KorAP: Find »[drukola/base=nebun & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...246 247 248 ...319 >

7,953 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

și pe Felicia pe acoperiș de-acum? Poate-poate... Ia un pumn de dude negre și mi le-aruncă în cap. - Termină cu omuleții! Auzi, mergi diseară sub pod? Sau te bate mă-ta? - Fiu-tău iar nu doarme, umblă ca nebunul prin casă, l-am găsit pe prag dimineață, cu niște haine scoase din dulap lângă el, vorbește singur, nu știu ce i se năzare. Am să-l duc la biserică să-i citească părintele Antonel. Când îl stropești cu agheasmă, se învinețește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
ăia buni sunt așteptați în Rai. Poate ajung, da’ nu moare nimeni de dorul și de dragul lor, nu interesează, pur și simplu, nu interesează. În schimb, dacă e vreun pește mare, vreun criminal, vreo lepră mare care se pocăiește, vreun nebun mare care s-a dat pe brazdă, atunci zic io că-i frăsuială, că-s pregătiri ca la nuntă. - Taie vițelul cel gras... - Da’ noi? Noi suntem chișcarii, plevușca proastă care-nghite și cârligu’ gol, fără mămăligă, ăia pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
în neștiința noastră, deschide-ne ochii... Până și liceenii care se pupau prin tufișuri au apărut, încheindu-și curelele, zburliți, îmbujorați, atrași de spectacol. - Eu nu mai discut! N-am ce discuta! ridică vocea și criticul. Aici e casă de nebuni! se înroșește. Casă de nebuni, niște descreierați! Maxențiu bate zgomotos din palme, mătură fursecurile și saleurile de pe masă, într-un gest de entuziasm nereținut. - Așa! Ovații, vă rog, pentru vorba de duh... Voievoade, să nu disprețuiești nici o secundă virtuțile maieuticii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
ochii... Până și liceenii care se pupau prin tufișuri au apărut, încheindu-și curelele, zburliți, îmbujorați, atrași de spectacol. - Eu nu mai discut! N-am ce discuta! ridică vocea și criticul. Aici e casă de nebuni! se înroșește. Casă de nebuni, niște descreierați! Maxențiu bate zgomotos din palme, mătură fursecurile și saleurile de pe masă, într-un gest de entuziasm nereținut. - Așa! Ovații, vă rog, pentru vorba de duh... Voievoade, să nu disprețuiești nici o secundă virtuțile maieuticii! Sfânta moșeală! Iată, după ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
secundă virtuțile maieuticii! Sfânta moșeală! Iată, după ce-a fost tras cu cleștii de țăcălie, criticul nostru cu moacă de Lenin a început să vadă lumea! În sfârșit a zis ceva cu miez. Bravo! Urrraaa! Să bem pentru casa de nebuni! Maxențiu pleacă la braț cu o studentă zveltă, cu o fustă minusculă, eu încerc să scap de compania unei pictorițe amatoare, care-a expus de Mărțișor acuarele în hol la Agronomie. - M-am specializat în peisaje și acuarele. Ultima expoziție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
primarul i-a atacat, acuzându-i că, în loc să-și vadă de lucrările de renovare, smintesc lumea. Eu am impresia că a greșit, s-a aruncat așa, chiar în campania electorală, să zădărască biserica. Să vezi cum o să piardă voturi... Pe nebunul care lansase Ora profetică - a făcut un fel de rug în Piața Unirii și i-a dat foc, adepții au dansat în jurul lui și s-au rugat pentru salvarea orașului - ...pe nebun l-au ridicat pentru tulburarea liniștii publice, au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
biserica. Să vezi cum o să piardă voturi... Pe nebunul care lansase Ora profetică - a făcut un fel de rug în Piața Unirii și i-a dat foc, adepții au dansat în jurul lui și s-au rugat pentru salvarea orașului - ...pe nebun l-au ridicat pentru tulburarea liniștii publice, au cerut expertiză psihiatrică la Socola. E sucevean, de fapt. Dar știi ce-i nostim? Au publicat gazetele fragmente din textul lui și e foarte bine scris. Dar s-au sesizat cei de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
petrecere, n-am mai ieșit pe sub bolta de flori pentru că ploua în continuare. Am stat la masă să mă felicite neamurile, cu trandafirul la butonieră, și mă miram cum de nu văzusem cât de bine seamănă cu maică-sa. - Ești nebun? Unde pleci așa, prin ploaie? m-a tras cineva de mânecă și i-am lăsat haina. Probabil au fost mai multe, dar am uitat. - E perspectiva, Carina! o anunț vesel de descoperirea mea. De undeva, pe strada îngustă, se-aude

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275

corpului lor, a cărui piele părea să se topească. — Crezi că din cauză că Înnebunise? Bărbatul Își Îndreptă din nou privirile spre mine. — Nu sunt sigur, am răspuns eu vag, aplicând tehnica folosită la analiza informațiilor privind riscul de țară. Există mulți nebuni pe lumea asta, dar asta nu Înseamnă că-și taie toți urechile. Ce zici de modul ăsta de gândire? continuă bărbatul luând o Înghițitură de Jack Daniels. Îți amintești de pilotul ăla japonez care s-a prăbușit În golful Tokio

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
prietenii care doar se distrează și nu muncesc deloc... — Băieții cei răi? — Posibil, dar nu contează, oricum. Au trecut de atunci peste douăzeci de ani. Ce ne-am mai distrat la vremea noastră! Ne-am făcut de cap ca doi nebuni! Umblam prin baruri de striptease, prin cluburi... Luam droguri și plăteam Împreună câte o prostituată, mergeam la concerte... genul ăsta de distracții. — Aș vrea să știu mai multe despre Reiko. Ia spune-mi. Ce-ți pasă ție de viața altora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
firme. Pe vremea aceea ne plăceau amândurora drogurile, Între timp eu m-am lăsat, nu mă mai ating de așa ceva. Cam În perioada când a adus-o pe Keiko Kataoka prima dată la New York, el se droga deja ca un nebun. Mă suna În puterea nopții și mă trezea ca să-mi spună că nu poate dormi, că are atacuri de panică. Îi dădeam sfaturi: „N-ai voie să dormi pe burtă, stai pe spate, cu pieptul În sus, cu capul ușor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
excentrică! Prima dată când am cunoscut-o, Keiko nu avea decât douăzeci și unu de ani. Era Îmbrăcată cu o chestie ciudată, acoperită de imprimeuri, pe care scria London Punk, un fel de halat cu care sunt Îmbrăcați pacienții din spitalele de nebuni... Cum Îi spune? Chestia aia cu mâneci lungi cu care Îți leagă efectiv corpul... — Cămașă de forță? — Exact! Te pricepi la cuvintele astea bizare! În orice caz, imprimeurile de pe Îmbrăcămintea ei erau stranii, ceva În genul tatuajelor pe care și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935

Mă lăudam prietenilor că vreau să mă refugiez undeva pe un țărm pustiu sau într-un schit părăsit. Eram hotărât să mă îngrop într-o taină pe care până la urmă să n-o mai înțeleg nici eu. Făceam, bineînțeles, pe nebunul, dar era și ceva serios în nebunia mea. Mi se părea că, retrăgîndu-mă într-o grotă sau într-un pustiu, toată lumea va observa absența mea și va discuta tot timpul despre mine. Închideam ochii și visam că, nesuportîndu-mi lipsa, prietenii

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
câine ținut în zgardă, la școală. Gândul mi-era continuu la faptul că trăim sub o crustă de sticlă datorită căreia nu auzim ceea ce trebuie să auzim. Vroiam să-i oblig pe cei din jurul meu să audă. Să le strig: "Nebunilor, nemernicilor, nu vă prefaceți că nu auziți. Întoarceți-vă și întrebați-o pe femeia care țipă: "Ce vrei, femeie?" Sau porunciți-i: "Încetează!" Luați-o de mână și dați-o afară. Scuturați-o de umeri: "Femeie nebună, ce te-a

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
nu se vadă că tot eu țipam. Aș fi vrut să mă scol, să mă iau pe mine însumi de mână, să mă dau afară, sau să-mi pun singur mâna pe gură și să-mi șuier la ureche "Taci, nebunule, ce te-a apucat", dar mă temeam să nu se vadă că tot eu eram. Astfel că stăteam înghețat pe scaun, terorizat, așteptând să se întîmple o catastrofă. Iar imaginea mea care țipa nu înceta să țipe decât în clipa

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
psihice, unele ciudățenii... După cum vedeți, nu îndrăzneam să spun cuvântul cu care lumea mă blagoslovise cu siguranță. În privința asta n-aveam nici o îndoială. Cunoșteam slăbiciunea unora pentru soluții simple. Și ce e mai simplu decât să-l faci pe altul nebun când logica lui te irită? Procedând astfel, te scutești de orice alt efort, de a înțelege ce spune ori de a-l combate. Nu mai e nevoie decât să râzi. Lui Christos i-au pironit mâinile ca să-i astupe gura

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
chemasem, desigur că trebuia să le dau o explicație. Știu ce credeți despre mine, le-am zis, dar vreți să vă dau cea mai bună dovadă că nu sânt nebun? Ei bine, eu nu sânt în stare să urmez exemplul nebunilor lui Shakespeare care spun adevăruri, greu de suportat altfel, printre tumbe și plecăciuni. Amintiți-vă: își pun făină pe obraz și ne avertizează că moartea dă târcoale. La nevoie, cu puțin efort, și eu aș reuși să fac niște giumbușlucuri

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
de suportat altfel, printre tumbe și plecăciuni. Amintiți-vă: își pun făină pe obraz și ne avertizează că moartea dă târcoale. La nevoie, cu puțin efort, și eu aș reuși să fac niște giumbușlucuri. Dar altceva mă împiedică să semăn nebunilor lui Shakespeare. Nu pot să fac giumbușlucuri și, în același timp, să spun un adevăr, aici e buba. Nu pot să turui adevăruri printre tumbe și plecăciuni. Dacă am făină pe obraz, mi se pune un nod în gât și

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
în gât și trebuie să devin flecar, să zic lucruri de mântuială, să treacă timpul, până când, ieșind din scenă și rămânând singur în fața oglinzii, pot plânge fără să mă vadă nimeni. Și mai e ceva, am adăugat. Ii admir pe nebunii lui Shakespeare, dar mi-a intrat în cap că adevărul nu poate dormi în haine de saltimbanc. Ar fi de ajuns ca el să devină privilegiul nebunilor pentru a fi compromis. Amestecat printre tumbe și complicități, va fi spus fără

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
să mă vadă nimeni. Și mai e ceva, am adăugat. Ii admir pe nebunii lui Shakespeare, dar mi-a intrat în cap că adevărul nu poate dormi în haine de saltimbanc. Ar fi de ajuns ca el să devină privilegiul nebunilor pentru a fi compromis. Amestecat printre tumbe și complicități, va fi spus fără urmări. Lumea va râde în loc să se cutremure. De aceea îmi place să cred că măcar unul din bufonii care zic lucruri usturătoare speră, continuîndu-și monologul, că spectatorii

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
mereu că n-am fost destul de limpede și poate e normal în situația mea. De aceea prefer să gândesc cu voce tare, cu riscul de a lămuri uneori ceea ce ați și înțeles. Nu sânt atât de excentric, ca să nu zic nebun, deși uneori bănuiesc acest cuvânt pe buzele dumneavoastră, încît să fi crezut vreo clipă că Eleonora putea vorbi într-adevăr la telefon cu cineva. Știam prea bine, ca și ea, că telefonul din gară era mort. Dar acele "convorbiri" nu

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
puteam să devin furios, să mă reped la ea și s-o strâng de gât. Era mai prudent să mă lase să mă joc de-a procesele dacă aveam chef și pe urmă era chiar amuzant să observi logica unui nebun surescitat de convingerea că el reprezintă Tribunalul. Poate că în sinea ei nu s-ar fi mirat să mă audă într-o zi că-mi asum chiar rolul lui Dumnezeu, convocîndu-i și pe ea și pe dresori la Judecata de

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
palme, n-am scăpat cu totul de senzația că mă cufundam într-un fel de mlaștină albă. Auzeam din ce în ce mai limpede apa curgând pe pereți. "Poate am înnebunit", m-am gândit cu spaimă, dar pe urmă mi-am zis că un nebun nu se mai teme de nebunie. O clipă, lumina aceea brutală a slăbit și atunci am întrezărit ce se afla în jur. Era o peșteră plină de stalactite și de stalagmite dar... poate a fost numai o părere, provocată de

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
crezut că dormea în picioare. Dar n-am îndrăznit să mă mișc. Mangusta adormise și ea. Într-un timp, am auzit un schelălăit de câine. Atunci îmblînzitorul a tresărit și cu o voce răgușită, rea, m-a întrebat: "Unde-i nebunul?" "Care nebun?" m-am bâlbâit eu. A făcut un gest nervos cu mâna, ca și cum întrebarea mea îl sâcâia. "Nebunul care ne-a fugit de la ospiciul din mlaștină. Vrem să-l învățăm un cântec. Dacă reușește, înseamnă că s-a vindecat

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
dormea în picioare. Dar n-am îndrăznit să mă mișc. Mangusta adormise și ea. Într-un timp, am auzit un schelălăit de câine. Atunci îmblînzitorul a tresărit și cu o voce răgușită, rea, m-a întrebat: "Unde-i nebunul?" "Care nebun?" m-am bâlbâit eu. A făcut un gest nervos cu mâna, ca și cum întrebarea mea îl sâcâia. "Nebunul care ne-a fugit de la ospiciul din mlaștină. Vrem să-l învățăm un cântec. Dacă reușește, înseamnă că s-a vindecat." În clipa

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]