6,252 matches
-
argumentul lui Sen (1976). footnote> În (1976), Sen revine la ideea indivizilor cu preferințe liberale, și o formulează ca restricție a condiției Pareto slabe care nu procedează la negarea unei alegeri unanime de un observator din afară. Pentru a evita paradoxul lui Gibbard, Sen adoptă o versiune modificată a condiției libertariene care să determine o alocare de drepturi: a) nevidă (nontrivială) - să nu conțină numai membrii diagonali ai produsului cartezian al mulțimii alternativelor<footnote i.e. dacă avem A={x,y,z
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
nu va fi transformată în preferință socială. Nu vom avea, așadar, o preferință socială între x și z. footnote>. Cum acestea sunt consistente din premise (vezi Suzumura (1978), (1979) și Sen (1976)), relația de preferință socială este și ea consistentă. Paradoxul este rezolvat<footnote O restricție care generează același rezultat pe baza altui argument este cea propusă de Hammond (1982). Argumentul se bazează pe consistența dintre preferința pe x-varianta din sfera personală cu i-varianta din decisivitatea paretiană. Dacă fiecare i
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
baza altui argument este cea propusă de Hammond (1982). Argumentul se bazează pe consistența dintre preferința pe x-varianta din sfera personală cu i-varianta din decisivitatea paretiană. Dacă fiecare i păstrează constantă preferința pentru i-varianta din decisivitatea libertariană, atunci paradoxul nu apare. Hammond condiționează criteriul Pareto slab de acest tip de preferințe, propunând criteriul Pareto privat. În cazul în care preferințele din sfera publică nu sunt orientate privat, funcția le transformă în preferințe orientate privat. footnote>. 5.3. Restricția Saari
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
și dimensiunea de conexiune între acestea, pe care o prezintă condiția paretiană. În cuvintele lui Saari: „o direcție alternativă este aceea de a recunoaște că axioma lui Sen ( *L ) separă deciziile pentru anumite perechi, în vreme ce (P) insistă pe conectare. Rezoluția paradoxului decurge din corectarea acestei incompatibilități”. [Saari, 1997, p. 92]. În al doilea rând, „dacă societatea îmi acordă dreptul de a-mi alege tricoul, de ce alții continuă să compare una dintre alternativele mele cu alte alternative?”[Saari, 1997, p. 92]. De
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
atunci condiția Pareto (P) nu se aplică niciunei perechi care îl include pe a sau pe b” [Saari, 1997, p. 92]. Aceasta formă relaxată a condiției Pareto este consistentă cu domeniul universal și condiția libertariană. 5.4. Restricția List Pentru paradoxul lui Sen, în (2003), List propune o soluție lexicografică, adică o soluție care acționează în câțiva pași notați alfabetic și care sunt ordonați după prioritatea acestora. Înainte de a o formula, voi fixa problema în termenii lui List: „teorema de imposibilitate
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
acesta preferă pe x lui y. Dacă însă acesta preferă pe y lui x, această preferință a sa nu va fi reflectată în ordinea socială decât dacă ceilalți indivizi preferă pe y lui x (adică prin condiția Pareto, în cazul paradoxului lui Sen). footnote>, dacă, și numai dacă. (c) coerentă<footnote Definiția îi aparține, de asemenea, lui Austeen-Smith [Austeen-Smith, 1982, p. 91]. footnote>, dacă, și numai dacă, np R∀ ∈ (orice profil individual aparținând mulțimii tuturor ordinilor posibile pe mulțimea alternativelor), există
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
mecanismul de generare a preferinței sociale o subrelație ,/ iii ZRR = unde iZ este partea din preferința lui i, care poate determina, împreună cu partea jZ pentru toți j diferiți de i, o decisivitate a condiției Pareto<footnote Mai clar, în cazul paradoxului libertarian, toate perechile de alternative se află în domeniul unei proceduri. Pe unele dintre ele se aplică procedura libertariană, pe celelalte/cealaltă, procedura paretiană. Astfel stând lucrurile, putem considera complementare cele două proceduri. footnote>. Pentru a fi clar de ce, să
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
deci 1 3, Va a N∉ . Așadar, 1 3,a a nu pot fi preferate social altor alternative, chiar dacă toți indivizii le preferă acelor alternative. Asta înseamnă că 1 2 3 4[ ] [ ]s sa P a a P a¬ ∧¬ , deci paradoxul este eliminat. Pentru mai mulți indivizi, strategii, alternative, logica este aceeași. Paradoxul apare atunci când condiția Pareto transformă în preferință socială preferințele unanime ale indivizilor pe o pereche care nu se află într-una dintre decisivitățile libertariene. Alternativa preferată în acest
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
pot fi preferate social altor alternative, chiar dacă toți indivizii le preferă acelor alternative. Asta înseamnă că 1 2 3 4[ ] [ ]s sa P a a P a¬ ∧¬ , deci paradoxul este eliminat. Pentru mai mulți indivizi, strategii, alternative, logica este aceeași. Paradoxul apare atunci când condiția Pareto transformă în preferință socială preferințele unanime ale indivizilor pe o pereche care nu se află într-una dintre decisivitățile libertariene. Alternativa preferată în acest mod este, întotdeauna, dominată într-una dintre perechile de decisivitate libertariană. Acesta
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
pD x z se citește: „x preferat Pareto slab lui z”. [t.5.3.1*]<footnote Saari nu formulează această teoremă (deci nu oferă nicio demonstrație pentru ea), indică doar faptul că restricția condiției paretiene este suficientă pentru a elimina paradoxul libertarian. footnote>: Există o funcție de decizie socială care îndeplinește condițiile *L , *P , U și care are, la bază, o relație de preferință aciclică pe mulțimea alternativelor. Demonstrație [t.5.3.1*]. Se face în următorul mod: presupunem ca avem doi
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Cu alte cuvinte, alternativele din reuniunea decisivităților libertariene nu se află în domeniul condiției Pareto. Dar alternativele din această reuniune sunt toate alternativele din mulțimea de alegere. De aici, preferința socială este echivalentă cu decisivitățile libertariene. Aciclicitatea este satisfăcută, deci paradoxul este rezolvat în acest caz. Bineînțeles, rămâne problema completitudinii, care nu este satisfăcută. Procedăm asemănător pentru o mulțime cu patru alternative: 1 : (0,5.0)a , deoarece nu mai rămâne nicio alternativă care să nu fie în reuniunea decisivităților libertariene
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
completitudinii, care nu este satisfăcută. Procedăm asemănător pentru o mulțime cu patru alternative: 1 : (0,5.0)a , deoarece nu mai rămâne nicio alternativă care să nu fie în reuniunea decisivităților libertariene. Ceea ce înseamnă că existența profilurilor care conduc la paradoxul libertarian devine irelevantă pentru preferința socială. Interesant este că soluția lui Saari are suficientă putere pentru a elimina paradoxul și în situația în care decidem să extindem decisivitățile libertariene după regula # #iD x var= . Să luăm următorul caz. Presupunem că
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
nu mai rămâne nicio alternativă care să nu fie în reuniunea decisivităților libertariene. Ceea ce înseamnă că existența profilurilor care conduc la paradoxul libertarian devine irelevantă pentru preferința socială. Interesant este că soluția lui Saari are suficientă putere pentru a elimina paradoxul și în situația în care decidem să extindem decisivitățile libertariene după regula # #iD x var= . Să luăm următorul caz. Presupunem că alternativele sunt. De aici, folosind regula anterior menționată. Este evident că reuniunea decisivităților libertariene o face vidă pe cea
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
1. Restricționarea domeniului universal prin preferințe empatice tari Voi formula, acum, o restricție de domeniu, pornind de la ideea lui Breyer de empatie pentru ceilalți. Aceasta din urmă poate căpăta și o interpretare mai tare care conduce la ceea ce voi denumi paradox al indivizilor empatici. Argumentul pentru introducerea acestei întăriri<footnote Este vorba despre o întărire deoarece această nouă restricție o implică pe cea a lui Breyer. footnote> a eU constă în faptul că empatia vizează mai degrabă rezultate globale decât rezultate
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
1.4. Reformularea condiției Pareto prin preferințe libertariene minimal-raționale În primul rând, voi face o distincție între alternative simple și alternative conjuncte. O alternativă simplă (sau o subalternativă<footnote Această a doua denumire indică mai clar faptul că, în cazul paradoxului Sen, avem de-a face cu alternative care conțin, de fapt, două alternative unite printr-o conjuncție. footnote>) se referă la acțiunea unui singur individ, e.g. x: „citesc cartea” (1); y: „nu citesc cartea” (0). O alternativă conjunctă se referă
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
i.e. putem formula o teoremă de posibilitate: există o FDS care satisface U, P, și Lmr (pentru demonstrație, vezi 6.1.4*). 6.1.5. Amendarea condiției Pareto prin preferințe disjunct-monotone Fundamentul acestei alterări a condiției Pareto este acela că paradoxul libertarian are o caracteristică mai puțin evidentă: x aspectele perechilor de pe care se aplică procedura paretiană (cele în care avem unanimitate) sunt incoerente cu x aspectele din decisivitatea(tățile) libertariană(e). Voi explica această idee folosind cazul prude vs. lewd
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
acele profiluri care sunt disjunct-monotone și a) să le ignore pe celelalte, transformând în preferințe sociale doar decisivitățile libertariene; b) să le transforme pe celelalte în așa fel încât să fie consistente cu cele din decisivitățile libertariene. Această soluție rezolvă paradoxul pentru toate cazurile discutate în secțiunea anterioară și recurge la ierarhizarea etică pe care am considerat-o specifică libert arianismului: vocea puternică, dar locală, a drepturilor individuale este mai puternică decât vocea slabă, dar generală, a drepturilor cetățenești. 6.2
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
în secțiunea anterioară și recurge la ierarhizarea etică pe care am considerat-o specifică libert arianismului: vocea puternică, dar locală, a drepturilor individuale este mai puternică decât vocea slabă, dar generală, a drepturilor cetățenești. 6.2. Criterii pentru admisibilitatea soluțiilor paradoxului Sen În cele ce urmează voi a) defini două tipuri de proprietăți pe care o soluție a paradoxului lui Sen ar trebui să le aibă; b) analiza soluțiile prezentate folosind aceste proprietăți. Cele două proprietăți sunt: eficacitatea pentru societăți reale
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
dar locală, a drepturilor individuale este mai puternică decât vocea slabă, dar generală, a drepturilor cetățenești. 6.2. Criterii pentru admisibilitatea soluțiilor paradoxului Sen În cele ce urmează voi a) defini două tipuri de proprietăți pe care o soluție a paradoxului lui Sen ar trebui să le aibă; b) analiza soluțiile prezentate folosind aceste proprietăți. Cele două proprietăți sunt: eficacitatea pentru societăți reale (esr) și fidelitatea ideologică (fid). Prin eficacitate pentru societăți reale am în vedere intuiția, destul de puternică, potrivit căreia
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
trebui să le aibă; b) analiza soluțiile prezentate folosind aceste proprietăți. Cele două proprietăți sunt: eficacitatea pentru societăți reale (esr) și fidelitatea ideologică (fid). Prin eficacitate pentru societăți reale am în vedere intuiția, destul de puternică, potrivit căreia o soluție a paradoxului libertarian ar trebui să funcționeze în condițiile cerute de o societate reală, i.e. pentru un număr mare de indivizi și pentru un număr mare de alternative. De asemenea, o cerință intuitivă este aceea că, atunci când am hotărât că există un
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
atunci acest mod trebuie aplicat ori de câte ori condițiile sunt îndeplinite. Acesta este argumentul pentru a acorda un număr de decisivități egal cu acela al x variantelor (voi discuta, pe larg, această problemă, în paginile care urmează). În plus, o soluție pentru paradoxul libertarian ar trebui să funcționeze pentru orice număr de strategii (voi defini în paginile ce urmează). Toate acestea, funcționarea pentru orice număr finit de indivizi, alternative, strategii și pentru un număr egal de decisivități cu numărul de x variante , sunt
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
x variante , sunt subsumate ideii de eficacitate pentru societăți reale. În ceea ce privește condiția de fidelitate ideologică, aceasta are la bază intuiția că, dacă vorbim despre libertarianism și drepturi individuale în cheie libertariană, atunci orice soluție pe care am găsi-o pentru paradoxul libertarian trebuie să privilegieze drepturile individuale și libertatea individuală în detrimentul paretianismului. Funcția acestor două criterii este aceea de a elimina, ca inacceptabile, anumite soluții ale paradoxului libertarian. Voi discuta, pe rând, aceste două criterii, apoi le voi folosi pentru a
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
drepturi individuale în cheie libertariană, atunci orice soluție pe care am găsi-o pentru paradoxul libertarian trebuie să privilegieze drepturile individuale și libertatea individuală în detrimentul paretianismului. Funcția acestor două criterii este aceea de a elimina, ca inacceptabile, anumite soluții ale paradoxului libertarian. Voi discuta, pe rând, aceste două criterii, apoi le voi folosi pentru a analiza soluțiile prezentate în acestă parte a cărții. 6.2.1. Proprietatea de eficacitate pentru societăți reale (esr) Pe scurt, aceasta pretinde unei soluții să: a
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Blau (1975), Suzumura (1978), (1979), Austeen-Smith (1982), decisivitățile nu se acordă pe toate x variantele , ci doar pe câte o pereche de fiecare individ. Abia în (1989), Gardenfors și Pettit discută un exemplu în care numărul decisivităților este egal cu Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale 120 cel al x variantelor , însă nu îl propun ca regulă generală de acordare a decisivităților libertariene. Voi argumenta că nu există niciun motiv etic<footnote Faptul că o soluție funcționează nu este suficient pentru
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
a decisivităților libertariene. Voi argumenta că nu există niciun motiv etic<footnote Faptul că o soluție funcționează nu este suficient pentru a o face acceptabilă. Nu avem de rezolvat o problemă de matematică și, de aceea, orice soluție am oferi paradoxului libertarian aceasta trebuie să fie justificată prin apel la anumite valori. În cazul de față, dacă am hotărât că este consistent cu gândirea libertariană să acordăm decisivitate indivizilor asupra acelor alternative care variază doar în privința comportamentului lor, nu putem găsi
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]