6,675 matches
-
savant precum Louis Réau sintetizează perfect această mentalitate în monumentala sa sinteză, Iconographie de l'art chrétien: "În gândirea medievală, natura întreagă, la fel ca și istoria umanității apărea ca un simbol religios. Nu a existat niciodată o mai mare obsesie a divinului. Totul este semn și vizibilul nu este decât ceea ce acoperă invizibilul""34. Or, tocmai acest "invizibil" era cel care îl preocupa pe omul medieval, pentru care elementele concrete ale naturii trimiteau obligatoriu la cele abstracte, transcendente. Așa se
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
-și mai concentreze atenția doar asupra spațiului exterior, și asta chiar în momentul în care misiuni ca Apollo și altele explorau Luna. Asistăm la o perioadă curioasă, când coexistă, în Statele Unite, textele angoasante ale lui Philip K. Dick, ale cărui obsesii apar simultan cu o viață cotidiană ce pare să-și fi pierdut rațiunea, și saga galactică Dune (Frank Herbert, 1965-1985)63. În aceeași perioadă, și în foarte puțin timp, Cordwainer Smith publică o operă de nedefinit, seria Instrumentality of Mankind
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
engleză, „pentru că în acest fel, în această țară (SUA), aproape două generații de medici nu au putut beneficia de pe urma lor.” Pe lângă aprecierea indicațiilor pertinente de dietă, Joslin subliniază și el prioritatea absolută a lui Bouchardat în autocontrolul glucozuriei de către pacienți, obsesia de a obține urina fără glucoză și importanța efortului fizic (alături de dietă), pentru a obține acest rezultat. Joslin mai amintește și altă observație a lui Bouchardat: „Femeile afectate de diabet devin rareori însărcinate. Din numărul mare de femei diabetice pe
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
sensibile la intemperii. Culoarea dominantă a cartierelor de blocuri era griul. Această culoare monotonă acoperea majoritatea obiectelor utilizate cotidian și era emblematică pentru arhitectura orașelor. Omogenizarea și tipizarea formelor, culorilor ambientului ca și a comportamentelor umane și a atitudinilor reprezentau obsesii ale lui Ceaușescu (Kligman, 2000), cu efecte profunde asupra creativității indivizilor și a culturii societății. în locuințele din orașe, unde distribuirea căldurii și a apei era centralizată, apa în general și apa caldă în special erau distribuite după o logică
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
va încerca să se separe, punându-se la adăpost. c) Adulții clasificați în categoria atașamentului insecurizant ambivalent trăiesc dragostea ca pe o stare cu intense suișuri și coborâșuri, de la euforie și speranțe nemăsurate, la gelozie intensă și depresie. Dezvoltă o obsesie față de partener și nu sunt niciodată mulțumiți de reciprocitatea partenerului. Se îndrăgostesc repede, la prima vedere și sunt tot atât de repede dezamăgiți de partener. Construiesc relații de ură-dragoste și nu prea sunt capabili să pună capăt relațiilor, în ciuda insatisfacțiilor. Se manifestă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de acum, cosmopolitul va face loc în mine moldoveanului"5. Or, în această oscilație între două literaturi e angajată o bifurcare radicală de poetică. În trecerea dintr-o literatură în cealaltă autorii nu își duc bagajul de cunoștințe, deprinderi și obsesii ca și cum și-ar transporta o identitate constantă prin mai multe peisaje literare. Ei își schimbă felul în care fac literatură, modul de a o fabrica. A fi contemporan cu începuturile unei literaturi e o șansă - rară - de a ocupa o
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de-a lungul istoriei literaturii române: Generația '27, articolul lui Tudor Vianu despre Generație și creație din 1935, eseul lui Mircea Martin din 1969 care prezenta sub același titlu promoția scriitorilor șaizeciști sau importanța legitimării generaționale pentru mișcarea optzecistă 130. Obsesia generațiilor revine la anumite intervale nu numai pentru forța explicativă a modelului, cât mai ales pentru capacitatea de a reancora literatura, cu violență chiar, într-o realitate socială și biologică - pentru că transportă în inima unui univers de practici specializate prezențele
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
implicat un proces de "realizare" a temelor creației eminesciene, în sensul materializării în existența comună a unor reprezentări prin natura lor imateriale. Florile de tei care l-au însoțit la înmormântare, diversele ritualizări publice ale unor elemente de imaginar liric, obsesia plopilor etc., precum și receptarea unor poeme ca texte premonitorii, toate acestea țin de perpetuarea în viața reală a clișeelor poetice. "Sugestivă din punct de vedere al ceremonialului funerar este compoziția ritualului respectiv, care pare să fie o reduplicare a unor
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
pp. 393-394. 139 Mihai Zamfir, Scurtă istorie. Panorama alternativă a literaturii române, I, Cartea Românească - Polirom, București, 2011, p. 48. 140 Costache, Eminescu. Negocierea unei imagini, p. 215; de asemenea, la pp. 180, 193. 141 Pentru un inventar succint al obsesiilor sociale legate de impactul poeziei eminesciene, v. Boia, Mihai Eminescu, românul absolut, pp. 31-46. 142 Ghica, "Despre literatura țărei", pp. 560-561. 143 Fichte, Cuvântări către națiunea germană, p. 161. 144 Vulcan, Panteonul român, p. 9. 145 Ghica, "Despre literatura țărei
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
o viață de huzur, nu pot să mă plâng (râdem). C. I.: Bănuiesc că asta se petrecea toamna, la strânsul recoltei, dar în general deținuții erau mai tot timpul înfometați. S.Ț.: Păi, haideți să vă povestesc cum se manifesta obsesia foamei printre deținuți! Este episodul cel mai degradant din câte mi-au fost date să trăiesc. Zic degradant cu privire la renunțarea la demnitatea umană din cauza disperării la care te aducea foamea. Eram la Stoenești, la câțiva km de Salcia. Dormeam în
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
se dădeau și 10 grame de marmeladă de persoană, ca un cubuleț mic de zahăr, care de asemenea se tăia tot cu coada lingurii. Aveam în echipă doi avocați: Mocănașu Dumitru 26 și Brutu Teodor 27 de la Roman. Mocănașu avea obsesia foamei deși asta se incumbase în toți. Când îi venea rândul lui Mocănașu stătea și se învârtea în jurul feliilor de pâine tăiate, se uita, cumpănea pe care s-o aleagă și ceilalți: "Hai, domnule, alege odată, ce Dumnezeu te tot învârți
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
deloc astfel). Primul film pe care l-am văzut în a doua parte a TIFF-ului a fost Amanții obșnuiți (Les amants réguliers, 2005, regia Philippe Garel), o construcție à la Godard de trei ore, lentă și stăruitoare, despre eterna obsesie a francezilor din ultimele decenii - adică mai ’68 și deziluziile unei generații sufocate de propriile idealuri. La miezul nopții, când s-a sfârșit pelicula, în sală mai erau vreo 25 de persoane, cu ochii înroșiți și priviri cam bezmetice. Este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
Cel care se invită, ca în nuvela lui Maupassant , "Prietenul Joseph", publicată în Le Gaulois pe 3 iunie 1883, apare deja înainte de Horla ca o amenințare pentru zona proximală, spațiul de identitate și de intimitate al proprietarului, uzurpate de către parazit. Obsesia unei deposedări de sine caracterizează fantasma de intruziune a unui parazit în spațiul domestic, după cum vedem mai întâi cu vechiul prieten regăsit care se instalează, busculând modurile de viață de gândire ale cuplului gazdă care, în cele din urmă, își
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în artificiu, transformarea în marionetă a personajului care își va pierde sufletul. Pentru Kafka, problema migrantului este în centrul tramei romanești. El nu încetează să pună problema asimilării, aceea de a găsi un loc imposibil pentru un erou "deterotorializat"555. Obsesia găsirii locului său este foarte concret reprezentată de către gesturile lui Karl, neîndemânatic cu corpul său care trebuie să se ghemuiască, chircească, îndoiască... problemă fizică de adaptare la un nou spațiu în care el se simte mereu străin. De ce se pleacă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
decât un proces de degradare: Karl va merge din ameliorare foarte provizorie în degradări din ce în ce mai marcate, degradări care vor fi punctate de murdării care îi vor strica hainele și prin pierderea progresivă a identității sale și a numelui său. Această obsesie a mașinilor, pe care Karl în inocența sa infantilă le pervertește în mașini atrăgătoare, are legătură cu un sistem ritual. Idealul de precizie și de perfecțiune (idealul de bun elev, de bun muncitor pe care Karl ar vrea să-l
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Israelul a preferat războiul preventiv, Războiul de șase zile fiind, în acest sens, cel mai revelator exemplu.563 Andrew Killgore (fost ambasador al SUA în Qatar) aprecia că "seculară neîncredere în ne-evrei s-a metamorfozat în timp într-o obsesie fanatica a evreilor față de securitate, în fața căreia trebuia să se supună în virtutea caracterului sau transcendental".564 Această perspectivă încearcă să ofere o explicație pentru convingerile israelienilor care în mod frecvent au susținut că "singurul limbaj pe care-l puteau înțelege
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
guvernării este un semn al avansului unui stat omnipotent, ce anulează, pe durată lungă, orice vocație a autonomiei individuale. O digresiune despre revoluționari și fanatism Liberal conservatori în accepțiunea occidentală a sintagmei, junimiștii vor fi marcați, asemenea contemporanilor lor, de obsesia „revoluționară“. Critica anului 1848, critica tipului conspiratorial și iacobin de politică, critica rupturii pe care o recomandă liberalii radicali munteni sunt, toate, reflexul local al unei con duite intelectuale occidentale - ca și în alte ocazii, junimiștii pledează pentru o manieră
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
se întinde pe patru decenii, poate fi schimbată. Cu condiția ca acestui edificiu inspirat de luminile Occidentului elita să îi ofere un sol solid și fertil, susceptibil de al face să supraviețuiască în timp. Din formele fără fond decurge, așadar, obsesia lui Carp legată de imaginea unei națiuni care abandonează, o dată pentru totdeauna, reflexul replierii către stat, căutând, prin energie individuală, articularea binelui comun. Unui stat împovărat de clientelism, Carp îi va opune, odată cu „Era nouă“, proiectul de evoluție organică a
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
produs organic, ci un artefact sterp, incapabil dea se regenera.<ref id=”1”>Eminescu, Opere, vol. XIII, Editura Academiei R.S.R., București, 1985, pp. 196-197.</ref> Evoluționismul eminescian, colorat de o patimă retorică străină oratoriei lui P.P. Carp, are în centru obsesia acomodării progresului cu realitatea istorică a națiunii. Fibra conservatoare tinde să privilegieze această legătură cu tradiția, iar Eminescu nu se poate rupe, nici un moment, din acel lanț al generațiilor evo cat de Burke. Prudența este antidotul pe care Eminescu îl
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
revoluționare, care face apel la modificările dramatice de decor și la retorica inflamată, junimismul militează, nu mai puțin pasionat, pentru evoluția care face să rodească sâmburele din solul național. Din această perspectivă, se poate observa în reflecția lui Carp o obsesie a policentrismului: modernizarea ro mânească păcătuiește prin concentrare administrativă și prin hipertrofiere. Anemia vieții locale, tendința de a acorda Centrului putere de decizie prin ucaz sunt semnele unei patologii care își are originile îndepărtate în mecanica iacobină și bonapartistă a
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
convorbirea cu liderul sovietic de la Moscova l-au marcat pe Nicolae Ceaușescu. Mihail Gorbaciov avea să scrie că a sesizat o schimbare a liderului român. „Acesta - scrie Gorbaciov - producea o impresie oarecum stranie: strălucirea din ochi, o stare de anumită obsesie și, totodată, un fel de întârziere în reacții. îl speria mersul evenimentelor și s-a interesat de opinia mea în legătură cu aceasta”. Asigurările liniștitoare ale lui Gorbaciov că, în ciuda caracterului contradictoriu și dureros al acestor procese, în ele „domină transformările cu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
emis opinia că acțiunile GEG și legionare de infiltrare în România au determinat intervenția directă a sovieticilor în afacerile României. Reacția sovietică poate fi înțeleasă prin observarea structurii de comandă sovietică. Stalin era un suspicios rus tradițional, care avea o obsesie față de spioni și dușmani ascunși, exemplul cel mai clar al acestei manifestări fiind Marea Teroare din anii ’30. Potrivit lui Hrușciov, Stalin pierduse contactul cu realitatea, iar suspiciunea lui a crescut după invazia germană, în 1941. Sovieticii erau preocupați să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
lucrarea sa despre Donbas, Radosav afirmă că „foamea și disperarea erau atât de puternic trăite de deportați, încât ele sunt reflexiv aduse în memorie”. El susține mai departe că relația deportaților cu hrana se manifesta pe două niveluri, primul fiind „obsesia de a trăi cu foamea”, iar al doilea obsesia privind „procurarea hranei”. Pentru unii, prima experiență a înfometării a început devreme, o dată cu călătoria lor spre est, dat fiind faptul că nu își aduseseră mâncare sau, dacă au avut-o, le-
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
disperarea erau atât de puternic trăite de deportați, încât ele sunt reflexiv aduse în memorie”. El susține mai departe că relația deportaților cu hrana se manifesta pe două niveluri, primul fiind „obsesia de a trăi cu foamea”, iar al doilea obsesia privind „procurarea hranei”. Pentru unii, prima experiență a înfometării a început devreme, o dată cu călătoria lor spre est, dat fiind faptul că nu își aduseseră mâncare sau, dacă au avut-o, le-a fost confiscată, ca și hainele. Puținii norocoși care
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și de departe cele mai nutritive erau cojile de cartofi găsite în coșurile de gunoi, pe care deportații le găteau cu sare și apă, rezultând un soi de supă. Deși mâncarea găsită la gunoi nu era întotdeauna atât de apetisantă, obsesia deportaților privind procurarea hranei îi aducea pe unii dintre ei la acțiuni disperate, așa cum arată unul dintre respondenții lui Radosav: Am găsit în gunoi carne de la un cal mort, cu viermi, pe care am spălat-o și am gătit-o
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]