60,135 matches
-
mai năstrușnice moduri sacrificiul privighetorii. Cele mai insidioase și nebănuite aspecte ale sentimentului iubirii au fost dezgropate cu această ocazie de elevii clasei a X-a. Cuiva i-a venit ideea de a scoate un studiu despre povestea lui Wilde, pornind de la lucrările copiilor. A ieșit un fel de analiză comparată a extemporalelor ce aduceau diverse interpretări bizarei povestiri. Toți copiii au obținut nota de trecere, drept care s-au cerut scuze publice autorului subiectului. Incidentul a ocupat prima pagină a revistei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
larg și oile năvălind afară, îmbulzindu-se pe treptele bisericii. În plus au fascinat-o întotdeauna miracolele. Miracolele sunt de toate felurile, se gândea ea, urmărind linia curcubeului ce se contura vag pe cer. Și-a închis umbrela și a pornit mai departe. Când nu-ți poți înțelege nici măcar miracolul propriei tale vieți, de ce oare lumea încearcă explicații pentru o întâmplare ca cea petrecută în Ouro Prieto? Da, ea credea că lucrurile în bună măsură așa s-au întâmplat, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
subconștientul nostru bănuiește cât de mult ne pot schimba experiențele la limita vieții și a morții. Gândește-te că ai declanșat în tine un astfel de program și va trebui să găsești tot tu calea să-l oprești sau să pornești altul, care să-ți schimbe condiția actuală, către o viață diferită, pe care n-ai fost capabilă s-o trăiești până acum. Da, pentru asta trebuie să cauți, să experimentezi orice, orice mijloc de divinație este bun; înțelegi? divinație înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
jurnale zilnice, unde-și notau de la cele mai stupide gânduri la cele mai banale activități. Reluctanța ei de a ține un jurnal, pe care n-ar fi fost nevoie să-l umple nici cu gânduri idioate, nici cu activități banale, pornea mai degrabă dintr-o infinită pudoare, din teama că ar fi putut, cândva, cineva să-i descopere gândurile, pasiunile și dorințele. Pentru prima oară jurnalul și-a găsit o întrebuințare practică în viața ei. Acum avea un sens și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și mai ales o finalitate. Viața ei avea poate să nu răzbată dincolo de capătul celor trei sute șaizeci și cinci de zile ale acelui jurnal cu șnur roșu și coperte de piele, pe care i l-a dăruit Damiel, chiar înainte de-a porni în călătorie. Cam de două ori pe săptămână, trimitea câte un mesaj scurt acasă. Nu pomenea niciodată despre starea sănătății ei. Nici nu avea nimic de spus, totul părea neschimbat. Crizele erau controlate prin medicație, durerile erau ameliorate. A schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Nu mai jucasem de mult biliard și m-am hotărât să nu mai ies. Între timp, a intrat el. Tocmai aici! Cine știe de câtă vreme vine serile aici și eu îl căutam aiurea. După ce-ți scriam ție, o porneam prin noapte și luam la rând localurile din Ouro Prieto, ce nu-s prea multe la număr. Baleiam totul în zona centrală, n-am îndrăznit să mă aventurez în birturile ordinare de periferie, pline cu cuțitari și bețivi. A ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să prindă vreun pește până a dat peste fabulosul tiburon. Cartea îi revenea dintr-o dată vie în memorie și gândul îi fugea alternativ de la carte la tânărul Santiago: atletic, robust, cu ochii albaștri ca marea, dar pielea smeadă-aurie. Tocmai se pornise un vânt călduț, ca o suflare magică și vaporoasă, și Santiago dădea indicații unui cadet ce anume pânze să ridice și cum să le orienteze. Și, parcă împins deodată de forțe cosmice, vasul a început să alunece cu viteză pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
s-a adresat tocmai lor, doar ca să le arate delfinii ce dansau pe valuri. Apoi s-a retras imediat, ușor jenat de intervenție și și-a văzut mai departe de ajustarea pânzelor. Atunci s-a ridicat și ea și a pornit-o spre cabină pentru a se schimba pentru masă. Știa că avea să-l revadă pe Santiago la cină, după care va urca sus pe ultima punte cu prietenul ei, unde vor aștepta până se vor stinge toate luminile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sfințenie, pe rând, de membrii cuplului și este abandonat numai atunci când unul dintre ei moare. Precum Feții-Frumoși, puii de albatros cresc în câteva săptămâni cât alte păsări într-un an. În mai puțin de două luni, ei sunt gata să pornească pe cărarea mărilor. Primesc de la părinți hrana gata procesată, pe care o regurgitează, esențializată deja cu vitamine și nutrienți, asigurându-le o creștere grăbită. Oul inițiat, ce înscrie hieroglife pe pergamentul vulcanic al insulei, urmat de puiul ce crește miraculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
inexpresivă, ca o foaie albă de hârtie, continuă să se concentreze asupra cărții, ce aproape se răsfoia singură, la fel cum se amestecă cărțile de joc într-o ședință de prestidigitație... Apoi o închide brusc, pleznind-o cu zgomot și pornește cu ea pe culoarele librăriei către o zonă în care spațiul se reorganizează: corpurile de bibliotecă se reașază pe o dimensiune verticală, rafturile foarte lungi se îngustează și urcă ca o viță-de-vie, culoarea lor de lemn natur devine subit neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nervos la insistențele mele și a început să se cațere pe rafturile inferioare ale corpului de bibliotecă unde se ascundea cartea marelui povestitor. Eu, deranjată de gestul lui, vrând probabil să evit frontal eventualele admonestări ale persoanelor de ordine, am pornit-o rapid printre culoarele librăriei către zona liberă, unde a locuit inițial cartea, pe care fără nicio stupefacție am regăsit-o în dimensiunile ei originale, cu plafonul jos și rafturile superioare largi și generoase, în lemn natur, pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
măcar pe vârfuri. Și tocmai mi se pare că zăresc un exemplar... incredibil! din "Povestea 'ulei", exact pe raftul pe care cartea l-a părăsit cu câteva minute mai devreme, bineînțeles, din nou în poziția ei verticală, gata s-o pornească din nou la drum... Când, un zgomot îngrozitor, un vuiet parcă pornit din măruntaiele pământului ca un cutremur a străbătut toată librăria, însoțit de un curent turbionar și o presiune apăsătoare, urmat la scurtă vreme de o bubuitură fantastică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
incredibil! din "Povestea 'ulei", exact pe raftul pe care cartea l-a părăsit cu câteva minute mai devreme, bineînțeles, din nou în poziția ei verticală, gata s-o pornească din nou la drum... Când, un zgomot îngrozitor, un vuiet parcă pornit din măruntaiele pământului ca un cutremur a străbătut toată librăria, însoțit de un curent turbionar și o presiune apăsătoare, urmat la scurtă vreme de o bubuitură fantastică și o plesneală cumplită de sticlă spartă ce-ți penetra șira spinării ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
schimb poziția... Sunt cu mama la bunica, la cimitir. Aceeași lumină albă, orbitoare soarele, un glob de foc pe cer. Transpir de căldură, dar cu toate acestea mi-e foarte frig, în special la picioare; transpirația mea e rece. O pornesc pe aleile cimitirului în căutarea unui chibrit; nimeni nu are și mă întreabă la ce mi-ar putea folosi unul. Le răspund totuși că bunicii i s-a făcut frig. "I-ai dat toate hainele de pomană?" Răspund că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și cele două ființe ale ei stăteau una în brațele celeilalte pe scaun, față în față cu fostul coleg de școală; ele vorbeau, gesticulau, râdeau, în timp ce umbrela aluneca tot mai adânc sub scaun. Și ființa îmbrățișată se ridică și o pornește pe culoarul autobuzului, în timp ce cea de dedesubt lovește în treacăt, cu călcâiul, cotorul umbrelei, după care dispare încet. Atenția ei se concentrează din nou asupra versiunii ei nepăsătoare lăsând în urmă umbrela părăsită, singurul lucru pe care-l avea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
abia ținându-se de ziduri, s-a îndreptat spre bucătărie, unde a dat pe gât o ceașcă de cafea veche și rece, urmată de un duș la fel de rece, apoi a îmbrăcat una din rochițele ei adolescentine cu volănașe și a pornit-o cu toată viteza spre locuința mamei sale. Vedea dublu, dar s-a suit fără nicio reținere la volanul mașinii, pe care-o conducea foarte rar din cauza aglomerației din oraș și pentru că comanda unui taxi presupunea mult timp de pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sau cu îngerul său când se roagă; nu pricepe că rugăciunea lui este bine ordonată în timpul său, și că Dumnezeu nu are noțiunea acestui timp, și că îi poate răspunde fie ieri, fie peste o mie de ani. De-aici pornesc toate confuziile... Mă scol de pe scaun și îndrept amenințător degetul către îngerul meu. De ce-ai mai venit, numai ca să-mi răscolești îndoielile? Nu cred o iotă din ce-mi spui! Am avut dreptate când am refuzat să discutăm despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
decompensare psihică ea se va manifesta la nivel de câmp bioenergetic mai întâi, apoi, în timp, acest gap energetic va produce dereglări în plan fizic. De aceea, vindecările energetice sau spirituale pot fi salutare și nu simple paleative, după cum vindecarea pornește de la cauză și nu de la efectul bolilor. Spiritul bolnav ne afectează fizicul. Totuși, există un punct dincolo de care degradarea fizică nu mai poate fi reversibilizată. În acest caz, putem vorbi deja de un spirit parțial detașat, obosit de legăturile contingente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
operației invizibile, mersul ei a devenit mai sigur și mai natural. Cu fiecare pas pe care-l face, această femeie are sentimentul că strivește un miracol. Considerații generate de sublimarea fericirii Prea târziu am înțeles că predispoziția către suferință poate porni de la o insuportabilă fericire. Atunci când devine insuportabilă, fericirea este repudiată la modul cel mai agresiv, cel mai de neînțeles. Ne provocăm suferință, încercând a ucide o fericire ce ne amenință cu consecvența sau ferocitatea ei. Și, pe bună dreptate, survine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Mircea Cavadia, scriitor CAPITOLUL I DIMINEAȚA C hiar în clipa în care Povestitorul, aflat în Pleistocen și-l închipuia în Elixirul dragostei al lui Donizetti pe José Carreras, ce aveau să se nască peste 13.500 de ani, bătrânul Rex porni să latre îndrăcit spre cocoșul de tablă înfipt în creasta casei (de pe bulevardul Karl Marx numărul 51), plesnit și răsucit în toate părțile de gloanțele trimise din viitor, semn că izbucnise Revoluția... Nu că ar conta, dar în acea zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
radio portabil au început cu informațiile meteo și cele sportive, pe dos ca de obicei: dezastrele din China, autoflagelările arabe, masochismul evreiesc și noile ordonanțe ale guvernului român veneau la sfârșit. Dar Alimentară se îngrijea mai departe de pregătirile ei. Porni spre casă fără să-și dea seama că merge înapoi, după ce îngăimă un !revedere La sau !bine Cu, oprindu-se în fața ușii: Trebuie să-mi iau pastilele și pe toate opt le înghiți în ordinea inversă. La ora 12 (21
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
au pe lângă cele nouă vieți vedere nocturnă și înțelepciune mascată și darul de a percepe nevăzutul și neauzitul, fără să-l înțeleagă, dar de ajuns pentru a se alarma și a-și salva pielea în caz de pericol. Și cearta pornită în șoaptă deveni reproș strident, punând în mișcare timpul printre obiecte. Vocea 1 Nu trebuia să perceapă feed-back-ul! Vocea 2 Oricum nu înțelege. Vocea 1 A simțit. Tu nu înțelegi că a simțit? Vocea 2 Ai văzut vreun semn? A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
karlmarx 51.ro din ambele oglinzi. Dar un seism, stârnit se pare de contradicțiile dintre formă și conținut, declanșă distrugerea întregului eșafodaj, iar bătrânul Fluviu se opri cu epavele amintirilor cu tot, bulversat, clătinat, deturnat și șocat din curgerea sa. Porni în aval îmbufnat și greoi, sătul de antagonismul ivit în căsoaia Alimentarei. Era vânt afară. Gândire barocă, suna decodificat mesajul. Ceea ce înseamnă că Paravocile din Citadelă deveniseră Plurivoci prin automultiplicare, semn de independență și de rupere de Metavocile ancestrale de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fiu mare, voi o să fiți morți. Când o să fii mare, o să te măriți. Nu vreau să mă mărit. Acum bea, ține de foame, mâine mergem la școală. Vreau televizor! Tu trebuie să citești, ca să fii deșteaptă. Uite, iar s-a pornit vântul! * * * "S ă-i facem o rochie din vorbe" hotărî Maestrul Fănuș Neagu. Și vorbele se materializară, fiecare împărțindu-și sarcini în funcție de specialitatea fiecăruia. Pictorii scenografi folosiseră toate elementele vizuale împreună cu geometria sentimentelor care trebuiau să-i reprezinte. Au tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
alarma. Pe când sus, antica Eloiză manevra Touch-Screen-ul monitorului electronic pentru scanarea fundului de ochi al plăpumăresei, Povestitorul fu străluminat de nașterea Traviatei chiar în clipa în care Tribunalul Morții, anunțat de un virus trădător, hotărî ca executorii judecătorești să-și pornească marșul în piano forte (ghidați prin GPS) spre cabinetul doctoriței. Un cărăbuș rătăcit din toamna tinereții mele căzu pe spate lângă pupitrul robotului electronic, în fața căruia Eliza părea o cracă uscată la poalele Everestului. Ea își lipi fruntea smochinită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]