7,232 matches
-
arate înțelepciunea căilor Domnului", el urmărea un scop diferit de cel al tratatului : natura Paradisului pierdut este stabilită de tradițiile literare din care se inspiră .și de relațiile lui cu poezia anterioară a lui Milton. Teologia expusă de Milton în Paradisul pierdut este ortodox-protestantă sau, cel puțin, susceptibilă de a fi interpretată ca atare. Dar faptul că cititorul nu împărtășește această teologie nu răpește nimic din frumusețea poemului. 325 Blake a exprimat părerea că, potrivit "intenției" subconștiente a lui Milton, adevăratul
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
ca atare. Dar faptul că cititorul nu împărtășește această teologie nu răpește nimic din frumusețea poemului. 325 Blake a exprimat părerea că, potrivit "intenției" subconștiente a lui Milton, adevăratul erou al poemului este Satana ; iar la. Byron și Shelley regăsim Paradisul pierdut într-o viziune romantică, în care Satana este asociat cu Prometeu și în care se insistă aprobativ, așa cum insistase, mai devreme, Collins, asupra "primitivismului"' edenului lui Milton. *18 Desigur, așa cum a arătat Denis Saurat, există și o interpretare "umanistă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Saurat, există și o interpretare "umanistă" a poemului. Amploarea, perspectivele lucrării, peisajul ei - sumbru sau de o măreție vagă - nu sunt anulate prin neacceptarea concepției teologice sau istorice de care e străbătută. Că, în ciuda faptului că ideologia lui e depășită, Paradisul pierdut rămâne un mare poem, datorită stilului său, este un lucru foarte îndoielnic. Această teorie împinge la absurd ideea separării "formei" de "sensul" unei opere ; aici "forma" devine "stil", iar "sensul" devine "ideologie". De fapt, separarea nu se aplică nici
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
nasul lor în Canaan erau roiuri de îngeri la filisteni și la eseni, iar pentru cei din Alexandria își puteau ostoi necazul cu îngerii terapeuților pe care Filon i-a cunoscut foarte bine! Tradiția mozaică anterioară exilului nu cunoaște nici paradis, nici iad, nici un loc intermediar. După moarte, sufletul omului se ducea în she’ol unde se adunau cu strămoșii lor, adică într-un întuneric absolut stînd toți chirciți. Cuvîntul paradis apare numai de trei ori în Cîntarea cîntărilor, Eclesiat și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
cunoscut foarte bine! Tradiția mozaică anterioară exilului nu cunoaște nici paradis, nici iad, nici un loc intermediar. După moarte, sufletul omului se ducea în she’ol unde se adunau cu strămoșii lor, adică într-un întuneric absolut stînd toți chirciți. Cuvîntul paradis apare numai de trei ori în Cîntarea cîntărilor, Eclesiat și Nemeia, și vine din persa- nul pardes: grădină închisă, parc. Dar Nemeia este din secolele ll î.e.n. iar celelalte două sînt din secolul lll al erei noastre, deci povestea este
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
pomenește de viziunea Domnului și a Sfintei Fecioare. Era și timpul să se gîndească la aceasta, comentează AriŁs. O astfel de menționare tardivă a viziunii divine demonstrează că ea era resimțită ca secundară, în ciuda tuturor eforturilor pioase : adevărata fericire a Paradisului este reunirea cu cei dragi. Erodînd tendința marilor instituții ale modernității de a-și subordona individul, modernitatea tîrzie a curățat mentalul european de transcendențele obiectivate și mai ales de încrederea în asemenea obiectivări. Singura instanță creditată ca purtătoare de transcendență
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
se spune, omul are veșminte de lumină. Ele constituie manifestarea interiorului uman, radiația sufletului uman ceresc strîns articulat cu strălucirea divină. în acest caz, veșmîntul nu acoperă și nu limitează, ci face vizibilă și operantă ad extra subiectivitatea. Ieșirea din paradis echivalează cu trecerea în regimul obiectivării, instituie un raport prin exterioritate cu realul, iar în această condiție omul capătă veșminte de piele : e configurat prin periferia, prin limitările lui și cunoaște lucrurile pornind de la suprafața lor. Efortul spiritual vizează resorbirea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Săptămînii Mari : Cămara ta, Mîntuitorule, o văd împodobită și îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa. Luminează, Doamne, haina sufletului meu. în Zohar, text esențial al Cabalei, se vorbește despre Adam înveșmîntat de Dumnezeu cu gloria țesută din lumina Grădinii Paradisului, un veșmînt care îl părăsește odată cu izgonirea din Eden și care se va coborî din nou asupra lui Enoh (cf. Moshe Idel, Ascensiuni la cer în mistica evreiască, Polirom, Iași, 2008, p. 79). Gershom Scholem, La Kabbale, Gallimard, Paris, 1998
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
care își conduce întreaga viață potrivit voinței de adevăr. Așa cum le face să apară, în tradiția ebraică și creștină, episodul inaugural al Facerii, libertatea omului și responsabilitatea lui sînt legate tot de tema alegerii, a liberului arbitru. și, deși în Paradis alegerea e mai curînd de ordinul cunoașterii amăgită de șarpe, Eva judecă greșit , componenta voință nu este mai puțin prezentă prin încălcarea avertismentului divin. Pe această componentă a ființei umane vor insista autorii creștini, de la Sfîntul Pavel înainte, atunci cînd
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
de la Sfîntul Pavel înainte, atunci cînd vor trata, iarăși și iarăși, alegerea : cea spirituală, dar mai ales cea morală, între bine și rău, virtute și păcat, ceresc și pămîntesc, suflet și carne, om interior și om exterior, viață și moarte, paradis și infern. Ceea ce fac nu știu căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc (Romani, 7, 15 și 19). Deși cunoașterea, rațiunea, discernămîntul au, evident, primul rol în identificarea justă a dualității sau
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
din Facerea creșteți și vă înmulțiți nu cuprinde o repetiție de intensificare, ci distincția dintre înmulțirea numerică a omului originar și creșterea lui pînă la statura completă de om deificat, de om universal, creștere pe care eroarea de alegere din Paradis a stingherit-o și a deformat-o și pe care Christos o reașază în făgașul ei drept. Scriind în atmosfera culturală a Antichității tîrzii, la sfîrșitul secolului al II-lea, Sfîntul Teofil al Antiohiei considera că Dumnezeu pusese în omul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
în libertate și consimțire de principiul din care își trag realitatea și libertatea. Abia atunci ansamblul devine un organism. S-ar putea spune că prin cădere omul și lumea lui se condamnă la o funcționare de tip individual-general. Ieșirea din Paradis înseamnă ieșirea din teritoriul universalului, unde îndeletnicirea firească a omului originar consta în contemplarea Unului. în regim mundan, această contemplație devine trudnică, supranaturală, nu ne mai stă la îndemînă, trebuie cucerită. Finitudinea, diferențierea potențial conflictuală, legile de tip concurență, ale
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
să își rearticuleze corpul, sufletul și rațiunea/discernămîntul cu intelectul contemplativ, facultatea capabilă de infinitul divin, receptacul pentru elementul non-uman din om. Iubirea/caritatea nu este decît această recuplare la universal pusă în aplicație, în act, în acțiune. Inaugurată în Paradis, funcționarea de tip universal a omului e pregătită și presimțită de-a lungul istoriei, e atinsă de puțini chiar în cursul ei, prin realizare verticală, se desăvîrșește în împărăția unde Dumnezeu este totul în toate. Cînd Christos le spune oamenilor
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
dogmei. Putea fi chiar apăsată de teoria pedepsei și a răsplății 1, concepție subalternă, de altfel, în ochii Sfîntului Ioan și ai Sfîntului Pavel sau ai unor mistici precum musulmana Rabi'a, care voia să stingă infernul și să incendieze paradisul pentru ca Dumnezeu să fie adorat în deplină libertate. în modernitate, teoria infernului și a paradisului și-a diminuat ori și-a pierdut puterea de a ne ordona viețile. și-a epuizat capacitatea de a descrie geografia lumii de dincolo. Pe
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
altfel, în ochii Sfîntului Ioan și ai Sfîntului Pavel sau ai unor mistici precum musulmana Rabi'a, care voia să stingă infernul și să incendieze paradisul pentru ca Dumnezeu să fie adorat în deplină libertate. în modernitate, teoria infernului și a paradisului și-a diminuat ori și-a pierdut puterea de a ne ordona viețile. și-a epuizat capacitatea de a descrie geografia lumii de dincolo. Pe Berdiaev, filozof al libertății, ea îl revolta, dat fiind că transformă viața spirituală în proces
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
conducă trupul de carne spre întîlnirea cu principiul lui. Posturile, disciplina rugăciunii și a muncii manuale nu urmăreau să mortifice trupul pieritor, ci să-l subțieze, să-l facă să regăsească întrucîtva liniștea, respirația, consistența ce-i fuseseră proprii în Paradis. Ei încercau să ducă trupul cît mai departe în aventura persoanei lor integrale. Departe de a-l reprima, asceții severi ai pustiei purtau o rafinată grijă spirituală trupului. Aveau o atitudine de tip înglobant, care vizează întregul ființei omenești, are
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
în raport cu vitalitatea fenomenului religios contemporan , expresia are mai multă justețe, după părerea mea, în ce privește ieșirea societăților occidentale din doctrinele istoriei liniare, previzibile. Pînă în secolul Luminilor, mentalul colectiv admitea fără șovăială că istoria e procesiunea întregii umanități de la căderea din Paradis spre un capăt de dincolo de lume. Nu numai omul, ci și umanitatea se afla în călătorie pe un drum bine trasat, spre o țintă cunoscută. Istoria trebuia parcursă pentru ca tot neamul omenesc să ajungă în fața Judecății finale și a stării
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
de tip raționalist, și-a putut privi, în secolul XX, roadele cele mai sinistre. Totalitarismele au văzut în istorie și, timp de cincizeci de ani, comunismul a făcut efectiv din ea marșul unor deținuți, împinși sub escortă ideologică spre un paradis carceral. Raționalitatea, care trebuia să conducă umanitatea spre o universală bunăstare, s-a materializat în alimente, căldură și mai ales conștiință drastic raționalizate de statul comunist. Căci de destinul pe care omul e perfect capabil să și-l construiască cetățeanul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
transcendentă ori nu. De altfel, chiar mentalitatea modernă s-a format, în parte, prin reacție contra unei teologii oficiale de tip judiciar, care risca să facă din istorie procesul de selecție pentru un Infern și un Purgatoriu supraaoglomerate, pentru un Paradis aproape pustiu. Născută prin reactivitate, modernitatea timpurie a înlocuit această teologie mai degrabă sumbră cu o ideologie optimistă a istoriei, proclamînd marșul omului și al națiunilor către un viitor luminos și demn sau măcar prosper și demn. Dar, în secolul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ideologie optimistă a istoriei, proclamînd marșul omului și al națiunilor către un viitor luminos și demn sau măcar prosper și demn. Dar, în secolul XX, istoria a arătat limpede că nu-și poate produce propriul sfîrșit, că nu poate furniza paradisuri sociale nici măcar sub biciul propagandei și al represiunii. Karl Popper a criticat cu o metodică necruțare inanitatea sau mizeria istoricismului : pretenția de a descoperi sau impune legi ale dezvoltării istoriei, care îi decid traiectoria viitoare. în modernitatea tîrzie, ideologiile care
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
însă posibilă o lectură a textelor lui Locke care să pună în evidență că autorul împărtășește într-o anumită măsură presupoziția fundamentală a lui Hobbes. Distincția dintre starea naturală originală și starea naturală decăzută nu modifică mecanismul contractului social, atâta vreme cât "paradisul [a fost] pierdut"80. Faptul că omul natural are simțul moralității și este sociabil nu schimbă nimic din logica utilitaristă a asocierii prin alegere rațională. Când oamenii sunt angajați într-o luptă radicală unii împotriva celorlalți, moralitatea trece într-un
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Dacă ar fi avut o cît de slabă vocație pentru eternitate, omul s-ar fi mulțumit cu Dumnezeu, în apropierea căruia prospera, în loc să alerge către necunoscut, către nou, către ravagiile la care duce pofta de analiză. După ce a sfărîmat unitatea paradisului, și-a dat toată osteneala s-o sfarme și pe cea a pămîntului, introducînd un principiu de fărîmițare ce urma să-i distrugă ordinea și anonimatul"121. Ca fractură și fisură a ființei, id est: ca individ (o noțiune ambiguă
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
răspuns înainte să fi bătut la ușă. Din nefericire, rugăciunile noastre sunt, de cele mai multe ori, imperative, ca și cum Dumnezeu este Cel care trebuie să-și schimbe atitudinea. îl socotim pe El marele obstacol pentru ca viața noastră și pământul să devină Paradis. Cineva spunea: din copilărie m-am rugat să ajung un mare sfânt, și Dumnezeu nu m-a auzit. Feuerbach afirmă că omul devine ateu când se consideră mai bun decât Dumnezeu căruia i se roagă. Cu alte cuvinte, ateismul se
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ci le descoperă. E o terapie a răului. Iraționalitatea nu e asimilată neapărat răului dar fără igiena artei, iraționalitatea se poate despleti dezastruos peste viețile oamenilor. Omul are nevoie organică de utopie, de perfecțiune, el este făcut să guste frugal Paradisul. Unii au vocația sfințeniei. Majoritatea însă, nu. A impune sfințenia cu forța înseamnă a mutila, a distruge. Singurul loc legitim al utopiei este literatura. Iraționalitatea se regăsește acasă doar în artă. În societate, trebuie să funcționeze regula, norma, democrația chiar dacă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ultracivilizată pentru un colțișor de natură feciorelnică este un reviriment al romantismului. Aventura mai mult sau mai puțin spirituală de a se îndrepta spre teritorii încă necucerite de civilizație, e un loc comun al scriitorilor și o reminiscență a nostalgiei paradisului. John Steinbeck sau Pearl Buck sunt doar câteva nume de scriitori care explorează un univers natural care va fi în scurtă vreme denaturalizat. Din când în când, în om bate spasmul romantic al locuirii în lumea naturală. Această lume, echivalent
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]