poate să fie citit și 1493 sau 1495 și oricum piatra ei de mormânt este asemănătoare cu cea a fiilor lui Tăutu realizată în 1494. Într-un articol din 1967, Dumitru Năstase datase „nu fără o anume șovăială” zidirea bisericii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
instaurator, pronunțat în perioadele sacre, cum sunt, de exemplu, sărbătorile de iarnă, își ia puterile cosmocratoare direct de la eroii întemeietori. Spus de instanța cunoscătoare a purtătorului de folclor el are acum greutatea cuvântului dintâi, pronunțat de creator. Nu e de mirare deci refuzul de a recita textele rituale în afara timpului lor predestinat. Aflați pe teren, am întâlnit adeseori această hotărâre ce se opunea încercării de a culege creațiile populare, justificarea oferită implicând o pedeapsă drastică la nivelul existenței fizice. Dincolo de hybris
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
structură poetică o regăsim în balada Iovan - Iorgovan, I(6), în care eroul purcede să ucidă șarpele arhetipal: „Iel că mi-ș pleca/ Joi de dimineață,/ Pe roo, pe ceață,/ Cu ceața-n spinare,/ Cu roua-n picioare,/ Lucru de mirare...” (Desa - Dolj). Neofitul împarte condiția de pelerin pe drumul dintre planurile ontologice cu sufletul celui plecat de curând din lumea albă. Cântecele ritual-ceremoniale fac acest lucru evident prin conturarea similară a traseului tranzitoriu: „Că noi am venit,/ Că am auzit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a frumoasă” din basmul omonim cules de G. Dem. Teodorescu are o legătură directă cu natura, augmentată de semnificația numelui: naramză înseamnă poame. Frumusețea excepțională a fecioarei este protejată de elementele primordiale: „Când ieșea ea la plimbare,/ era lucru de mirare:/ nici vântul nu adiia,/ nici soare nu dogorea,/ părul să nu-i descrețească,/ fața să nu i-o pârlească;/ păsări nu mai ciripeau,/ ape-n cale se opreau/ și cu drag la ea priveau/ stând pe loc/ ca turta-n
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
brajii și cu fagii,/ Ceriu cu stelele,/ Câmpu cu florile,/ Dealu cu podgorile;/ Vălcelili cu viorelile,/ Satile cu fetile./ Când bătu soarli de sară,/ Ieșirăm la drumu-al mare/ Și deterăm de-o urmă de fiară,/ Și stătu toată oștirea’n mirare./ Unii zâsără că ie urmă de zână,/ Să’i fie împăratului cunună,/ Așa să găsâră alț învățători,/ Mai cunoscători,/ Și găsâră că ie urmă de căprioară/ Să-i fie’mpăratului soțioară” (Stanotîrn - Vidin). Asemenea epifaniei zoomorfe de la apus, feciorul devenit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mormântul ascuns de zmeii care pot zădărnici reînnoirea univer¬sului, feciorul de împărat visează că trebuie să se ducă la floarea nemaivăzută, „.mîndră flore, da n-o șt’iut-o n’ime că ce fel d’e flore-i” (Mara - Maramureș). Mirarea oștirii fastuoase are aici un echivalent în neputința profană de a înțelege menirea florii. Abia a treia căutare a slujitorului împărătesc este fructuoasă, însă asumarea miresei trebuie făcută de împăratul însuși, singurul care poate strămuta floarea de pe mormânt, printr-un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
său, care îl dăruiește înapoi lumii. Reintrarea în spațiul social pentru găsirea miresei este marcată de intrarea pe traiectoriile contingentului: „Când dete soarele-n deseară/ Ieșirăm la drumu mare/ Și deterăm d-o urmă de fiară,/ Stătu toată oastea-n mirare!” (Transilvania). În colinda șarpelui, drumul pe care se întorcea grabnic flăcăul era pustiu, aici, urmând descendent traseul de la sacru în profan, urma miresei este „în lume”. Substituirea în fiară apare cel mai evident în colindele Ciutalinei unde fata care-l
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
departe celor ce asistă la desfășurarea artistică. Interjecții precum vai, zău, mări influențează perceperea hiperbolizată a evenimentelor, prin stabilirea instanței narative ca etalon al gradului de gravitate a lucrurilor. Aura de omniscient a povestitorului face să se supradimensioneze uimirea și mirarea provocată de situațiile ficționale. Experiența substanțială a eului epic pentru lumea mitică marchează unicitatea faptelor: „Ce n-am văzut de când sînt!”. Interjecția prezentativă iată orientează și acutizează atenția pentru a vizualiza mai intens mișcările din scena artistică. Onomatopeea copiativă cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
uitând fără să se mai uite. Pentru cei aflați jos, Cel de Sus încă mai dă semne. De bunăvoință sau de fotogenie stradală - eficientă eugenie fără dictatură sau cremă. Eșantioane de mesaje ne întâmpină la tot pasul. Putem alege între mirare și minunare, coincidență și strategie, disonanță și armonie, ignorare sau contemplare. Paranoicul țintește fixația, văzătorul își fixează o țintă. Fotograful fotografiază. Dan Mititelu - 12 V 2012
Adio si la gar? by Dan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83653_a_84978]
-
asumându-și ca gaj pentru împrumuturile acordate un dreptul de proprietate asupra lor; ei dețin poate, încă și cheile tuturor depozitelor; 2) Germanii, la a căror protecțiune tot noi am apelat în timpul din urmă și care n-ar fi de mirare să vină în conflict cu cea de care ne bucuram înainte; 3) Sovieturile bolșevice, în mâna cărora depozitele noastre se găseau de fapt și care nu vor lăsa să le scape ușor din mână acest neașteptat noroc, în fine; 4
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
nu avea că nici un român nu luase premiul Nobel, pentru "ceva". Măcar pentru inventarea mersului pe jos...! Ce ar însemna un premiu Nobel pentru un autor român, în acest moment? (Fără răspuns. Doar o mișcare hotărâtă a capului, ceva între mirare și negare.) România e considerată țara cea mai coruptă din Europa. De ce crezi că nu s-a încercat coruperea juriului de la Premiul Nobel în favoarea vreunui român? Cât crezi că ar fi șpaga pentru obținerea unui asemenea premiu? Cine, dintre români
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vară ale cărei fulgere anulau întunericul de afară într-un spectacol apocaliptic și până iată la ora de față, nepierzându-mi plăcerea de a vedea film după film, sau de a revedea marile filme de odinioară. Așa că nu e de mirare că am năzuit să mă fac regizor de film, încă pionier fiind frecventam cu sfințenie cursul de "Foto" și "Cineficare" de la Casa Pionierilor, la care am continuat să merg și licean fiind, în clasa a XII-a hotărât fiind încă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
avion. Pe 23 octombrie 2003 era plecarea. Din multe motive n-am mers grup organizat. La Botoșani nu se mai fac pelerinaje la Sfintele Locuri. Așa că singură, numai cu ajutorul lui Dumnezeu, am plecat În pelerinaj pe cont propriu. De mare mirare este cum o femeie singură cu 4 clase să se descurce În toate și În țară străină, necunoscând vreo limbă străină. Mare minune! Mare curaj. Scumpii mei, cu cât am suferit mai mult, cu atât m-am rugat mai mult
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
s-au Încreștinat venind la Domnul Dumnezeu cel viu și adevărat. Apoi intrăm În peșteră, ne rugăm, aprindem lumânări. Privim și atingem cu mâna pietrele care au fost puse la jertfelnic pe vremea Sf. Prooroc Ilie. Suntem cuprinși de duhul mirării și al emoției. Doar câteva mai sunt care au rezistat timpului. Vedem icoane cu Sf. Prooroc Ilie. Aici a dus o viață aspră el și alți nevoitori care au trăit În această peșteră. Aici s-a ascuns și Sfânta Fecioară
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și din satele învecinate, din ținutul Fălciu și din întreaga Moldovă, era obligată să întrețină soldați din armata rusă. Această armată jefuia vistieria țării, iar ofițerii și soldații comiteau nenumărate abuzuri în casele românilor, unde erau găzduiți. Nu e de mirare, deci, că în mai multe rânduri, raportorii catolici anunțau Vaticanul că locuitorii din Huși s-au retras din oraș în zonele din preajmă, în păduri ori în sate, departe de arterele de circulație. Moldova, țară prin tradiție creștină, subordonată politic
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]