6,979 matches
-
pe fereastra taxiului, Alison a oftat mulțumită la vederea peisajului din Marrakech. Lui Alison, orașul ăsta îi plăcea la nebunie. Atmosfera vibrantă și deosebită de cea a orașelor europene o făcea să se simtă de parcă ar fi intrat direct pe platoul unui film din seria Indiana Jones, cu tarabele din piața principală, acolo de unde puteai să cumperi supă din cap de capră, cu fotografii care-ți ofereau să te tragă în poză împreună cu o maimuță cu zgardă la gât. După ce mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să-l folosesc într-un scop nobil. Am înțeles. James a oftat și s-a lăsat să cadă pe scaunul lui din capul mesei. Julia a umplut două pahare cu un Chardonnay franțuzesc răcit și-a așezat în mijloc un platou cu șuncă Parma și alte salamuri asortate. —Deci? Ai avut o zi bună? l-a întrebat ea veselă. —Așa și-așa, a răspuns bărbatul ridicând din umeri. Dar tu? — Am rezolvat o mulțime de probleme și-am ajuns și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
tipa zace întinsă pe spate, în timp ce doctorul îi coase vintrele, dar tot reușește să-i scrie un sms nenorocitului meu de bărbat. Oare tenacitatea ei chiar n-are limite? Amândoi au continuat să-și mănânce aperitivul - James devorând aproape tot platoul, iar Julia ciugulind delicat de pe margine. După câteva minute, femeia a luat resturile și le-a înlocuit cu cele două farfurii cu friptură și păstârnac tras în miere. —Mulțumesc, a spus James distras, scoțându-și cravata de la gât și așezând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fi plecat niciodată și atunci poate că nici eu n-aș mai fi plecat niciodată și totul ar fi fost altfel. Sau poate inevitabil, tot ar fi existat un Sispy. Haideți să vă explic unele lucruri. Am crescut pe un platou înalt, în ceea ce cred că încă se mai numesc Statele Unite sau, colocvial, Amerindia. Platoul era autonom - adică, producea toată hrana de care aveau nevoie axonii. Nici un axona nu coborâse vreodată de pe platou pe câmpiile din vale și, după câteva bătălii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
niciodată și totul ar fi fost altfel. Sau poate inevitabil, tot ar fi existat un Sispy. Haideți să vă explic unele lucruri. Am crescut pe un platou înalt, în ceea ce cred că încă se mai numesc Statele Unite sau, colocvial, Amerindia. Platoul era autonom - adică, producea toată hrana de care aveau nevoie axonii. Nici un axona nu coborâse vreodată de pe platou pe câmpiile din vale și, după câteva bătălii în care lumea cea rea a descoperit ce fortăreață inexpugnabilă era Axona, ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vă explic unele lucruri. Am crescut pe un platou înalt, în ceea ce cred că încă se mai numesc Statele Unite sau, colocvial, Amerindia. Platoul era autonom - adică, producea toată hrana de care aveau nevoie axonii. Nici un axona nu coborâse vreodată de pe platou pe câmpiile din vale și, după câteva bătălii în care lumea cea rea a descoperit ce fortăreață inexpugnabilă era Axona, ne-a lăsat în pace. După câte știu eu, Prepelicarul a fost prima axonă care a vizitat câmpiile. Ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
spuneam, ziua a început destul de bine pentru tânărul Joe-Sue. Dar când acesta s-a trezit, ziua și-a dezmințit promisiunile de mai înainte. TREI Era ziua lui Joe-Sue. M-am trezit și am plecat. Cerul era de un albastru orbitor. Platoul, presărat cu corturi maroniu-roșcate, era de un verde închis intens, ca un deget mare și verde, ridicat sever deasupra unei lumi de un roșu-aprins și de un maroniu deșertic. Dacă Demonii învolburați se învârteau prin Vale, nu mă mai puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
curând o ruptură între ei. După o lungă tăcere, în timpul căreia distanțele se întindeau ca universurile în toate direcțile, Prepelicarul a zis, cu vechiul ei simț practic agresiv: — Du-te acum, Joe-Sue, du-te în oraș. Așa că am coborât de pe platoul Axona către câmpia Demonilor învolburați, de care fusesem învățat să mă tem, dar micile vârtejuri care se stârneau pe câmpia aridă s-au dovedit curând a fi, așa cum spusese Prepelicarul, pur și simplu aer și nimic altceva, așa că am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
frântura pe care o zărisem mă infectase deja pe de-a-ntregul, deși n-o știam încă, așa cum o infectase și pe Prepelicar. Iar oamenii din oraș erau albi. Un lucru curios mi s-a întâmplat pe drum, la întoarcerea pe platou. Am văzut un vultur așezat pe o stâncă, ajungându-mi cam până la umăr, și care mă privea. Credeți-mă, m-a făcut să încremenesc în drum. Un monstru de vultur în toată splendoarea lui, mare și înfricoșător la vedere. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
prezintă mai mult interes decât nașterea? Acum scuză-mă, te rog: trebuie să mai verific câteva clișee înainte de prânz. Măgarul își continua mersul pe Drumul Pietruit. în mintea gata să plesnească a lui Vultur-în-Zbor au răsărit și alte enigme. Pe platoul Axona nu existase o valoare de schimb comună; dar aceea fusese o societate născută și educată pe principiile traiului în comun. Era extraordinar cum o adunătură așa pestriță, cum era cea a locuitorilor din K, oameni atât de diferiți unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ușii stătea o siluetă, acoperită din cap până-n picioare de un văl negru, cu o ferestruică la nivelul ochilor. — M-am gândit eu c-o să vii, spuse Liv cu o voce egală. Virgil Jones fugea de colo colo pe micul platou și mormăia ceva pentru sine. Din când în când se oprea, închidea ochi și strângea din pleoape până când stropi de umezeală începeau să-i curgă pe la colțuri, iar el rămânea cu gândurile paralizate. Apoi deschidea ochii, clătina din cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
duplicat perfect al meu. Asta nu mă interesează. Ceea ce caut eu e o anumită asemănare. Un geamăn al meu care să fie în același timp cu totul străin. A fost foarte încântat când în Cristalul de Apă i-a apărut platoul Axona. Deși nu i-a ieșit totul așa cum a sperat. Fratele Prepelicarului nu alesese încă insula Calf. Poate că o va alege, poate că nu. Poate că Grimus nu spera cu adevărat c-o va alege. Nu poți fi niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
c-un cânt Singuratece izvoare, Blânda batere de vânt. M. Eminescu În dimineața aceea cu cerul de un galben imperfect, vocea dirigintelui vibra fără autoritate peste multe dintre capetele noastre, În Încercarea de a ne organiza corespunzător În careu, pe platoul mare din fața școlii. Așteptam discursul de rahat al domnului director, care, ca În fiecare Început de an școlar, Întârzia. Eram majoritatea băieți, rătăciți Într-un liceu cu clase de mecanică și mecanică-agricolă. Forfota creștea și aproape nimeni nu mai lua
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dreptul porcoase, pe care, cu unele ezitări, le-aș fi putut reproduce aici, dar consider infinit mai important să vă vorbesc despre Otilia. Așa o chema pe colega nou venită În liceul nostru, care-și făcu dintr-o dată apariția pe platou, luminând cu ochii ei de culoarea oceanului aerul de șofran care șerpuia buimac printre noi În dimineața aceea de septembrie. O priveam muți, cu gâturile lungite să se rupă, ca pe o apariție stranie, coborâtă din altă lume: blondă, cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Vestea cea neagră a venit a doua zi, Într-un noiembrie friguros, și m-a lovit tunător, până departe, În adâncul ființei mele, dărâmând ordinea cuminte a lucrurilor de-acolo și pustiind totul. Trilă-Pătrățilă a adunat toată suflarea școlii pe platou (Îi plăcea tare mult grăsanului să facă lucrul acesta, să ne adune În curtea școlii și să ne anunțe câte ceva, plin de impozanță) și ne-a comunicat faptul că ieri seară, colega noastră, Otilia, a fost accidentată mortal de un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
când bruta de Buzat m-a Îmbrâncit cu toată puterea, rânjind samavolnic. Însă rânjetul i-a Înghețat pe gură, căci m-a văzut prăbușindu-mă În aceeași poziție nefirească În care mă aflam, izbindu-mă cu capul și trunchiul de platou cu un zgomot surd, Într-o verticalitate perfectă. Au rămas toți fără grai, Înmărmuriți. Nicio zgârietură, nicio sângerare, niciun vaiet. Auzeam vag și percepeam totul ca prin țesătura unei pânze dese, Într-o curgere Încetinită a lucrurilor, a lumii din
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sosi vitele. Fata și-a intrat În rolul primit de la frumoasa ei mămică: Acolo stă profesorul Bondrea, să nu picăm la el că-i de rău! Aici sunt Untuleștii, vecinii noștri, acolo, continuă fata În timp ce drumul prăfuit cobora către un platou Întins, stă familia Popa, acolo Anton, mai Încolo, În stânga, vezi? stă mama-Tina, Pletoșii, Valica, Mihăiță Cucu, aici Îi Piața, colo Căminul Cultural și acolo mai departe Îi Școala, da noi mergem pe aici nu pe la școală. Au ieșit din sat
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
tot timpul angajați În diverse activități, mai mult sau mai puțin școlare, mereu trebuiau să poarte cravata de pionier, să asculte lozinci și sloganuri politice pro-sovietice ori Îndemnuri de un patriotism artificial și grobian, să stea smirnă În careu pe platoul școlii În timp ce la catarg se ridicau cele două steaguri și se intonau cele două imnuri de stat. Tătucul Stalin murise de curând, poporul român l-a plâns Îndelung, pe alocuri au fost și lacrimi, cei mai mulți afișau o tristețe falsă, de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
un rozariu. Îi șopti cum îl mai auzise șoptind pe Godun, când o alinta: — Eleonor, vino aici, fată dragă, ce cauți acolo și cum ai intrat? În spatele ei, sub arcade, cerul alb, ca o crustă de sare, se lipea de platoul uscat și Omar se gândi iar la Yazd. Desprinse tabloul din cuiul în care îl mutase, mai jos, ca să-l poată vedea stând în pat, și-l ținu sub bărbie, ca pe-o oglindă, atunci când se bărbierea. O secundă îl
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pricepu că îmbătrânește în clipa când începuse să facă gesturi pe care nu le mai făcuse nicicând: rămasă într-o casă prea goală, înțelese că îi plăcea mult să stea în salon și să se ospăteze cu tot dichisul de pe platouri de porțelan, pe care punea o jumătate de prepeliță, și să bea din pahare dintre cele mai fine, gulerate cu cercuri de aur subțire și înălțate pe tija câte unui picior de cristal, precum cupele de garoafă. Căpătase obiceiuri străine
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
rotund ca un fruct. ― Dar noaptea? XI ― Ana mi-a vorbit despre Alexandru. Cum începe să vorbească despre el, glasul i se schimbă. Dintr-o dată devine cald, mângâietor și trist. Parcă ar ascunde o taină. M-a dus în mijlocul unui platou pietros, unde creșteau niște arbuști roșii, piperniciți de căldură, și, rupând o nuia, mi-a desenat cortul în fața căruia, zicea ea, tânărul rege privea îndelung cerul înainte de fiecare luptă." Totdeauna s-a ferit să lupte în ceasuri prea însorite, deoarece
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
m-a dus iarăși pe urmele lui Alexandru. Iarba a devenit tot mai rară și chiparoșii tot mai pitici. Printre firele de iarbă apăreau colțuri de stânci, apoi copacii au dispărut. Cerul avea culoarea nisipului, iar în jurul nostru am recunoscut platoul de piatră pe care mai fusesem; doar că acum nu mai existau arbuștii roșii." Aici poți să fii liniștit, mi-a zis Ana, oprindu-se. Aici poți să nu te mai temi. Nu te vor găsi." "Sigur?" "Și chiar dacă te-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
un sens care te depășește? Acum, asta nu mai depinde de rine, Galilei. ― În schimb, în adâncul meu toate se tulbură... Chiar voiam să-ți spun că am urmărit-o pe Ana, intrigat de disparițiile ei bruște. Am ajuns pe platoul unde am mai fost, apoi ne-am apropiat de deșert și de mare, iar acolo, într-o vale îngustă și ferită, s-a oprit. Era o mică oază în mijlocul căreia se afla un mormânt. Un mormânt acoperit de ierburi și
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
suedez, oricum. Aprovizionat abundent, garnisit cu produse culinare de felurite proveniențe, de la familiara bucătărie europeană până la exotice fantezii afro-asiatice, indiene, japoneze, scandinave... Un Babilon gastronomic În toată legea! Am luat o supă ușoară, un șnițel și mi-am umplut un platou cu eșantioane de salate dintre cele mai diverse, În numele vegetarianismului pe care mi-l propuneam de fiecare dată, dar de care nu eram În stare să mă țin mai mult de o zi-două. M-am așezat singur la o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
găsi și obiectele pierdute, îmi voi recupera servieta cu cheile garsonierei, mă voi întoarce acasă și voi dormi, voi dormi și numai voi dormi. Rămân o clipă în ușă, privind triumfător spre capătul sălii, unde metrî Periuță tocmai a înșfăcat platoul cu cele trei rânduri de câte 13 halbe suprapuse. Îi aud „hâcul“ și zâmbesc admirativ. — Maistre, s-a blocat liftu’. Tiberiu, depozitarul, îmi zâmbește neputincios. „Au tăiat lumina.“ Nu-mi mai vin cărțile. S-a întrerupt lumina. Nu mai merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]