8,290 matches
-
importante au dus la nașterea acestui text literar. În anul 1932 în Mărturisiri romancierul mărturisește că a fost impresionat de o scenă pe care a surprins-o la hotarul satului Prislop. Un țăran s-a aplecat și a sărutat cu patimă pământul, ca pe o ibovnica. Scenă l-a impresionat, l-a obsedat și a fost fixată în epica românului. O întâmplare petrecută în sat a reținut atenția scriitorului. Un țăran înstărit și-a bătut unică fiica, Rodovica, pentru că a greșit
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
în aceeași perioadă, Rebreanu a stat de vorbă cu un flăcău din vecini, voinic, harnic dar sărac, Ion Pop al Glanetașului. Din discuțiile cu acest flăcău se simțea dragostea pentru pământ aproape bolnăvicioasa. Pronunța cuvântul pământ cu atâta sete și patimă de parcă ar fi fost vorba despre o ființă pe care o iubește. Pentru realizarea unei imagini complete și complexe cu referire la ce reprezinta satul românesc în viziunea lui Liviu Rebreanu, în românul Ion, este necesară o abordare a subiectului
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Muzică acoperă vocile, sunt încete, dar cu note de furie și răutate. Imaginile se succed rapid, regizorul nu insistă pe toate imaginile din textul literar. Cele două părți ale românului, Glasul pământului și Glasul iubirii, traduc dublă dramă a personajului: patimă ancestrala a țăranului pentru pământ și erosul, dimensiune fundamentală a existenței umane. Pe tot parcursul se urmărește traiectoria dramatică a eroului. Planurile compoziționale urmăresc alternativ aspecte din viața țărânilor, precum și cea a intelectualilor din universul rural. Se derulează pe scena
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
viață, adică poți să savurezi, înainte de moarte, plăcerea de a nu mai fi (o moarte voluptuoasa rămânând în viață)"34. Pentru Cioran, viața este un spectacol miraculos, chiar dacă absurd, dar de care nu se poate desprinde, desi teoretizează cu atâta patimă ideea sinuciderii. Viața poate fi plină de mizerii, Cioran nu-i vede nici un sens, însă se simte atras de surprizele ei. Cioran chiar avertizează omenirea asupra catastrofei către care merge această lume, ca și Sábato, pentru care lumea e gata
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lor este un Anti-Dumnezeu."23 Este Cioran "dușmanul personal al lui Dumnezeu", în viziunea lui Unamuno? Parafrazându-l pe Unamuno, am putea spune chiar că "dacă nu ar exista Dumnezeu, ar trebui inventat"24, altfel, ar dispărea destinatarul ascuns al patimilor lui Cioran. Sábato consideră că un astfel de ateism nu ar face decât să genereze într-o totală deziluzie asupra valorilor vieții, deoarece acestea "ar rămâne ipso facto anihilate de moarte, care sosește, mai devreme sau mai tarziu. Totul e
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
într-un sistem, nu se poate "analiza", căci îl găsim risipit peste tot. După Savater, nu avem în față un singur Cioran, căci el este și acesta care spune: "am vrut să iubesc pământul și cerul, isprăvile lor înalte și patimile lor și totul mi-a amintit de moarte: flori, astre, chipuri..."55, dar și cel care afirma că, dacă mâine omenirea ar dispărea, ar accepta ideea dispariției omului cu o oarecare satisfacție, pentru că Cioran declară că nu-i iubește pe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lăcomie, neavând neapărată nevoie, sau celor ce și-au făcut din infirmitățile trupului prilej de neguțătorie și, deși apți de muncă, preferă să cerșească, aceasta poate constitui un prilej de răutate, căci folosesc milostenia primită în întreținerea unor păcate sau patimi, luând în derâdere, pe ascuns, pe cei ce le-o oferă. Dându-le acestora, îi obișnuim cu bănuți nemunciți și le răpim bucuria muncii, bucuria simțită ca urmare a săvârșirii unui lucru folositor atât lor cât și comunității din care
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
a performanței în gândirea logică. Să ne amintim de ceea ce afirma Eminescu in “Criticilor mei...” : “ E usor a scrie versuri/ Când nimic nu ai a spune, / Înșirând cuvinte goale/ Ce din coadă au să sune. Dar când inima-ți framântă/ Patimi vii și doruri multe/ Și-a lor glasuri a ta minte / Stă pe toate să le asculte,/ Ca si flori la poarta vieții/ Bat la porțile gândirii./ Toate cer intrarea-n lume,/ Cer veșmintele vorbirii.” Iată, sintetic si, desigur, genial
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
a performanței în gândirea logică. Să ne amintim de ceea ce afirma Eminescu in “Criticilor mei...” : “ E usor a scrie versuri/ Când nimic nu ai a spune, / Înșirând cuvinte goale/ Ce din coadă au să sune. Dar când inima-ți framântă/ Patimi vii și doruri multe/ Și-a lor glasuri a ta minte / Stă pe toate să le asculte,/ Ca si flori la poarta vieții/ Bat la porțile gândirii./ Toate cer intrarea-n lume,/ Cer veșmintele vorbirii.” Iată, sintetic si, desigur, genial
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
unii predecesori sau contemporani de care consideră că este necesar să se departajeze. „ În mine , spune el în 1843, veți găsi un român, însă niciodată până acolo ca să coabitez la sporirea romanomaniei, adică mania de a ne numii Romani, o patimă care domnește astăzi mai ales în Transilvania și la unii scriitori din Valahia”. Chiar din aceste exemple numai, rezultă limpede strădania lui Kogălniceanu de a respecta adevărul în expunerea istorică, strădanie care s-a manifestat și cu alte prilejuri, inclusiv
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
Politica externă a regelui Carol I o mare personalitate, așezat în postul cel mai greu în ministerul lui M.C. Epureanu, dar el nu hotăra în acest minister „scopul ministerului nu e de a sfărâma partidele ci de a-i potoli patimile și urile din țară”propunerea Epureanu, ca și cum de asta-i ardea lumii în 1876. Erou la 1876 oameni care, din dorința de a nu jigni interesele puterilor, ar fi fost în stare să facă și concesii Turciei slăbite, a cărei
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
că Dumnezeu n-a uitat cererea mea și mi-a dat această binefacere după atâția ani! Acum nu-L rog pe Dumnezeu să-mi ia ce I-am cerut. Mă bucur că o am, ca să fiu și eu părtaș la Patimile Lui, din multa mea iubire. Am certarea lui Dumnezeu. <<Căci pe cine îl iubește, Domnul îl ceartă>> (Evr. 12, 6). Boala mea este o deosebită bunăvoință a lui Dumnezeu, Care mă cheamă să pătrund în taina iubirii Lui și prin
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
că Dumnezeu n-a uitat cererea mea și mi-a dat această binefacere după atâția ani! Acum nu-L rog pe Dumnezeu să-mi ia ce I-am cerut. Mă bucur că o am, ca să fiu și eu părtaș la Patimile Lui, din multa mea iubire. Am certarea lui Dumnezeu. <<Căci pe cine îl iubește, Domnul îl ceartă>> (Evr. 12, 6). Boala mea este o deosebită bunăvoință a lui Dumnezeu, Care mă cheamă să pătrund în taina iubirii Lui și prin
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
în tot felul de munci, am rămas uimit de râvna lor neîntreruptă pentru rugăciune, văzând cum înlătură somnul și cum își impun să se abțină de la orice poftă a firii, păstrându-și în toată vremea mintea slobodă și înălțată deasupra patimilor, în foame și sete, în frig și golătate, fără să poarte grijă de trup și fără să se gândească prea mult la el și să-i ducă prea mult grija, lăsându-mi impresia că ar petrece într-un trup străin
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
ei de poeți dându-le acestora uneori calificative umflate așa cum se făcea cu poeții, din paginile „Literatorului” O parte din articolele sale polemice le publică aici : În discuțiile polemice niciodată Ovid Densusianu nu alunecă spre exagerări și nu pune o patimă oarbă, fiind obiectiv: „Dacă fraza caustică, ironia tăioasă nu scoboară niciodată la atacurile personale în care trivialitatea nu cunoaște nici o margine. Chiar când e silit să intre în amănunte care dezvăluiesc intimități ce trebuie trecute în tăcere se observă neîntârziat
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
Mariei Callas (Helmut Krausser) / 171 V. OBSESIA PORTUGALIEI, EXORCISM, PROFEȚII / 177 Monstrul și exorciștii (Antonio Lobo Antunes) / 179 Identitatea portugheză, obsesie și estetică (José Saramago) / 186 Orbirea, pandemia sfârșitului (José Saramago) / 191 VI. EROS, DELICT, PARABOLE S.F. / 197 Iubirea și patimile Hannei (Bernhard Schlink) / 199 Puterea simbolică sau refuzul botezului (Patrick Süskind) / 205 Amicii crimei perfecte (Andrés Trapiello) / 209 Ucigașa de autostopiști (Michel Faber) / 213 Don Juan, un mit inepuizabil (Gonzalo Torrente Ballester) / 218 Cupluri și triunghiuri adulterine (Javier Marías) / 223
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fiul (care, confundându-l cu un tâlhar, tocmai îi înfige o lamă de cuțit în beregată), dar nu are tăria să-și dezvăluie identitatea. Scene tari, truculente, lovituri de teatru, schimbări bruște de decor și destin, specifice acelui timp baroc, patimi dezlănțuite sau reprimate, în cheia unui acut sentiment al sfârșitului. La confluența cu atrocitățile istoriei, semnalate telegrafic de autor, gravorul Meaume își duce crucea obsesiilor sale: iubita de care trebuie să fugă, fiul său, frumos ca un înger, de care
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
monstruozității. Lăsându-l pe Gilles o vreme în voia banchetului său tenebros și bestial, Michel Tournier își transferă relatarea în Toscana veacului renascentist XV, cu minunile și molimele ei misterioase; aici ne reîntâlnim cu abatele Blanchet care relatează istoria și patimile lui Gilles tânărului florentin Prelati, student alchimist, cleric răspopit și adorator al artelor. Se conturează astfel nu numai o confruntare comparatistă între Franța și Italia, între cuibul forfotitor al reprezentărilor gotice și soarele artelor și cugetării florentine, ci și un
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
detaliile epice, fresca, moravurile epocii. Intrigile de culise, concurența atroce pentru posturi, delațiunile, conflictele (ca de pildă cel real, atestat de documente, apărut între doctorul Antoine Athanase Royer-Collard și directorul ospiciului François de Coulmiers) nu cruțau nici acel topos în afara patimilor lumii, cum s-ar fi putut crede. Adevărul e că pe măsură ce timpul trece, climatul din stabiliment se degradează văzând cu ochii. Domnul de Coulmiers fusese destituit la numai cincizeci de zile după abdicarea lui Napoleon, teatrul fusese interzis de un
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a vieții lui. Nu-și publică rezultatele intermediare ("teorema despre partiții") de teamă să nu ofere celorlalți soluții de acces spre rezolvarea finală, riscând totodată să se rupă de mica, dar selecta comunitate internațională de teoreticieni ai numerelor. Pradă propriei patimi mistuitoare, Petros se detașează de social, de familie, de realitate, elimină tot ceea ce i-ar parazita munca, retrăgându-se într-o izolare inviolabilă, în cele din urmă asfixiantă. După zece ani de strădanie monomaniacă, ajunge să-și înțeleagă eșecul. Ravagiile
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
obiectiv, coșmar (a se vedea visul lui Robert cu agentul de asigurări pe moarte, propunându-i conform celor mai absurde criterii consumiste un evantai de variante de deces, fiecare cu avantajele și riscurile sale). Extrem de documentat asupra vieții, carierei și patimilor Mariei Callas, Helmut Krausser ne restituie destinul unei artiste desăvârșite fără a face hagiografie. Biografismul, trama romanului, datele psiho-fizice capătă pe nesimțite dimensiuni metafizice. Capitolul V Obsesia Portugaliei, exorcism, profeții Monstrul și exorciștii Aflat de două ori pe listele de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
deveni oricând universal. Cu acest vis rău, exorcizat de Saramago într-o capodoperă, a avut de furcă Mioara Caragea, reușind să dea la rândul ei, o capodoperă, adică versiunea românească a romanului. Capitolul VI Eros, delict, parabole S.F. Iubirea și patimile Hannei Bernhard Schlink (n. 1944, Bielefeld) este profesor din 1982 la Universitatea din Bonn, iar din 1990 și la Universitatea Humboldt din Berlin. Primele sale trei cărți, de inspirație polițistă, nu trec neobservate de critică și jurii. Romanul ce îl
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Ange se decide să se boteze în credința strămoșilor lui greci, să se întoarcă deci la Biserica dintâi a lui Hristos. Făgăduință ce, tam-nisam, îi va părea Annei numai bună pentru a o seduce; drept care îi reproșează de data asta patima oarbă. Aproape scos din minți în fața acestor capricii (orgoliu plus feminitate sau fragilitate), Jean Ange se lasă pradă instinctului, împlinind atât de mult amânata împerechere trupească, spre fericirea uluită a Annei. Vor fi uniți în căsătorie de Ghenadios, călugărul ce
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
oppositorum, noul concept al maestrului său, cardinalul Cusanus. Jean Ange are clarviziunea prăbușirii Constantinopolului, ultima Romă, ultima candelă a speranței creștine, sub invazia "Fiarei ce va să vie", întrupată în sultanul Mehmet, pe care-l cunoscuse și-i depistase imensa patimă megalomană, fanatismul, cruzimea și obsesiile demne de marii dictatori moderni. Jean Ange, cititor al marilor erudiți ai veacului al XV-lea, discipol al artei lor antiscolastice, adept al revoluționarei științe a contrariilor care nu se exclud aprioric (nominalismul și realismul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
este singura lege peste Coran, un supraom ce va rămâne în memoria colectivă a lumii. Un ultim gest tipic pentru sângerosul tiran este decapitarea megaducelui Notaras, care înainte de a-și vedea cei doi fii uciși (o scenă ce amintește de patimile domnitorului român Constantin Brâncoveanu) are răgazul să se căiască pentru opțiunea sa pro-otomană și să se încredințeze Dumnezeului Judecății. Inspirat de faimosul motiv baroc al măreției și decadenței, dar și de biblicul vanitas vanitatum vanitas, romanul lui Waltari are o
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]