6,924 matches
-
eram în pericol de a pierde a doua soție și trei copii. Mi-am zis să încerc această posibilitate oricât de dezonorantă ar fi, pentru a-mi salva copii și soția care, fără servici, fără casă, ar fi murit în mizerie și ea și copii fără ajutorul meu. Umilința, dezonoarea, era prețul care mi se cerea . (În anul 2008 citesc în cartea intitulată „Sfântul închisorilor”, la pagina 120-121 aprobată alternativa pe care am preferat-o atunci, în acele condiții grele, imposibile
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
au oripilat lumea - mai ales lipsa de compasiune pentru aceste mici victime ale unui flagel devenit universal a creat un fel de prejudecăți în legătură cu oamenii de acolo. A fi român acum înseamnă pentru ei, imediat, a avea în față numai mizerie, nonșalanță, ignoranță și o sărăcie ca o boală eternă. 20 februarie În tot ce fac și gândesc compar ceea ce este cu ceea ce a fost. Mă gândesc uneori la anul 1973, un an decisiv pentru mine. Inconștient m-am îndepărtat de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
bătrâni. După serviciul divin, mulți au spus că predica rabinului a fost prea politică. Ei așteptau un fel de consolare. În aceeași zi se anunță blocada economică a Irakului, o decizie gravă pentru bieții oameni care deja trăiesc în cruntă mizerie. Dar politica este necruțătoare în primul rând cu cei nevinovați, victimele, majoritatea populației. Războiul continuă, încă două misile trimise în Israel. Gorbaciov neagă violențele din Țările Baltice, care cer independență. În aceste țări crește disperarea. Poetul Bo Setterlind, care a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
acum să coboare treptat la orizont. Andrei (Bart) mă anunță cu mare îngrijorare că a sângerat. Îi e frică de moarte. Se simte bine numai acum, la bătrânețe, dar e prea târziu pentru corpul care a petrecut atâția ani în mizerie. Pe 11 iulie, eclipsă de soare în Mexic, oamenii au postit ca în timpurile străvechi, adresând rugăciuni fierbinți soarelui. Eu însămi am visat că am pierdut un dinte și mă gândeam să-l înlocuiesc cu unul dintre dinții lui René
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
foarte tare, e frig și plouă des; momentele de mare oboseală nu lipsesc! Fiecare vrea să-și asigure propria evaziune prin mijloace proprii: „Vreau să-ți spun un mare secret Fiecare cuvânt pe buzele mele e o biată minciună, O mizerie pentru mâinile tale, un lucru care se înnegrește sub privirea ta. Și de aceea spun atât de des că te iubesc. Din lipsa unui cristal atât de clar al unei fraze pe care ți-ai pune-o la gât. Nu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
misterul ei stând deasupra tuturor „interpretărilor”. În cazul muzicii, ea trebuia trăită intens și nu difuzată prin comercializare, ca o „hrană rece” păstrată într-un frigider. 28 mai. Baie de sânge la Sarajevo! Oameni îngroziți, neștiind încotro s-o apuce. Mizerie totală. Se vede la rece de ce este în stare omul împotriva nu numai a ființei sale, ci și a celorlalte viețuitoare și a naturii, la care nimeni nu se gândește. Oamenii de la țară sunt dezorientați, era timpul când se lucra
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nu prin conștiință numai! Poate doar prin contemplarea artei și asceză. Prin acestea două îmi redescopăr puterea voinței - a-i urma pe alții e periculos. Îi văd pe prietenii mei ca „hoți de energie”, aruncându-și pe mine „umanitatea”, adică mizeriile propriei vieți, în loc să se ocupe singuri de ele. Uneori, la plecare, unii nu uită să țină îndelung mâna pe mine, ca și cum „s-ar descărca” de tot ce e rău în ei, asta îngreunându-mă cu povara unui terapeut de profesie
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
aerul acelui timp teribil, plin de paroxism, dar și de înalte, neașteptate revelații, scriindu-și poemele și excepționalele lui cântece de trubadur. Mi-a comunicat, cu talentul său de povestitor, inefabilul atmosferei, tonul vieții lui Nichita după plecarea mea, exploziile mizeriilor, culminând cu moartea prematură a celui care a fost „iubitul nostru”, dincolo de eposul întâmplărilor reale și imaginare. M-am gândit că, poate, instinctiv, m-am întors numai pentru a mă reconcilia cu adâncul iubirii totale, mai degrabă decât să spun
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
destul de plictisitoare, dar recitalurile de poezie superbe, ca și spectacolele organizate seara, într-un bar. Am făcut cunoștință cu Vilma (poeta Ioana Călina Marcu, Editura Vitriu), cu care am polemizat crunt (exact ca în visul meu premonitoriu!) despre țigani! Cauza mizeriei în România sunt țiganii, pretindea ea, și nu numai ea! Criticii ei i s-au alăturat alte voci. A trebuit să-mi adun forțele pentru a le deschide măcar puțin capul, inima e mai greu de deschis, ca să înțeleagă că
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pe scări, uneori prin întuneric. Baia era foarte mică. Umpleam cada, mică și aceasta, cu apă pentru a o folosi la spălatul rufelor și la grupul sanitar. În câteva ore, din apa oprită de la robinet se decanta pe fundul căzii mizeria din așa-zisa apa potabilă. Mirosul care venea din tunelul acoperit cu pal melaminat în care se găseau țevile de apă și de canalizare era greu, uneori insuportabil și oricât ai fi făcut curățenie, mereu aveai senzația că locuiești într-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
început să simt o bucurie tainică în suflet. O SĂPTĂMÂNĂ LA MARE Concediul a trecut repede, mult prea repede. O săptămână petrecută în lumea civilizată mi-a fost de ajuns pentru a înțelege cât de cumplită era sărăcia, foametea și mizeria în care se zbăteau bieții români. Mâncam cartofi prăjiți în uleiul adus de acasă și salată de roșii. Obișnuitele grătare de pe plajă erau părăsite din lipsă de carne. Uneori se găsea pește la grătar dar și pentru acesta trebuia să
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
nevoiți să se descalțe. Ocupată cu treburile școlii, ale parohiei, dar și cu aflarea tuturor știrilor de prin comună, coanei preotese Frosica nu prea îi mai ajungea timpul și pentru curățenie. Nu o deranja câtuși de puțin faptul că era mizerie și deranj peste tot. Prezența ei volubilă umplea într-un fel plăcut tot spațiul unde se afla. Părintele nu era indiferent față de cei care conduceau. Avea o smerenie înnăscută și o doză mare de bun simț, care îl făceau să
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
că îmi frige degetele și, întors acasă, l-am devorat o noapte întreagă, zorii prinzându-mă căutând funie și săpun să mă spânzur, neputând accepta, ca om, că și eu, alături de amic și de mulți alții, am putut suporta atâtea mizerii, umilințe și atacuri la adresa demnității umane, într-o societate ce declara că "omul este cel mai prețios capital"! Fiind o fire pragmatică, optimistă și cu picioarele pe pământ și nu balansându-se în aer, am pus bine funia și săpunul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
termină cu bine", am aterizat la Otopeni! Din dosarul de la securitate aveam să aflu, peste ani, detalii "picante" despre reîntoarcerea noastră în țară, detalii pe care, la vremea respectivă, doar le bănuiam și care acum mi se înfățișau în toată mizeria lor, "ochii albaștri" de la ambasade și din Centrală maculând distinsa profesie de "Diplomat"! Aveam să aflu că plecarea noastră din "Salcia" și sosirea la "Midia" Madrid fuseseră pregătite temeinic de "Cooperativă", existând teama în capetele pătrate purtătoare de chipiuri de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Primul Război Mondial și, după mici succese la început, este învinsă și ocupate cam trei pătrimi din suprafață, iar capitala țării se mută la Iași împreună cu guvernul și casa regală. Populația dintre aceste două râuri a dus o viață de mizerie, înfruntând marea epidemie de tifos, lipsa de alimente, doctorii și încălzire. S-au construit barăci și corturi pentru spitale la Dobrovăț, Grajduri, Iași, în parcul castelului de la Ruginoasa, pentrucă spitalele din Iași numai făceau față și erau neîncăpătoare iar epidemia
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Primul Război Mondial și, după mici succese la început, este învinsă și ocupate cam trei pătrimi din suprafață, iar capitala țării se mută la Iași împreună cu guvernul și casa regală. Populația dintre aceste două râuri a dus o viață de mizerie, înfruntând marea epidemie de tifos, lipsa de alimente, doctorii și încălzire. S-au construit barăci și corturi pentru spitale la Dobrovăț, Grajduri, Iași, în parcul castelului de la Ruginoasa, pentrucă spitalele din Iași numai făceau față și erau neîncăpătoare iar epidemia
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
în visele somnului lui. Între psihiatrie și literatură (și în genere între psihiatrie și orice creație artistică), suntem deci într-un domeniu al incertitudinii. Dar, cum spunea André Breton, "incertitudinile determină miraculosul și miraculosul este întotdeauna frumos". De aceea, dincolo de mizeria psihică, nebunia deseori se înscrie în estetică. Pe de altă parte, frumosul tinde deseori să se exprime într-un stil care amintește morbidul, ba, frumosul devine mai frumos dacă poate sugera, interesant, morbidul. * Ne va fi mai ușor să parcurgem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cărora, prin frunzele agitate de furtună, li se întrevede scheletul, arborescenta. Dostoievschi dă lecții de sociologie patologică. El însuși, răvășit de căutări, angoase, fantasme, le trece în operă așa cum sunt. Este o capodoperă de suferință. Aici se ghicește autorul, cu mizeriile, promiscuitățile, problemele, dilemele, dar și înălțările lui extatice. La el, mai mult decât o lume patologică este o lume specială. Dar, de aici, depășim tema "psihiatrie-literatură". Cred că a fost un moralist "disperat", dar bolnavii nu sunt obsedați de morală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Între ei, un strat de oameni cultivați, politicoși, ilustrativi; dar stratul se subțiază. Bucureștenii se plâng de sărăcie, și este, într-adevăr, multă sărăcie, uneori suferită demn, alteori nerușinată, într-un fel de calicie, cu jeluire și expuneri indecente ale mizeriei, dar sărăcia aceasta, compensează acumularea în exces a unor capitaluri exorbitante. Nerușinarea se lăfaește acolo, în lumea parvenită. * Dar despre parveniți: s-a conturat un profil antropologic al parvenitului român (în câțiva ani a apărut tipul marcat fizic, transformarea omului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
la mare", cu vagonul de Iași-Cetatea Albă-Bugaz. Mi-am fixat lanțul ceasului de cheutoarea hăinuței, să se vadă cât mai bine. Aveam o mândrie de împărat recent promovat. Totul a fost o minune, lașul, care era un oraș plin de mizerie, mi se părea magnific, mi se părea că toată lumea se uită cu gura căscată la ceasul meu. Totul a fost o minune până când, în tren, am observat că minunatul meu ceas era fosforescent. Toată lumea dormea, se distingea câte un sforăit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fi fost un câmp al leproșilor alungați ca niște duhuri necurate din orașele și satele ținutului. Acolo și-ar fi făcut un lăcaș al lor, unde, cu clopotul la gât, să se ferească lumea de ei, ar fi murit de mizerie și de răutatea pe care o produce mizeria în sufletul celor condamnați, căci în sufletul nenorocit și simțămintele se nenorocesc. Acolo leproșii ar fi primit nevestele și ibovnicele necredincioase să le spurce cu pofta lor și cu puroiul lor fetid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
niște duhuri necurate din orașele și satele ținutului. Acolo și-ar fi făcut un lăcaș al lor, unde, cu clopotul la gât, să se ferească lumea de ei, ar fi murit de mizerie și de răutatea pe care o produce mizeria în sufletul celor condamnați, căci în sufletul nenorocit și simțămintele se nenorocesc. Acolo leproșii ar fi primit nevestele și ibovnicele necredincioase să le spurce cu pofta lor și cu puroiul lor fetid, cu gura fără dinți, cu batjocura pumnilor fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
făcut apariția, Maria Ivanovna și-a confecționat un fanion cu tricolorul românesc. Va străbate țara, cu motorul foarte puternic, fâlfâind din steag. Era o răsplată pe care o cerea de la viață, pentru care plătise, preț scump, dintr-o leafă de mizerie. Excursia cu motocicleta urma să fie triumful unei familii, gloria ei supremă. Au mai trecut câțiva ani. În fiecare săptămână, Maria Ivanovna consulta harta turistică a României pe care, în gând, a străbătut-o de mii de ori. Cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
el rămân numai "iubitorii lașului" și mi-a întors spatele masiv. Nu m-a uitat niciodată; mă suspecta că nu aș fi "iubitor al lașului". Nu avea dreptate, dar nu conta, el avea totdeauna dreptate. Cultul lașului se menține, dincolo de mizeria orașului. Din Ciric, din Galata, Tătărași, Sărărie și Țicău, din toate străzile prăvălite ale vechiului Iași, de peste tot, răsare acest cult. Până și bucureștenii, mai snobi, mai cârcotași, mai subțiri, mai intelectuali, cum or fi, mai șmecheri, mai Mitică (cei mai mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în evul mediu, acolo ar fi fost un câmp al leproșilor alungați din lume. Acolo și-ar fi făcut un lăcaș al lor, purtându-și clopotul la gât, să se ferească oamenii de dânșii, și acolo ar fi murit de mizerie și de răutatea pe care o produce mizeria în sufletele nenorocite. Acum nu mai sunt leproși, nici ciumați. Ar fi fost potrivite, în aceste locuri, niște spânzurători pentru tâlhari și ucigași, dar acum nu se mai practică spânzurarea. Așa că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]