7,611 matches
-
deja toate astea? — Sigur că da. Mi‑am Închipuit să o să‑ți ieși din minți de fericire. De aceea așteptam cu nerăbdare să‑ți spun toate astea. Dar se pare că ai fost prea ocupată ca să mă suni. — Alex, sunt nebună de Încântare. Nici nu găsesc cuvinte să Îți spun ce fericită sunt și nu‑mi vine să cred că ai rezolvat totul singur. Îmi pare foarte rău că nu te‑am sunat, dar abia aștept să vină luna octombrie. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
merge ziua de azi? Părea vesel nevoie mare, așa că eu mi‑am impus să nu mă enervez. Nemaipomenit deocamdată, ca Întotdeauna. Îmi place la nebunie aici. Mi‑am petrecut ultimele cinci ore vânând un articol imaginar visat de o femeie nebună care s‑ar sinucide mai degrabă decât să recunoască vreodată că s‑a Înșelat. Tu? — Ei bine, am avut parte de o zi grozavă. Îți aduci aminte că ți‑am povestit despre Shauna? Am dat din cap la telefon, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
articolul despre restaurantul asiatic pe care Îl publicaseră În ziua precedentă? — Domnișoară, ți‑am spus de zece ori și Îți spun din nou: nu am publicat un asemenea articol despre un asemenea restaurant. Știu că domnișoara Priestly e o femeie nebună și nu mă Îndoiesc că Îți face viața iadul pe pământ, dar nu am cum să scot un articol de unde nu e. Înțelegi? Răspunsul ăsta venise Într‑un sfârșit din partea unui colaborator care, deși lucra la Page Six, fusese Însărcinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o să stai, idioato, iar eu m‑am străduit să Îmi Întorc privirea În altă parte și să ies din galerie. Ilana a venit imediat după mine. — Ce tot spune? a șoptit ea și s‑a aplecat spre mine. Fotografii? E nebună? Ne‑am așezat pe o băncuță incomodă din lemn de pe un coridor Întunecos, simțind amândouă nevoia copleșitoare de a ne ascunde. — A, da. Păi, În mod normal, aș fi petrecut toată săptămâna trecută În căutarea fotografiilor oaspeților de astă seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Isuse! exclamă Reggie, dîndu-i mîna la o parte. Bine. Bine! Se uită peste umăr și Începu să Întoarcă mașina cu multă trudă. Mașina din spate Îl claxonă cu furie. Șoferii care se Îndreptau spre Ludgate Circus Îl priveau de parcă era nebun. Manevră ambreiajul, transpirînd, Înjurînd, și Întoarse mașina razant. Viv Își ținea capul În jos, dar se mai uită o dată În spate. Kay se alăturase cozii din fața cinematografului: ridicase bricheta la țigară, iar flacăra, răsărind În lumina amurgului, Îi lumina degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pasul. Brusc simți că-l cuprinde un fel de nervozitate. Ce naiba caut eu pe-aici? se gîndi el. Se uită la Fraser și nu văzu decît un străin. Îi veni ideea absurdă că s-ar putea ca Fraser să fie nebun, că-l ademenea probabil pe Duncan aici cu scopul de a-l omorî. Nu-și explica de ce-ar face-o, dar mintea continuă să brodezee excesiv În jurul ideii. Își imagină propriul corp strangulat sau Înjunghiat. Se Întrebă cine l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Tivoli, ținîndu-se pe partea de nord a străzii, unde unghiul era mai larg. Își Încetini pasul, se dădu la o parte și intră Într-un cadru de ușă. Probabil că, dacă ar fi privit-o cineva, ar fi părut cam nebună după felul În care se uita atent la fiecare față În parte. Tot i se părea că vede figuri care semănau cu Kay; continuă să meargă, cu inima bătîndu-i puternic. Dar de fiecare dată, pe măsură ce se apropiau, se dovedeau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
chiar de n-ar fi o lesbiană Înveterată În momentul În care va sta cu mine și vom bea un cocktail de gin cu vermut, o să devină lesbiană se va ridica să plece. — Taci! zise Helen. Mă faci să par nebună! Nu sînt nebună. Știu cum ești, ce zace În tine. Te-am văzut cum te porți cu femeile... Crezi că mă interesează alte femei? rîse Julia. Isuse, măcar de-ar fi așa! Helen o privi. — Ce vrei să zici? Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ar fi o lesbiană Înveterată În momentul În care va sta cu mine și vom bea un cocktail de gin cu vermut, o să devină lesbiană se va ridica să plece. — Taci! zise Helen. Mă faci să par nebună! Nu sînt nebună. Știu cum ești, ce zace În tine. Te-am văzut cum te porți cu femeile... Crezi că mă interesează alte femei? rîse Julia. Isuse, măcar de-ar fi așa! Helen o privi. — Ce vrei să zici? Julia Întoarse capul. — Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vid, fără capăt. Își zise: CÎt de mult te-ai schimbat! Pentru că obișnuia să mediteze zile Întregi la toate micile detalii ale vizitelor tatălui său; stătea chinuit, revăzînd fața lui, auzindu-i vocea, și pe a lui - ca un tip nebun care proiecta un film iară și iară. Sau compunea scrisori furioase, În care-i spunea tatălui să nu mai vină. Odată dăduse la o parte așternutul, sărise din patul etajat, se așezase la masă și, pe o noapte ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ce mai Întrebare! Totuși, ar trebui să-i spui. Nu vreau să glumesc, Viv, dar el este un bărbat Însurat... Ar trebui să-și dea seama ce-ai putea face. — N-o să știe În veci, zise Viv. Nevastă-sa - e nebună după copii. Asta-i tot ce vrea de la el. De la mine are cu totul altceva. — Pun pariu că așa e. — Este! — Dar În nouă luni n-o să mai fie. Adică, În opt luni. — De-aia trebuie să rezolv singură problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cînd, În timpul camuflajului, părăseai locurile pe care le cunoșteai mai bine. Te cuprindea un anume sentiment, un amestec de panică și frică, de parcă ai fi trecut cu o țintă În spate, pe lîngă un șir de pușcași... Cred că sîntem nebune, Julia, șopti ea, că ne aflăm aici! — A fost ideea ta. — Știu, dar... — Ți-e frică? — Da! Oricine ar putea să apară din bezna asta. — Dar dacă noi nu-i vedem, nici ei nu ne văd. În plus, ne-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În picioare, se urcă pe scaun și trase draperia. Se uită pe fereastră și văzu curtea și clădirea de vizavi de Închisoare luminată de lună. Undeva, către est, un reflector se mișca pe cer de parcă nu avea astîmpăr sau era nebun - putea fi În Maida Vale sau departe de tot, În Euston - și acolo se zărea ceva lucind slab sau un foc ridicîndu-se. Își mută privirea spre crăpătura din ochiul de geam. Era precisă - un arc perfect - de parcă nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Apăru un alt blocaj dar mai puțin bine organizat. Opri dubița și puse frîna de mînă, apoi ieși, o luă la fugă și sări, pur și simplu, peste capre. Hei! o strigă cineva din spate. Tu, aia fără caschetă! Ești nebună? Ea Își lovi stelele de pe umăr. — Ambulanța! strigă ea, gîfÎind. Ambulanța! — Hei, Întoarce-te! Dar peste o clipă vocile se pierdură. VÎntul Își schimbase direcția și se pomeni brusc că se Înneacă de fum. Își scoase batista și o apăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
le desfăcu și le rupse, inclusiv ordinul de plată. Poftim! zise el. Avea fața Îmbujorată și tremura. — Bucăți, zise Duncan, iar groaza i se transformă În admirație. Ai făcut-o de data asta! — Ți-am spus, nu-i așa? Ești nebun de legat! Prefer să fiu nebun, zise Alec dîndu-și capul pe spate, decît să fac ce vor ei. Ei sînt nebunii. Ei Îi transformă pe toți În nebuni, și nimeni nu-i oprește; toată lumea se poartă de parcă ar fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În dormitor, și scoase cravata. Îl auzea pe taică-său sforăind, și rămase o secundă În Întuneric, cu cravata În mînă, dorind pe jumătate să se ducă să-l Înghiontească, să-i țipe și urle În față. Bătrîn nenorocit și nebun! O să mă spînzur! O să mă duc În bucătărie și chiar o s-o fac! Trezește-te! Taică-său continua să sforăie. Duncan se Întoarse Încet la Alec. — Bătrînul sforăie ca un uragan acum! zise el Închizînd ușa bucătăriei. Dar Alec nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că dom' ofițer Țanțu are două neveste? Una, care era nebuna străzii, noastre, fata lu' madam Tanasă, (o lipoveancă, de unde cumpăra toată strada hațmațuchi, dar și liliac roșu bătut ) și o a doua, pe-o altă stradă din orașel. Bietei nebune nimeni nu-i mai știa numele adevărat. O vedeam trecând pe stradă, privind în gol, morfolind câteva cuvinte în vârful limbii.. Cândva fusese tare frumoasă, spuneau bătrânii. o fostă miss, soție de ofițer, mlădie ca o nuia de alun, cu
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
ochii nu-mi dădeai, Iar de la cincizeci în sus Vreau dar sărutată...nu-s Tristă amintire A trecut o vreme bună, Da-n urechi mereu îmi sună Fraza tragico-hazlie: „Vă declar soț și soție!” Ghinion Ea zice că a fost „nebună” Atuncea când s-a măritat Dar eu îndrăgostit de-o lună, Cum oare că n-am observat.
ALEXEEV LOGHIN MARTIN by ALEXEEV LOGHIN MARTIN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83925_a_85250]
-
accepți să-ți fiu fără simbrie Un trubadur boem, Eu pe genunchii tăi aș scrie Un nesfârșit poem. Test psihologic M-a testat aseară soața, (Sistematic îi mai tună Câte una, de-ți ia fața): - Crezi că alta nu-i nebună? Paradoxul protecției de fustă E un paradox se pare, Că protecția de fustă Este cu atât de mare Cu cât fusta-i mai îngustă! Femeia eterna poveste Femeia eterna poveste... Ce pot să-nțeleg ce-am în cap? Păi, dacă
ADRIAN GR?JDEANU by ADRIAN GR?JDEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83924_a_85249]
-
duc ambele mănuși la ochi: „Pe deasupra somnului tău adânc și fără vise trec tăcute stelele“. 4tc "4" Ziua de Crăciuntc "Ziua de Crăciun" 5.37 Wrothly, Yorkshire: Suntem toți patru În pat, Împletiți Într-o Îmbrățișare tentaculară. Emily, pe jumătate nebună de dragoste pentru Moș Crăciun, sfâșie ambalajele cadourilor. Ben se distrează cu hârtiile. Eu Îi dau lui Richard un pachet cu carne de ren uscată la vânt, două perechi de șosete suedeze (de umplutură), un curs de degustare de vinuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
film de David Lynch. Asta ar putea fi explicația pentru faptul că Rod Task nu mi se mai pare doar un australian enervant și agresiv, ci Începe să semene cu Dennis Hopper cu privirea fixă și un râs de om nebun. Stau la birou, port perechea veche de ochelari pe care o țin În sertar ca să dau impresia că gândesc intens și aleg activitatea care necesită cel mai mic efort mental, una unde nu ar conta dacă aș face greșeli. Atâta timp cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și s-ar putea să lipsesc ceva timp. —Doar ce te-ai Întors, Katie, se răstește Rod țintindu-mă cu stiloul lui Mont Blanc. Îmi dau seama că am spus cu voce tare ce gândeam, ca una dintre acele femei nebune care umblă pe străzi Îmbrăcate În saci de gunoi, turuind despre lumea lor interioară paranoică. —Scuze, Rod. E vorba de căpitanul Oates. Îl citam doar. O sală plină de administratori de fonduri Își rotește ochii la unison. La capătul Îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
bazez pe el ca supapă; lipsită de semnele lui de atenție liniștitoare, eram pe cale să explodez. Joi, Într-o parcare, catedrala St David 15.47: Tocmai scot căruciorul lui Ben din portbagajul mașinii când Începe să toarne; ploaie batjocoritoare, ploaie nebună, ploaie gen Gene Kelly cântând În nenorocita de ploaie. Încerc să fixez copilul cu toate curelele căruciorului: corpul Îi devine din ce În ce mai țeapăn pe măsură ce eu Îmi pierd răbdarea. Mă simt ca o infirmieră de la un azil de nebuni Încercând să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o s-o sun eu ... după. De la: Debra Richardson Către: Kate Reddy Î: De ce e așa de greu să găsești bărbați sensibili, iubitori și frumoși? R: Pentru că toți au deja iubiți. Ce mai faci? De la: Kate Reddy Către: Debra Richardson Complet nebună. La propriu. Viața trupească e doar o amintire vagă. Acum sunt doar un creier pe băț. Am de susținut o ofertă pentru un client $$$$$$ cu o stagiară paralizată de frică și care crede că Geoffrey Chaucer este un rapper. Plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de golf, În weekend.) Fiice care au Încercat să fie fiii pe care tații lor nu i-au avut, fiice cu rezultate excelente la școală ca să capteze atenția unui bărbat care se uita veșnic În altă parte, fiice precum biata nebună Antigona În urmărirea fantomei lunecoase a iubirii paterne. Cum se face atunci că toate fetițele tatei ajung să lucreze În medii atât de ostile femeilor? Pentru că singurul tip de consolare autentică care ne e accesibil este aprobarea masculină. Ce trist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]