14,398 matches
-
gîndește-te la cei care au murit - departe de casă și În operațiuni eșuate. Nu s-au dus să moară. S-au dus să lupte. CĂ au murit, e doar un accident. — Dar eșecurile. Fratele meu a murit Într-o bătĂlie pierdută. Chucho Într-o Înfrîngere. Ignacio Într-o Înfrîngere. — Ei nu reprezintă decît o parte. Unele din lucrurile pe care a trebuit să le facem erau imposibil de realizat. Pe multe dintre cele care păreau de nerealizat le-am făcut. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Am luat-o-n brațe și mirosea a transpirație și praf și a haine vechi și negre și părul avea un miros rînced și ea plîngea cu capul pe pieptul meu. M-a Întrebat dacă erau și poezii printre hîrtiile pierdute. I-am spus că da. Ce nenoroc, a spus. Dar era sigură că pe alea le țin minte. Je tâcherai de la faire, i-am spus. Așa să faceți, chiar În noaptea asta. I-am spus că așa o să fac. Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o relație stabilă, în timp ce eu sunt singură și sufăr. Am nevoie de ea pentru a ieși împreună în această lume insensibilă. Dacă o tipă grozavă ca ea n-ar găsi pe nimeni înseamnă că eu nu aș fi cu totul pierdută. Cu toate astea, m-aș obișnui cu situația. De când m-am despărțit de Patrick, mi-am dat seama că omul poate face față la orice, chiar și atunci când crede că este complet distrus. Continuă să se trezească totuși dimineața, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Sau poate mă înșel... Ajung târziu la serviciu a doua zi. N-am dormit aproape deloc. Nimeni nu pare să aibă vreo problemă. Nu avem nici o întâlnire la care trebuie să particip și pot sta peste program ca să recuperez timpul pierdut. Se întâmplă ceva ciudat. Nu-l zăresc pe Barney - lucru neobișnuit, pentru că e dependent de munca sa; poate Davey ar trebui să-l ia pe el la AA - iar Finn, ca de obicei, clocește ceva în tăcere. Ieșirile lui sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
uit lung la ea cât trecem de barieră. Cred că spune adevărul. Oricum, el și Finn se înțeleg bine. Da, sigur. Avem nevoie de bărbați. Ar fi neplăcut dacă ne-am strânge numai noi, femeile, și am plânge după masculii pierduți. —O, Dumnezeule! În acest caz Ex-ii Anonimi s-ar numi Toți-Bărbații-Sunt-Niște-Porci. Știu ce vrei să spui. Îmi place să-i văd și pe ei suferind pentru că li s-au dat papucii, chicotește Daisy. Sună îngrozitor, dar... mi-e atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu albul chiloțeilor zărindu-i-se sub fustița albastră când se ridica ușor, și Înțeleg că-i blondă și semeață și inaccesibilă fiindcă e altfel decât mine. Nu e posibilă nici o legătură, ea aparține altei rase. O a treia femeie pierdută imediat În abisul În care se scufundă. Tocmai a murit În somn, Ofelie palidă Între florile sicriului ei virginal, pe când preotul Îi rostește slujba pentru morți, dintr-o dată se ridică dreaptă pe catafalc, Încruntată, albă, răzbunătoare, cu degetul Întins, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că pe la zece și jumătate terminăm. Dacă pot, Îl conving și pe Diotallevi să treacă pe la Pilade - el de obicei se culcă devreme și e abstinent. Te găsesc acolo, da?” „Păi, unde să mă găsiți? Fac parte dintr-o generație pierdută și mă regăsesc numai când asist, În tovărășia altora, la singurătatea semenilor mei.” 13 Li frere, li mestre du Temple Qu’estoient rempli et ample D’or et d’argent et de richesse Et qui menoient tel noblesse, Où sont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
prăbușit În insanitatea unei a doua sticle de apă tonică, Își Întorcea serafic ochii către cer, sau, mai bine zis, către tavanul barului, câtuși de puțin sefirotic, și murmura: „Și poate că ei erau toate astea la un loc, suflete pierdute și suflete sfinte, grăjdari și cavaleri, bancheri și eroi...” „Sigur că erau ieșiți din comun”, veni verdictul lui Belbo. „Dar dumneata, Casaubon, ții la ei?” „Eu Îmi fac teza despre ei, cineva care face o teză despre sifilis ajunge să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
hamace, covoare, sacoșe, sfincși, inimi sacre, tolbe de indieni bororo, coliere de scoici. Mistica degenerată a conchistadorilor europeni se contopea cu știința calitativă a sclavilor, așa cum și culoarea pielii fiecăruia dintre cei de acolo nara o istorie a unor genealogii pierdute. „Iată”, zise Agliè, „o imagine a ceea ce manualele de etnologie numesc sincretismul brazilian. Urât cuvânt, luat din știința oficială. Dar În sensul lui cel mai Înalt, sincretismul e recunoașterea unei unice Tradiții, ce străbate și nutrește toate religiile, toate Înțelepciunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cele care au nuanțe oculte, am și bifat eu unele dintre ele”. Și, răsfoind: „Iată: Absolutiști (care cred În metamorfoză), Aetherius Society din California (legături telepatice cu Marte), Astara din Lausanne (jurământ de secret absolut), Atlanteans În Marea-Britanie (căutarea fericirii pierdute), Builders of the Adytum din California (alchimie, cabală, astrologie), Cercul E.B. din Perpignano (dedicat lui Hator, zeița dragostei și păzitoarea Muntelui Morților), Cercul Eliphas Levi din Maule (nu știu cine-i Levi ăsta, trebuie să fie antropologul ăla francez sau cum l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
întuneric, umilit la picioarele celei mai nesăbuite capodopere comuniste. Sper să nu fim violați chiar în centrul Bucureștiului. Poate că mai sigure sunt pădurile de la Olănești - puțin probabil să cutreiere sălbăticia vreun conferențiar de la Sorbona. Mă gândesc la puritatea mea pierdută, la Sabina și fidelitatea ei, la bunicii mei care pendulează între două lumi, la tanti Cucu, mama chiftelelor, căreia îi spurcasem iremediabil casa... Vreau să fiu mereu tânără, să fac lucruri senzaționale, să fiu zemoasă ca o piersică, rubinie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
râs tare, cu capul dat pe spate. În felul ăsta am urcat până la cazarma din apropierea Peleșului. Vorbeam într-una și o priveam cu coada ochiului. Chiar dacă zâmbea și părea să absoarbă razele soarelui prin toți porii ființei, o simțeam rece, pierdută. Când soarele s-a rostogolit peste culmi, am început să coborâm. În dreptul Cazinoului s-a oprit și m-a somat să-i dau toți banii pe care-i aveam la mine. Bineînțeles că i-am dat doar niște mărunțiș. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
poșeta, cât și seducătorul evoluționist puteau fi doar niște găselnițe care să-l ascundă pe Leo sub un travesti suplimentar. L XL Multe după-amieze mi le petreceam la spital, cu Sabina. Uneori o găseam în vervă - voia să recupereze timpul pierdut. Alteori zăcea tranchilizată, ciufulită, abulică. Stăteam lângă patul ei și mă întrebam cum de un om răzbătător ca ea putea să se prăbușească în așa hal, ca un inadaptat, în timp ce eu, care eram timid și mizantrop, nu reușisem să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
grădinar îl recomandă pe Belmonte drept unul din cei mai renumiți arhitecți italieni ai timpului. În felul acesta, lui Belmonte i se admite accesul în Serai. În timp ce Belmonte este plin de speranță, Constanța își cântă dragostea pe care o consideră pierdută. În actul II, Constanța deprimată și înspăimântată de amenințările lui Selim își exprimă gândurile triste. Apare Pedrillo care anunță celor două femei sosirea lui Belmonte și planul lor de a fugi în aceeași nopate. Cei patru îndrăgostiți Constanța, Belmonte, Blonda
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Vasile, du-te în pivniță după vin, iar Alexandru să meargă să cumpere de la birt niște bere. — Te lăsăm puțin singură. Prințesa. Nu te superi. — Nicio problemă, Alexandru.Îmi place să admir lucrurile de mână tărănești. Teofana urmându-și pașii pierduți ai copilăriei, merge din cameră in cameră. Constată spre nefericire că totul se schimbase.În locul dormitorului cu dulapul a cărui oglindă i-o sparsere, impediment ce i-a schimbat cursul vieții ei, era o mobilă nouă cu alte dulapuri altfel
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
la mine și te duc eu la un medic în oraș. Nu mă mai fac om, fata mea. Mă roade ceva aici, arată pe inimă Vasile Mocanu. Parcă am fost blăstămat. N-am avut noroc în viață. Pe tine team pierdut. Mamă-ta a murit devreme, când îmi era lumea mai dragă, acum și Florica se va sfârși la balamuc. Am rămas singur cuc. Nu-mi mai trebuie medic, nu îmi mai trebuie nimic. La ce bun? — Nu vorbi așa tată
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
către careul de juveți din cameră, neocolindu-l, pentru orice eventualitate, nici pe acela prăbușit în nesimțire, pe divan. Surâsul ei vast, spumos, descoperă o pauză întunecată, opacă, chiar în mijlocul maxilarului, ca o strungăreață supradimensionată, incisivii centrali superiori fiind demult pierduți, într-o furibundă încăierare generală! Ca suveniruri de dată mai recentă, intrusa afișează relaxată o echimoză periorbitală dreaptă, în resorbție, la concurență cu un plasture mentonier, discret. În rest, svârluga de Coco arată și se manifestă realmente magnific. Ca un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
al înfruntării celei mai aprige cu putință, dintre Brațul Credinței și Brațele Tenebrelor, tentacule ale Satanei și ale sfetnicilor săi oculți, care vor trebui, pe rând, tăiate, dezmembrate! Eșecul nu este o opțiune. Dacă pierdem, omenirea este și ea etern pierdută. Iar pedeapsa ei irevocabilă, e binemeritată! Așa după cum a și invocat damnarea, din adâncul inimii lui frânte, oropsite, negre, disperate, un spirit omenesc umil și umilit și Arhanghelul privi ostentativ și neclintit, spre Vierme. Ce...?! Cum...?! Eu...?! Eu să fi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dânsul, nu ședea ca bolovanul! strigă Florica. Bătrânul se iuți, parcă glasul I-ar fi dezmeticit dintr-o toropeală. Învățătorul ar fi vrut să spuie ceva, doar pentru asta a venit cu jandarmul. Dîndu-și seama că nu poate întîrzia, bâigui pierdut: ― Dacă s-ar întîmpla să nu mă întorc, atunci... Adică las' că i-oi spune tatii, dac-o fi așa, că tot vine și dumnealui... Ei, haidem să mergem! Se gândi că ar trebui să-și sărute nevasta, cel puțin
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
explicat, și Stavrat a fost de acord, că doamna trebuie să se hotărască întîi cui vinde, ca să se poată trata serios. Stând de vorbă în același timp cu mai mulți amatori, fără a se intra în detalii practice, înseamnă vreme pierdută și frământare zadarnică pentru toți. El ar avea dreptul să ceară a fi preferat. Nu vrea totuși să se spună că ar fi forțat mâna cucoanei. E sigur că moșia, dacă se va vinde, numai el va cumpăra-o, căci
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de toaletă, și ceasornicul și câteva mărunțișuri, le înfundă în poșeta de piele roșie cu monograma de aur. Trecând pe lângă oglindă, își aruncă ochii fără să vrea și se înfioră văzând o figură străină, parcă. ― O, săraca de mine! bâlbâi pierdută. Și toate astea numai pentru că... A, să plec repede, să... Petre trecuse din vestibul în cerdac și coborâse în curte unde, între timp, se mai adunaseră alți lespezeni. Toader Strîmbu se hărțuia cu muierea lui Dumitru Ciulici din pricina Ilenei, care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cocârjă și Ripley păli în mod rușinos. Urletul oribil ținu douăsprezece secunde, apoi energia statică îl acoperi. ― Dumnezeule, zise Kane, tremurând tot. Lambert deconectă difuzoarele. Pe punte se resimți puțină căldură omenească. ― Ce-ar putea fi? întrebă Ripley cu voce pierdută. (Avea privirea celei care a găsit un șobolan mort în farfuria cu micul dejun.) N-am mai auzit un asemenea semnal de naufragiu. ― Și totuși așa crede Mama, răspunse Dallas. Să-i zicem "Străinul" e prea puțin. ― Poate că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
contact cu solul. Vinciurile hidraulice absorbiră zguduitura. ― Am ajuns. Ceva clacă. Un circuit minor, probabil. Sau poate o sarcină insuficient compensată. Apoi un șoc teribil scutură nava. Plăcile de titan de pe cocă vibrară, lansând prin Nostromo un enorm vuiet metalic. ― Pierdut, pierdut! urlă Kane în momentul în care lumina pasarelei dispăru brusc. Indicatoarele de presiune țipară un avertisment când șocul se repercută până-n terminațiile nervoase, electronice și interdependente ale lui Nostromo. În sala mașinilor, unda de șoc îi atinse pe Parker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
operației, savurând unda binefăcătoare. La urmă, îndepărtă masca și respiră normal. Se gândi mai întâi la presurizare. Cloazonurile de etanșeizare se redeschiseseră automat, salutând în acest mod reinstaurarea atmosferei. Se punea o nouă problemă totuși. Fiindcă pentru a înlocui, aerul pierdut nava pompase din rezerve. Va trebui să se ocupe de aceasta cât de curând, se gândi, prea fericită să profite de acest răgaz. ― Cum te simți, îl întrebă Ash pe Parker. Ce anume s-a întâmplat aici? Parker își șterse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
fețe are forma unei linii ușor curbe, cu convexitatea spre apical. Marginile proximale sunt convergente spre colet, dar au o diferență dimensională mai mare. Relieful este convex în dublu sens, cu convexitatea maximă în treimea mijlocie. Șanțul palatinal se termină pierdut, la mică distanță de marginea cervicală. În 50-60% din cazuri există tuberculul Carabelli, proeminență situată pe lobul mezio-palatinal, considerat cuspid supranumerar ce nu atinge niciodată planul de ocluzie. Fața mezială este cea mai lată dintre toate fețele laterale. Relieful este
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]