6,948 matches
-
a tras spre el, zicându-i din nou să nu-i fie teamă, s-a așezat apoi în spatele lui, i-a pus acordeonul în brațe, spunându-i să și-l ia pe umăr, Prodan și l-a luat, și atunci nea Miki i s-a lipit de spate, și-a pus mâinile peste mâinile lui Prodan, zicându-i să se relaxeze, apoi și-au pus, împreună, mâinile pe clape și butoane, și nea Miki a început să miște degetele lui Prodan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
umăr, Prodan și l-a luat, și atunci nea Miki i s-a lipit de spate, și-a pus mâinile peste mâinile lui Prodan, zicându-i să se relaxeze, apoi și-au pus, împreună, mâinile pe clape și butoane, și nea Miki a început să miște degetele lui Prodan, și atunci, deodată, acordeonul a scos niște sunete, alandala mai întâi, dar apoi a început să se înfiripe un fel de melodie, din prima n-am recunoscut-o, mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cânta și tata când eram mic, nu-mi mai aminteam textul, numai melodia, deci pe asta au cântat-o, dar nu foarte exact, sunetele erau oarecum decalate, schimbat era și ritmul, tot cântecul era cumva încetinit, nu mai era săltăreț, nea Miki s-a aplecat la urechea lui Prodan, șoptindu-i ceva, și atunci, pentru o clipă, acordeonul părea că a tăcut, ținând o singură notă, lungă și vibrândă, nea Miki și-a sprijinit bărbia de umărul lui Prodan, și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și ritmul, tot cântecul era cumva încetinit, nu mai era săltăreț, nea Miki s-a aplecat la urechea lui Prodan, șoptindu-i ceva, și atunci, pentru o clipă, acordeonul părea că a tăcut, ținând o singură notă, lungă și vibrândă, nea Miki și-a sprijinit bărbia de umărul lui Prodan, și am văzut cum Prodan își închide ochii, și atunci, împreună, au început să cânte o nouă melodie, pe care n-o mai auzisem niciodată, una extrem de complicată, plină de întorsături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
melodie, pe care n-o mai auzisem niciodată, una extrem de complicată, plină de întorsături armonice, de parcă s-ar fi suprapus două melodii distincte, n-aș fi crezut că se poate face așa ceva cu un acordeon, nu mai auzisem nimic asemănător, nea Miki a început să-și miște capul pe ritmul muzicii, și atunci Prodan a început și el, încet, să dea din cap, între timp ritmul se accelera, vedeam degetele lui Prodan și degetele lui nea Miki dansând pe clape și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
el, încet, să dea din cap, între timp ritmul se accelera, vedeam degetele lui Prodan și degetele lui nea Miki dansând pe clape și butoane, era greu de spus ale cui erau degetele acum, părea că Prodan cântă singur, fără ca nea Miki să-l dirijeze, și părea că amândoi dansează, mișcându-și trupurile în ritmul muzicii, tropăind pe loc, lui nea Miki îi alunecaseră ochelarii negri spre vârful nasului, era să-i piardă, și atunci melodia s-a auzit și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și-a deschis ochii, cu fața schimonosită și-a luat mâinile de pe clape, strigând ceva, din cauza muzicii n-am auzit ce anume, poate era o înjurătură, că în același timp a încercat să-l lovească cu picioarele și coatele pe nea Miki, dar se pare că bătrânul îl ținea bine, că nu putea să-i scape din strânsoare, a făcut un pas înainte, încercând să se-ntoarcă, cu tot cu acordeon, când în sfârșit s-a eliberat, nu s-a făcut liniște numaidecât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pas înainte, încercând să se-ntoarcă, cu tot cu acordeon, când în sfârșit s-a eliberat, nu s-a făcut liniște numaidecât, acordeonul a mai scâncit o vreme, dar am reușit să aud ce striga Prodan, îl înjura de mama focului pe nea Miki, de la curvademăta până la boșorogâmpuțit, bătrânul era cât pe ce să cadă, atât de tare-l împinsese Prodan, striga și el că Prodan e un căcat, n-o să învețe niciodată să cânte la acordeon, pentru că n-are ambiție, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
învețe niciodată să cânte la acordeon, pentru că n-are ambiție, la care Prodan s-a repezit la el, te omor, poponar împuțit, îi striga, și l-am văzut cum își bagă mâna-n buzunar, scoțând briceagul în formă de pește, nea Miki a simțit pesemne ce-o să urmeze pentru că a încercat să se ferească, agitându-și mâinile, dar Prodan i-a înfipt lama briceagului direct în burtă, atunci amândoi au scos un răcnet, pentru o clipă nea Miki s-a aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Prodan s-a întors către mine, am observat că briceagul se-nfipsese într-unul din pliurile burdufului, și atunci mi-am dat seama pe loc ce se-ntâmplase, lama briceagului se închisese peste degetele lui Prodan, rănindu-l, iar când nea Miki s-a aplecat în față, atunci s-a înfipt în acordeon, se pare că așa s-a întâmplat, între timp nea Miki și-a luat damigeana, s-a târât în patru labe până la potecă, unde s-a ridicat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
seama pe loc ce se-ntâmplase, lama briceagului se închisese peste degetele lui Prodan, rănindu-l, iar când nea Miki s-a aplecat în față, atunci s-a înfipt în acordeon, se pare că așa s-a întâmplat, între timp nea Miki și-a luat damigeana, s-a târât în patru labe până la potecă, unde s-a ridicat și, fără baston, a luat-o spre blocuri, mergea repede, aproape alergând, Prodan s-a așezat pe jos, ștergându-și rana de la mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
m-am gândit că precis s-a făcut Iza fată mare, iar acum eu îi simt mirosul, mirosul feminității, și tocmai când aveam străluminarea asta, a intrat pe ușă nea Klidész, profu’ de mate, clasa s-a ridicat în picioare, nea Klidész s-a dus la catedră, a trântit catalogul din toate puterile, ca de obicei, și s-a uitat la noi, așteptând raportul, trebuia să-l dau eu, însă mintea mi se golise brusc și am rămas stând acolo ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
uitam, din spate, la gâtul Izei, părul ei negru, despletit, era prins doar cu cordeluța și, ceea ce nu observasem niciodată până atunci, avea cercei cu câte-o pietricică albastră, și atunci Iza a dat absenții și a terminat raportul și nea Klidész a primit raportul și ne-a spus să stăm jos. Trecând la locurile noastre, în bancă, am simțit din nou acel miros de fată mare, dar nu mai era atât de puternic ca adineaori, iar când m-am așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu părul de pe cap, și eu i-am zis că sigur că da, are exact aceeași culoare, dar p’asta Feri n-a mai crezut-o. Gândindu-mă la toate astea, n-o scăpam din ochi pe Iza, între timp nea Klidész a început să ne explice un soi de problemă, a și desenat pe tablă un triunghi, unul echilateral, urma să demonstreze că bisectoarea împarte și laturile opuse în părți egale, ei, și atunci, când am văzut acel triunghi echilateral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
simțise probabil că mă holbez la ea, și atunci am crezut că o să se întoarcă și o să se uite la mine, și atunci am simțit cum roșesc și mi-am întors repede capul și am observat că din spate vine nea Klidész, avea obiceiul să le tragă câte o scatoalcă ălora de nu erau atenți, am întors repede foaia și am început să copiez de pe tablă, de parcă aș fi continuat pe o pagină nouă, dar nea Klidész, ajungând lângă mine, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
observat că din spate vine nea Klidész, avea obiceiul să le tragă câte o scatoalcă ălora de nu erau atenți, am întors repede foaia și am început să copiez de pe tablă, de parcă aș fi continuat pe o pagină nouă, dar nea Klidész, ajungând lângă mine, mi-a tras una peste ceafă, însă nu prea tare, așa că am crezut că scăpasem ieftin, trecuse deja de banca mea, dar deodată și-a întins mâna și, fără să se uite la mine, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de banca mea, dar deodată și-a întins mâna și, fără să se uite la mine, m-a urecheat atât de zdravăn c-am crezut că mi se desprind urechile, am și strigat de durere, între timp am auzit cum nea Klidész îmi șuieră printre dinți să-i dau caietul, i l-am dat, el m-a târât spre catedră trăgându-mă de urechi, spunându-mi că probabil n-am priceput că nu suntem la ora de desen, dar c-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a arătat desenul meu întregii clase și mi-a spus să-mi fie rușine și, trecând pe lângă catedră, m-a mai tras o dată de urechi, de era să cad peste catedră, și atunci am auzit cum râd cu toții în hohote, nea Klidész nu mi-a dat drumul încă, m-a dus direct la coșul de gunoi, abia atunci mi-a dat drumul, a răsturnat coșul, hârtiile, cotoarele de mere, șpanurile de creioane s-au risipit pe jos, știam deja care o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a dus direct la coșul de gunoi, abia atunci mi-a dat drumul, a răsturnat coșul, hârtiile, cotoarele de mere, șpanurile de creioane s-au risipit pe jos, știam deja care o să-mi fie pedeapsa, mi-a spus-o și nea Klidész, până la sfârșitul orei sfântă statuie și multipli de doi, asta însemnând că trebuia să mă urc pe fundul coșului de gunoi întors și, până la sfârșitul orei, să stau într-un picior, cu mâinile întinse deasupra capului, și să număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu mâinile întinse deasupra capului, și să număr între timp în gând: dublez cifra doi, apoi dublez rezultatul, apoi iar, și iar, și iar, și până la sfârșitul orei trebuia să obțin un număr de cel puțin zece cifre, că altfel nea Klidész o să-mi dea atâția de patru, câte cifre mai lipsesc până la cele zece, și asta era foarte greu, nu reușise s-o facă nimeni, niciodată, până la patru mii nouăzeci și șase au mai reușit unii, pe urmă e foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
până la patru mii nouăzeci și șase au mai reușit unii, pe urmă e foarte greu să mai reții atâtea cifre. Când m-am urcat pe coșul de gunoi, cu mâinile întinse deasupra capului și cu degetele depărtate pentru că, după cum spunea nea Klidész, așa trebuie să arate statuia unui sfânt, să-și poată face păsările cuib printre degetele sale, am observat că Iza se uita la mine, coșul de gunoi fiind chiar în fața băncii ei, între timp nea Klidész, sprijinit de catedră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
depărtate pentru că, după cum spunea nea Klidész, așa trebuie să arate statuia unui sfânt, să-și poată face păsările cuib printre degetele sale, am observat că Iza se uita la mine, coșul de gunoi fiind chiar în fața băncii ei, între timp nea Klidész, sprijinit de catedră, explica în continuare cazurile de asemănare a triunghiurilor și că, dacă sunt asemenea, nu înseamnă că sunt și identice, iar eu am încercat să număr, am și înmulțit patru mii nouăzeci și șase cu doi, uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
iar mie mi s-a făcut rușine de gândurile mele și am încercat să număr mai departe, dar mă dureau rău brațele și umerii și mi se făcuse și foame, mă gândeam la gustarea mea, pâine cu magiun de caise, nea Klidész continua să explice despre triunghiuri, iar eu am greșit din nou înmulțirea, ultima cifră pe care mi-o aminteam era o sută treizeci și unu de mii șaptezeci și doi, tare mult aș fi vrut să-mi las odată mâinile jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să continue greva, însă eu, din păcate, n-aveam batistă și nici vreun lucru de care să mă spânzur de încheietura mâinilor, așa c-am ținut în continuare mâinile ridicate, încercând să număr, dar nu mai reușeam deloc, și atunci nea Klidész s-a uitat la mine și a spus că acuși sună de ieșire, și ia să vedem la ce rezultat a dus inspirația divină a sfântului nostru, e clar că berzele nu și-au făcut cuib printre degetele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mie m-a făcut să roșesc atât de puternic, încât n-am putut să zic numărul, deși l-am înțeles în întregime, am rămas în continuare tăcut, cu mâinile ridicate, cocoțat pe coșul de gunoi, cu obrajii învăpăiați, și atunci nea Klidész a spus că dacă eu nu și nu, atunci fie și-așa, el mi-a oferit o șansă, și zicând asta, mi-a zâmbit, și a tras un șut în coșul de sub mine, și atunci a sunat de ieșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]