6,985 matches
-
și "Potcoava". Din clădirile de administrație în târgușorul erau primăria, poliția, poșta, telegraful, o școală mixtă, un liceu evreiesc, trei școli primare, o biserică ortodoxă și cinci sinagogi. Pe la sfârșitul sec. XIX în orașul Leova activau peste o mie de negustori străini și o colonie germană, care număra 115 nemți. În târgușorul Leova la începutul secolului XX erau 1.073 de case, precum și 307 clădiri monumente. În 1923 orașul avea 1075 case și 3422 de locuitori, iar în 1933 - 7 mii
Leova () [Corola-website/Science/305086_a_306415]
-
următorul :„Tabel întocmit în 1808, în baza listei generale, privind numărul și denumirea ținuturilor din Principatul Moldovei și regiunea Basarabia, numărul orașelor, tîrgușoarelor și satelor, numărul locuitorilor din fiecare ținut, și anume : al birnicilor, mazililor, ruptașilor, ruptașilor de vistierie, evreilor, negustorilor, hrisovuliților, țiganilor și al diferitor slujitori, cu excepția boierilor, străinilor și clerului, precum și cu excepția bulgarilor, sîrbilor și a altor coloniști aflați sub administrația unor pristavi speciali și cea a consilierilor de stat activ Koronelli”. Sadâcul este menționat în cele două liste
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
din slujba și supus la dări: gloata boierilor mazili și a boierinașilor, formau boierimea de la țară) Ei purtau familia Paladii și Zmeu. Mai trăiau și Ruptași,(ruptáș 1. Acela care lua în arendă cîteva pogoane dintr-o moșie. 2 Clasa negustorilor care plăteaŭ ruptă(impozit). În ultimul timp (pînă la 1848), fiii de preoți și ai clasei privilegiate purtau numele de familie Popovici și Bîrcă. Pentru familia Paladi, documentul de mazil a fost înmînat de către kneazul moldav Konstantin Suzzi, în 1793
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
Dobrușa, Ciulucul Mare și Ciulucul Mic, de unde pornea o ramificare de cinci șleahuri - spre Târgu Orhei, schitul Dobrușa, cetatea Soroca, orașul Bălți și iarmarocul de la Telenești. Datorită acestei poziții geografice, el servea drept popas de etapă pentru ostași, curieri poștali, negustori, ocnași. Aici se aflau câteva prăvălii, hanuri, cârciume și dughene. Populația se îndeletnicea cu agricultura, pescuitul, creșterea animalelor, comerțul. În documentele recensământului întâlnim nume mândre de șoimani - Toader Spătaru, Vasile Cucu, Ioniță Balmuș, Timofti Visca, Gheorghiță Gabura, Ștefan Lesanu, Toader
Sărătenii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305219_a_306548]
-
centru, stabilindu-se, că așezarea fusese întemeiată în sec. X de către niște triburi din valea rîului Nipru. Întăriturile cetății sunt alcătuite din valuri înalte și șanțuri adînci. În interiorul ei era săpată o fîntînă, iar lîngă val erau construite locuințele nobilimii, negustorilor, meseriașilor, Giuvaiergiilor. De partea cealaltă a valului, fără întărituri, se aflau bordeiele țăranilor, olarilor, și a altor mici meșteșugari. S-au găsit aici și urme a unor gropi de topire a fierului. În cronicile vremii aceste triburi sînt numite Ulici
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
sînt nevoiți să împrumute de la stat, prin organele zemstvelor, produse alimentare. Pe măsură ce sporea populația creștea suprafața pămînturilor valorificate, care reprezentau imașuri nefolosite. Sectoarele răzeșilor se micșorau din cauza diviziunii între urmași, iar o mare parte din aceste pămînturi cădeau în posesia negustorilor, fiindcă o parte din răzeși, din lipsă de finanțe, le vindeau și plecau pe pămînturile boierești, mănăstirești sau ale satului, făcîndu-se vecini sau clăcași. În 1861 terenurile agricole au sporit cu mult față de 1817. Răzeșii și negustorul Șișmanov stăpînește 757
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
cădeau în posesia negustorilor, fiindcă o parte din răzeși, din lipsă de finanțe, le vindeau și plecau pe pămînturile boierești, mănăstirești sau ale satului, făcîndu-se vecini sau clăcași. În 1861 terenurile agricole au sporit cu mult față de 1817. Răzeșii și negustorul Șișmanov stăpînește 757 desetine de pămînt, păduri, iazuri. În 1865 stăpîneau deja 870 desetine de pămînt. În anul 1870 numărul caselor și a populației s-a micșorat față de 1859. Satul avea numai 97 de case cu o populație de numai
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
pămînt, 6 mori de apă și una de cai. La 1876 datoriile constituiau 760 ruble. La 26.07.1894, ziarul „Бессарабский вестник” informează: „Roada este destul de bogată: grîul s-a strîns către 170-200 puduri de falce, orzul - 160-200 puduri, însă negustorii plătesc foarte puțin, pur și simplu prădau țăranii... Țăranilor le era foarte greu să achite datoriile, la 1 august 1900 constituiau 660 ruble, prețurile produselor fiind de batjocură. După recensămîntul din 1904 în Alcedar erau 105 case cu 920 de
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
afirmațiile lui Constantin Paparregopoulus, unul dintre cei mai importanți istorici greci, fanarioții au deținut la început cele mai importante funcții seculare de la curtea Patriarhală și, prin aceasta, au putut interveni deseori în alegerile episcopilor, sau au putut influența deciziile Patriarhului. Negustorii greci și clericii de origine aristocratică bizantină, care câștigaseră o mare prosperitate economică și politică și care au fost cunoscuți mai apoi ca "fanarioți", s-au așezat în cartierul cel mai nord-vestic al Constantinopolului, care a devenit centrul puterii grecești
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
în ciuda faptului că trebuiau să plătească un tribut ca vasali ai otomanilor). Mulți greci au găsit un teren propice afacerilor lor în Principatele Române, mult mai avantajos prin comparație cu cel din Turcia și cu dificultățile pe care le întâmpinau negustorii în Imperiul Otoman, la fel ca și un teren de afirmare a puterii lor politice crescânde. Mulți dintre fanarioți au intrat în rândurile boierimii muntene și moldovenești prin alianțe matrimoniale. Deși mai rar, în perioada fanariotă au apărut și domnii
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
în cele din urmă de acesta, când a început să politizeze Reforma. Tatăl său, Georg Schwartzerdt era originar din Heidelberg și lui îi era încredințată dotarea militară a principelui. Mama sa, Barbara, fiica lui Johann (Hans) Reuter din Bretten, un negustor de vinuri și de stofe, era înrudită cu Elisabeth unică sora a lui Johannes Reuchlin. S-a născut în casa bunicilor de la Bretten, unde a și crescut împreună cu cei trei frați și cu sora lor. Bunicul din Brettheim (cum se
Philipp Melanchthon () [Corola-website/Science/306143_a_307472]
-
aflat vestea de pe navele care transportau ziare hawaiiene, și, cu miile, bolnavi de „febra aurului”, au urcat pe vasele care mergeau în California. Forty-Nineri au venit din America Latină, mai ales din provinciile miniere mexicane de lângă Sonora. Căutători de aur și negustori din Asia, mai ales din China, au început să sosească în 1849, întâi în numere mici la „Muntele de Aur”, denumire dată Californiei în chineză. Primii imigranți din Europa, plecați datorită efectelor revoluțiilor din 1848 și având o distanță mai
Goana după aur din California () [Corola-website/Science/306155_a_307484]
-
jumătate veniți pe mare și jumătate pe uscat. Dintre aceștia, între 50.000 și 60.000 erau americani, iar restul din alte țări. Până în 1855, se estimează că au sosit în California cel puțin 300.000 de căutători de aur, negustori, și alți imigranți din toată lumea. Cel mai mare grup a fost în continuare cel de americani, dar au fost și mii de mexicani, chinezi, francezi, și latino-americani, împreună cu alte grupuri mici de mineri, ca filipinezii și bascii. Un număr modest
Goana după aur din California () [Corola-website/Science/306155_a_307484]
-
apă în mișcare), sau chimic, de obicei folosind arsenic sau mercur (o altă sursă de poluare a mediului). În cele din urmă, mineritul în piatră tare a ajuns cea mai mare sursă de aur. Deși se consideră în general că negustorii au câștigat mai mulți bani decât minerii în timpul Goanei după Aur, realitatea este probabil mai complexă. Sigur, au existat comercianți care au profitat mult. Cel mai bogat om din California în primii ani ai goanei după aur era Samuel Brannan
Goana după aur din California () [Corola-website/Science/306155_a_307484]
-
după prețurile din 2006. În medie, mulți dintre primii căutători au realizat un profit modest, ținând cont și de cheltuieli. Majoritatea, însă, mai ales din cei ajunși târziu, au câștigat foarte puțin sau chiar au mers în pierdere. Similar, mulți negustori ghinioniști s-au instalat în așezări care au dispărut, sau au fost distruse în vreunul din dezastruoasele incendii care au măturat orașele nou apărute. Alți oameni de afaceri, prin noroc și muncă, au prosperat prin vânzări cu amănuntul, transport de
Goana după aur din California () [Corola-website/Science/306155_a_307484]
-
Munții Caucazi se exploata aurul, argintul, cuprul și fierul. Meșteșugarii georgieni au produs conform legendelor săbiile războinicilor ahei și troieni care s-au înfruntat în fața zidurilor Ilionului. Georgienii au devenit de-a lungul timpului faimoși ca războinici, însă nu ca negustori. Comerțul georgian a fost în mare parte practicat de armeni. În secolul al XI-lea s-a consolidat sistemul feudalist în Georgia. Țăranii erau de obicei legați de glie, aparținând coroanei, bisericii sau nobililor. Țara era administrată de viziri și
Economia Georgiei () [Corola-website/Science/306190_a_307519]
-
sudică intră bărbații, pe când intrarea de pe latura nordică este folosită doar la ocazii speciale. În curtea bisericii, lângă peretele altarului, se află o piatră funerară care datează de dinaintea construirii actualei biserici. Ea a fost așezată deasupra mormântului lui Nikolai, copilul negustorului Rodion Popov din Focșani, decedat la 2 iunie 1854. Pe această piatră se află următoarea inscripție în limba rusă: ""Святый Боже, святый крѢпкiй, святый безсмертный, помилуй насъ. НамѢстѢ семъ погребено тѢло Фокшанскаго купца Родiона Попова сына его младенца Николы, скончавшагося
Biserica lipovenească din Iași () [Corola-website/Science/306262_a_307591]
-
сына его младенца Николы, скончавшагося 1854го года İюня 2го дня. Господи! Нелишы его Царствiя Небеснаго."", a cărei traducere în limba română este următoarea: ""Sfinte Dumnezeule, sfinte tare, sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. Aici odihnește trupul copilului Nikolai, fiul negustorului Rodion Popov din Focșani, care a murit la 2 iunie 1854. Doamne, nu-l lipsi de Împărăția Cerurilor.""
Biserica lipovenească din Iași () [Corola-website/Science/306262_a_307591]
-
Petru Rareș, programul iconografic fiind caracteristic monumentelor realizate în această perioadă. În anul 1589 au fost aduse moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la vechea mitropolie (de la Biserica Mirăuți unde fuseseră aduse de Alexandru cel Bun în 1402).În anul 1786 negustorul Hagi Ivanciu din Botoșani dăruiește un sicriu de lemn pentru păstrarea sfintelor moaște. Zece ani mai târziu, sulgerul Toader și soția sa Anghelusa din Mlenauti înlocuiesc iconostasul original. Iconostasul aparține stilului baroc moldovenesc, remarcându-se prin dimensiunile impresionante, somptuozitate ornamentală
Bisericile pictate din nordul Moldovei () [Corola-website/Science/306248_a_307577]
-
în cea mai mare parte anihilați de turcii selgiucizi în Asia Mică, la mare distanță de destinația lor finală, Ierusalimul. Supraviețuitorii au reușit să se alăture forțelor creștine din Ierusalim. În anii care au urmat, Ierusalimul a primit ajutor din partea negustorilor italieni, care se stabiliseră în porturile siriene, și din partea ordinelor militaro-religioase ale templierilor și ospitalierilor create în timpul domniei lui Balduin I. Succesul primei cruciade a fost fără precedent. Stabilitatea din Europa de Vest a permis unui mare număr de războinici nobili să
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
rabinică. Majoritatea comunității era de rit spaniol (sefard). După sosirea evreilor sefarzi în Grecia, mulți dintre romanioți au fost asimilați de către cei sefarzi. La începutul sec.20, comunitatea romaniotă din Ioannina număra cca. 4000 de membri, marea majoritate fiind mici negustori și artizani. Numărul lor a scăzut datorită condițiilor economice, astfel că puțin înainte să înceapă cel de-al doilea război mondial, 1950 romanioți părăsiseră Ioannina. Grupați în zona fortificată a orașului, Kastro, cei rămași au menținut două sinagogi, din care
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
și episcop în Regatul Ungariei și unul din reprezentanții de seamă ai umanismului în Europa. Valahia si Moldova s-au situat pe două căi comerciale importante traversate adesea de polonezi, de sași, de greci, de armeni, de genovezi și de negustorii venețieni, conectând cele două principate la evoluția culturii medievale din Europa. Cronica lui Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei, care acoperă perioada 1359 - 1594, este o foarte importantă sursă de informații despre viața, evenimentele și personalitațile din Moldova. Este printre primele
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
să s-au adăugat elaborarea foarte realistă a detaliilor, paletă cromatică rafinată și soluțiile decorative îndrăznețe. s-a născut în Borgo Sân Sepolcro (astăzi: "Sansepolcro"), un mic oraș din Toscana, fiu al lui Benedetto de' Franceschi, cizmar, tăbăcar, postăvar și negustor. Din aceste meserii se îmbogățește, devenind unul dintre cei mai înstăriți cetățeni ai orașului. Mama sa, Română di Perino da Monterchi, provenea și ea dintr-o familie bine situată. Istoricii fixează dată de naștere a artistului în anul 1411 sau
Piero della Francesca () [Corola-website/Science/304884_a_306213]
-
funcție în iunie 2008 și 2012. A fost suspendat din funcție în 25 iunie 2015. A fost membru PNL din 28 decembrie 1989 și deputat de București timp de două legislaturi: 1996-2000 și 2000-2004. Provine dintr-o familie înstărită de negustori și intelectuali, persecutați politic de regimul comunist. Tatăl său, Marcel Chiliman, a fost medic neurolog (condamnat la 7 ani de temniță grea ca „dușman al poporului”) iar mama sa, Viorica-Octavia a fost filolog. Este căsătorit din 1971 cu Alexandra Juvara
Andrei Chiliman () [Corola-website/Science/305508_a_306837]
-
canalul Mării Albe, si cu Siberia pe Suhona și Vîcegda. în 1553 Vologda a fost vizitată de marinarul englez Richard Chainslaur, care în același an a stabilit relațiile diplomatice dintre Rusia și Anglia. În 1554 agentul economic John Gass povestește negustorilor engleji despre Vologda că despre un oraș mare cu multă provizie și prețurile pe marfă de două ori mai ieftine decît în Moscova sau Novgorod. După aceste povestiri englejii au deschis în oraș palata să de comerț. În 1565 Ivan
Vologda () [Corola-website/Science/305513_a_306842]