7,476 matches
-
ceva singular că, într-o așa de mare furtună dezlănțuită asupra casei lui Israel, nu s-a găsit din rândurile sale un glas autoritar, care să-și invite confrații să-și reexamineze propria situație religioasă; să vadă în evenimentele trăite povara blestemului invocat de părinții lor acolo, sub loja scaunului de judecată al lui Pilat, în ziua deicidului (Vinerea Sfântă); să constate cel puțin cum Profețiile biblice ale lui Daniel au primit încă o dată, și la o distanță imensă, o confirmare
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
rodnicie casei voastre, pentru renașterea neamului lui Abraham în secolele creștine! Capitolul IX «Să piară banii tăi împreună cu tine» — 74. Propunerea lui Simon Magul. Disprețul lui Petru față de bani — 75. Bucuria sfântului Paul că nu a fost pentru nimeni o povară — 76. Condamnarea cămătăriei de-a lungul creștinismului — 77. Aparențe și realități ale burgheziei bisericești — 78. Trebuie să renunțăm la orice pretext de adversitate împotriva Bisericii. Erezia banului — 79. Patrimoniul bisericesc nu ne scutește de spiritul sărăciei — 80. În propria persoană
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
cu un bici și a răsturnat tarabele schimbătorilor de bani. Poate că în vocea lui Petru se afla trista amintire a celor 30 de arginți ai lui Iuda trădătorul. 75. Bucuria sfântului Paul că nu a fost pentru nimeni o povară În scrierile sale, Sfântul Paul își arată clar preocuparea sa geloasă de a nu fi suspectat, nici măcar pe departe, de spiritul de interes referitor la slujirea-i preoțească, spunând: «Precum știți, noi nu am folosit niciodată cuvinte de lingușire, nici
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
știți, noi nu am folosit niciodată cuvinte de lingușire, nici nu am avut vreun gând ascuns de lăcomie, Dumnezeu este martor... De fapt, vă aduceți aminte, fraților, de munca și osteneala noastră: noaptea și ziua lucram ca să nu devenim o povară pentru nici unul dintre voi și vă predicam Evanghelia lui Dumnezeu» (1Tes 2,5.9). Iată ce le spunea credincioșilor din Corint: Dacă noi am semănat în voi cele spirituale, este oare mare lucru ca noi să secerăm bunurile voastre materiale
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
mă folosesc de dreptul pe care mi-l dă Evanghelia» (1Cor 9,11-12; 15.18). Scriindu-le, într-o altă împrejurare, le spunea: «Iată, sunt gata să vin la voi pentru a treia oară și nu vă voi fi o povară pentru că eu nu caut lucrurile voastre, ci pe voi. Căci nu copiii se cuvine să adune bunuri pentru părinți, ci părinții pentru copiii lor. Eu voi oferi cu bucurie totul și mă voi oferi pe mine pentru sufletele voastre. Dacă
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
slabi, amintindu-vă de cuvintele Domnului Isus. Căci El spunea: „Este mai mare fericire a da decât a primi“» (Fap 20,31-35). Tot corintienilor le scria că: «Și când eram la voi, deși eram în nevoie, nu am devenit o povară pentru nimeni, căci de nevoile mele s-au îngrijit frații, când am venit din Macedonia și în toate m-am ferit și mă voi feri să fiu o povară. Pe adevărul lui Cristos, care este în mine, nu-mi va
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
eram la voi, deși eram în nevoie, nu am devenit o povară pentru nimeni, căci de nevoile mele s-au îngrijit frații, când am venit din Macedonia și în toate m-am ferit și mă voi feri să fiu o povară. Pe adevărul lui Cristos, care este în mine, nu-mi va lua nimeni din ținuturile Ahaiei această laudă. De ce? Pentru că nu vă iubesc? O știe Dumnezeu! Aceasta o fac și o voi face ca să înlătur orice ocazie de la cei care
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
lucrurile cu care ei se laudă» (2Cor 11,9-12). Scriindu-le tesalonicenilor, le amintește reținerea sa față de dânșii: «nici n-am mâncat pâine de la nimeni pe degeaba, ci am lucrat cu trudă și osteneală, noaptea și ziua, ca să nu fim povară pentru nimeni dintre voi. Nu că n-am fi avut dreptul, ci ca să vă dăm în noi înșine un exemplu pentru a fi imitați» (2Tes 3,8-9). Altundeva, le scria corintienilor: Până în ceasul de acum, suntem flămânzi și însetați, suntem
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
noi, asemenea lui, am moștenit o lume perversă care ispășește încă și azi urmările a cel puțin patru secole de greșeli și de rătăciri și, cu toate acestea, nu se căiește în fața evidenței incapacității sale. Chiar și cei buni, sub povara atâtor nenorociri, se simt zdruncinați în credință. Cineva crede că Dumnezeu va veni să ne ajute atunci când lumea va da vreun semn de pocăință. Dar când se va întâmpla asta, dacă se merge din rău în mai rău? Nu, nu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
sânge și de iubire, acele brațe neîncetat deschise pentru a ne primi pe toți, acel piept sfâșiat ca să deschidă cărarea spre Inima Sa rănită, acea viață care se stinge printre spasme nemaiauzite într-un trup sfâșiat, golit de sânge, sub povara dezonoarei și în părăsirea oamenilor și a Tatălui, iată imaginea Iubirii, iată, așadar, chipul lui Dumnezeu! Cu Crucifixul înaintea ochilor, cu Sângele regesc al lui Cristos purtat în fiecare dimineață de mâinile noastre în fața maiestății cerești a Tatălui, spre ispășirea
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
cu Isus în colocviu și îi spune: „Tu ești Dumnezeul tinereții mele“. Sigur că ar fi de neînțeles, să renunți la o iubire pământească și apoi să nu cultivi iubirea veșnică! Ce tristețe apasă asupra consacraților lâncezi! Cum târăsc plictisiți povara prea dulce a fecioriei! Renunțători ai umanului și ai divinului!“ 110. Însetați de a-l iubi pe Isus Iată și al doilea document: scrisoarea unui suflet deosebit adresată, de pe patul de moarte, unor tineri în ajunul hirotonirii lor preoțești: „Vă
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
continuau să împiedice dezbaterile constructive. De pe banca ministerială, doctorul Aurel Vlad, ministru de finanțe, cerea desființarea Marelui Cartier General al armatei, iar doctorul Lupu, ministru de interne, ataca jandarmeria. Primul parlament al României Mari și guvernul Vaida se clătinau sub povara marilor probleme, cărora nu le găseau soluții rapide și eficace. 19 La 13 martie 1920, generalul Al. Averescu se prezintă la Camera deputaților cu decretul regal de președinte al noului guvern, iar după cîteva zile cu decretul de dizolvare a
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
la casa bunicilor din Suceava a fost grea și istovitoare. Cu mari eforturi s-au adunat banii pentru închirierea unui vagon. Ne îndreptam spre singura oază de căldură și lumină, casa bunicilor mei. Revederea a fost emoționantă. Pentru părinți, însă, povara gândurilor și a grijilor nu a încetat niciodată. Am părăsit curând acest cuibușor plăcut. Părinții și-au reluat activitatea, noi copiii, școala. Familia noastră nu și-a mai revenit după aceste întâmplări. Viața își urma cursul, dar bucuria nu a
POVESTEA REFUGIULUI MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Codreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1674]
-
Țărilor Baltice, Georgiei, Armeniei, Kazahstanului, Uzbekistanului și Turkmenistanului a însemnat falimentul politicii de expansiune a Rusiei, începută sub Petru cel Mare și continuată aproape fără încetare timp de mai bine de două secole și jumătate. Diminuată teritorial, dar eliberată de povara cursei înarmărilor și având în Siberia un imens teritoriu cu uriașe resurse naturale neexploatate, Rusia ar fi putut să se îndrepte, pentru prima oară în istoria ei, spre construirea unei civilizații moderne și a unei societăți libere și democratice. Se
Testamentul lui Petru cel Mare. O politică imperialistă, fără întrerupere. Implicaţii în actualitate. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Boldur-Latescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1668]
-
Dacă și Bertold ar fi numai pe jumătate atât de bun...“ Ca de obicei, cioplitorul visa cu ochii deschiși. Bunăoară acum Îl vedea aievea pe sfințitul Gebhard, cu fața lui slabă și plină de noblețe. Urca pe schele, gâfâind sub povara anilor și-și ștergea sudoarea de pe frunte cu mâneca rasei simple, de stofă aspră și ieftină. „Banii sunt pentru altceva“, spunea el. „Banii sunt pentru săraci și pentru meșterii mei.“ Se bucura de fiecare statuie, de fiecare arabesc, de fiecare
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
urma el să joace În această poveste. Pe el ar fi trebuit să-l omoare ministerialul pe loc, sau să-l ia cu sine și să-l azvârle Într-un beci adânc. De ce-l luaseră cu ei? Ca să le fie povară, martor la fără delegea pe care o pregăteau? Doar dacă nu... Creierul cioplitorului În piatră lucra cu repeziciune. Exista o singură explicație. Aveau nevoie de un țap ispă și tor... Așa cum de dimineață calul domniței urma să poarte vina morții
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dau peste vreo urmașă a celeilalte Otilii... Pedalând spre Ion Creangă, primul subiect demn de obiectivul Panasonic-ului meu a fost imaginea unui Oltcit, care cândva avusese parte și de vremuri mai bune, dar mi-a indignat (oarecum) privirea. Cocoșat sub povara recoltei de toamnă, deschidea orizontul prin frunzele străvezii, deja ruginii ale porumbului. Din păcate calitatea imaginilor este redusă, pozele sunt făcute cu camera de filmat, și se știe: nici un aparat foto nu filmează ca o cameră de filmat, nici o cameră
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
să coboare. Apoi, Țile s-a așezat în genunchi și a depus-o în brațele tatălui său pe bunica bolnavă. Dintr-un salt, realizat cu rapiditatea și agilitatea unei pantere, Țile a aterizat lângă tatăl său, luându-i din brațe povara la care ținea atât de mult. Macedonenii, tăcuți și dezorientați, stăteau aiuriți pe drumeagul de miriște, neștiind ce să facă și încotro s-o apuce. Moșule, uite-aici. Vezi țărușii ăștia? Aici o să-ți construiești casa în care vei sta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
boabele aurii de grâu. Vei intra în mormânt la bătrânețe, ca snopul strâns la vremea lui. (Iov 5:26) Da. Babica dormea somnul de veci. Preotul își făcea cu sârg datoria, pe când ajutorul său, dascălul, toropit de arșiță și de povara anilor, prindea firul cântărilor apostolice doar la ultima silabă, întărindu-le și dându-le girul autorității sale neștirbite. Ceea ce la preot suna: Doamne miluiește se reducea drastic, în interpretarea domnului cantor matusalemic, la două sonorități finale îngânate pe aceeași notă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Nici premiul Nobel nu există, e un miraj care își mută sensul și destinația și adresa în fiecare an. Cît nu avem un premiu Nobel, sîntem o literatură tînără, predispusă la orice aventură estetică. Un premiu Nobel ar fi o povară ca o moștenire cu care trebuie să te porți musai cuviincios. Dacă m-ar consulta cei de la Fundația Nobel cărui român să acorde premiul, aș face o tombolă la care i-aș pune să participe pe mai toți scriitorii optzeciști
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
occidentală, acest vinovat de serviciu este fie femeia, fie evreul sau negrul. Și, ca să nu uit, ...vinovatul de serviciu este, după mulți, și...pisica. În culturi ca ale noastre, vinovații de serviciu sunt demonizați, minimalizați, în spatele lor se aruncă toate poverile imaginare ale unei majorități ce are nevoie, astfel, într-un mod foarte primitiv, de relegitimare prin... exorcizări. Prețul acestei relegitimări stă în limojarea publică și mentală a vinovaților de serviciu. De multe ori, procesele așa-zis purificatoare au loc în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
viciul meu este iubirea; îmi poate cere cineva să sacrific iubirea? Nu întotdeauna este simplu să ai Spiritul veșnic tânăr și să porți haina grea a bătrâneții. Nu am întâlnit niciun bătrân care să-și accepte vârsta ca pe o povară. Toți mi-au afirmat cu tărie că își simt inima tânără! Spiritul este cel ce menține tinerețea inimii. Iubirea carnală mă identifică cu trupul, iubirea subtilă mă înalță; voi fi nevoit să aleg sau le pot împărtăși pe amândouă? Viața
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cârmuirea... Jos zace poporul, a cărui Voința se tipărește, al cărui nume se speculează, dar al cărui bine nu-l caută nimeni. Societățile de citire pentru dânsul sunt nume (...) oamenii din sate orbecăiesc între ispitele deznaționalizatorilor, ei gem greu sub povara cametei evreiești (...)” * ...”Ramura Onciuleștilor din Vilance și Zamostie reține ca importantă linia lui Grigoraș Onciul al cărui fiu Constantin, devine preot și care a avut ca fiu pe Mihail - tatăl lui Isidor Onciul, fost profesor universitar la Facultatea de teologie
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
adevăr... Vă rog să îi prezentați domnului Herescu omagiile și scuzele mele, dacă i-am dat speranțe prea mari! Acum câteva zile am primit memoriul dvs. pentru Eranos-Jahrbuch și, chiar astăzi, marea ispravă șamanistă! Srih-srih-srih - mă bucur să văd această povară (și această glorie!) convertită într-un volum substanțial - chiar astăzi îl iau cu mine, la țară. Ar fi de discutat despre atâtea lucruri. Subliniați foarte bine (în memoriul dvs. pentru Eranos) această opoziție între elanul spiritual și „probitatea științifică” de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
o conferință la Columbia pe 7 aprilie. Cu această ocazie, îi voi întâlni din nou pe cei „Patru Mari”* - și voi încerca să pătrund intenția lor... Altfel, totul merge bine aici - adică nu se petrece nimic extraordinar. Simt din ce în ce mai mult povara predării pe umerii mei. Nu pot să lucrez decât trei zile pe săptămână. Restul este consacrat cursurilor - adică, între noi fie spus, e timp pierdut. Mă întreb chiar dacă trebuie să prelungesc această „strălucită situație universitară” după expirarea contractului, în 1961
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]