7,320 matches
-
în stare să-i câștige ca tovarăși sau colaboratori la întreprinderea sa literară.” * După încă trei ani , la începutul anului 1829, apărea întâia parte a revistei Biblioteca Românească, cu o dedicație la adresa mitropolitului Dionisie Lupu, un cuvânt „Către cetitori”, o prefață la Istoria românilor scrisă de Damaschin Th. Bojâncă, planul de tipărituri, lista abonaților. Venind în ajutorul lui Zaharia Carcalechi, avocatul român din Pesta - Emanoil Gojdu, publica un apel către „străluciții boieri ai Țării Românești și ai Moldovei” pe care îi
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
poliție din Inspectoratul Regional Cernăuți apare lunar sub direcțiunea Inspectoratului Regiunii, întrun număr limitat de exemplare, la Cernăuți, începând cu aprilie 1935. Era folosită Tipografia „Bucur Orendovici” din Suceava. Se publica legislația necesară serviciilor polițienești cărora, într-un fel de prefață, extras dintr-o cuvântare a ministrului I. Inculeț, li se spunea: „Aveți instrucțiunile potrivite, însă toate îmbunătățirile depind de inimă pe care ați știut să le arătați peste tot locul și întotdeauna.” Cuvinte care se completează cu altele din Ordinul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cu miros de floare rară”, „schitul ori biserica voievodală vizitate”, „copiii, fetele, bărbații și nevestele lor - mereu proaspete și frumoase, ca și odraslele și însoțitorii lor.” Bucovina e interesantă și ispititoare din multe puncte de vedere. Pe mine, spuneam în prefață, m-a îmbogățit presa bucovineană, cea din Cernăuți mai întâi. Unele ziare, astăzi, pentru divertisment, strecoară în pagină știri de acum 50-60 de ani, dăruindu-ne parcă parfumul vremurilor trecute. Începuturile presei române rămâne încă în incertitudine. Nu se știe
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a celor care au făcut presă în Cernăuți, ca în tot teritoriul românesc, cunoașterea publicațiilor, dar mai ales înțelegerea momentelor vremii sunt esențiale. „Gazetăria noastră trecută formează cele mai prețioase arhive ale regenerării vieții neamului” - spune prof. Ion Hangiu în prefață la Dicționarul Presei Literare Românești (1790-1990), apărut la Editura Fundației Culturale române, București, 1996. În lucrarea „Istoria presei românești” realizată de prof. Nicolae Iorga în anul 1922, istoricul subliniază contribuția presei la înfăptuirea idealului național. Întradevăr, perioadele acelea, mai ales
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
istorie, Universitatea din București. Prietenului meu Eugen îi datorez bucuria acestui lucru „la patru mâini” transformat de cele mai multe ori într-o grație a înaintării, și aici se regăsește rostul ultim al acestui volum. Mihaela Timuș august 2003 - februarie 2004 Prefațătc "Prefață" Am întâlnit pentru prima oară numele lui Stig Wikander într-o carte cu un titlu destul de exotic: Zaman i Ohrmazd a lui Ugo Bianchi. În octombrie 1971 aveam 20 de ani și trebuia să susțin primul meu examen de istorie
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
datorat și refuzului unui exercițiu coerent și exigent al memoriei, evaluată altfel decât ca vehicul traumatic al unui trecut personal, trist și tern1. 4. Despre dioscuri, cabiri și alte ideologiitc "4. Despre dioscuri, cabiri Și alte ideologii" În 1938, în prefața tezei sale de doctorat, Der arische Männerbund, Wikander citează Yoga. Essai sur les origines de la mystiques indienne (Paris, 1936). Este foarte probabil să-și fi cumpărat volumul - difuzat atât la București, cât și la Paris - prin librăria Geuthner, în timpul sejurului
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
despre originea arienilor și stadiul actual al acestor cercetări („Ursprung, Urheimat und Wanderungen der Indogermanen” sau „Über den gegenwärtigen Stand der Indogermanensfrage”)3. În anul rezidenței la München, Wikander frecventează cursurile lui Wüst, căruia îi va mulțumi foarte călduros în prefața celei de-a doua monografii indo-iraniene, V³yu1. „Înainte de război, Wikander,ca întreaga școală de orientalistică de la Uppsala, se interesa de un zeu, V³yu, propriu-zis Vântul, căruia eu îi acordasem puțină atenție; iar el pusese în valoare aspectul combativ, dar brutal
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
făcută de Georges Dumézil; vezi JMQ IV, Gallimard, 1948, pp. 37-53. - (iulie) participă la Congresul Internațional de Orientalistică de la Paris. 1949 ME: - (15 ianuarie) conferință la Musée Guimet despre tantrism. - (ianuarie) apare Traité d’histoire des religions, Payot, cu o prefață de Georges Dumézil. - (mai) apare Le Mythe de l’éternel retour, Gallimard. - (primăvara) îl întâlnește pentru prima oară pe Raffaele Pettazzoni, la Paris. - (14-19 septembrie) participă la Congresul de Psihologie Religioasă - Royaumont - cu „Images religieuses - images naturelles”. - (8-13 decembrie) invitat
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
la conferințele Eranos, unde vorbește despre „Puissance et sacralité dans l’histoire des religions”. - (septembrie) Alpbach, Europäisches Kollegium, conduce împreună cu Kerényi un seminar de istorie a religiilor. - (noiembrie) apare Images et symboles. Essais sur le symbolisme magico-religieux, Gallimard, cu o prefață de Georges Dumézil. 1953 ME: - (iunie-august) participă la conferințele Eranos, prezentând (20 august) „La Terre-Mère et les hiérogamies cosmiques”. SW: - (martie) devine titular al catedrei de sanscrită și limbi indo-europene la Universitatea din Uppsala. - călătorie de studii în Siria și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Les Belles Lettres, Paris, 1976; Un compagnon de Socrate, Flammarion, Paris, 1956; Vie et rénovation, Gallimard, Paris, 1957; Une Grèce secrète, Les Belles Lettres, Paris, 1960. Cartea primită de Wikander este lucrarea cea mai celebră scrisă de Godel, cu o prefață de Mircea Eliade - Essai sur l’expérience libératrice, Gallimard, Paris, 1952. La doi ani de la moartea lui a fost publicat volumul omagial comemorativ De l’humanisme à l’humain, Les Belles Lettres, Paris, 1963, la care a contribuit și Eliade
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
mediul academic al orientaliștilor europeni. Vezi supra, scrisoarea II: „Problema «originilor» tehnicilor yoghine nu este decât o ipoteză de lucru, și în plus o ipoteză destul de fragilă!...”. Despre aceste „păcate ale tinereții” Eliade nu s-a ferit să vorbească în prefața ediției franceze: „Neajunsurile datorate tinereții și lipsei de experiență erau agravate de supărătoare erori de interpretare datorate dublei traduceri” - cf. Yoga (1954), în introducere. Pentru o comparație între teza din 1936 și ediția occidentală, ca și pentru o mai bună
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
războinici ariene, interpretarea șamanică, chiar dacă raporturile sale cu savanți naziști ca Wüst au continuat până în ’41. Foarte probabil, acesta este episodul care întemeiază, retrospectiv, atitudinea negativă a lui Wikander față de Ohlmarks, acest „savant șarlatan” (cum îl va numi Nyberg în prefața la cea de-a doua ediție germană a sintezei sale, retipărită în 1966). Vezi Stefan Arvidsson, Den ariska idoler, 2001, în special subcap. „Ariska mannaförbund”, și Sverker Oredsson, Lundsuniversitet under andra världkriget. Motsättningar, debatter och hjälpinsatser, LUSÅ, Lund, 1996. Pentru
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
noul umanism al lumii eliberate de exploatare, arta realismului socialist... E firesc deci să ținem ca la lumina ochilor la conținutul socialist al literaturii noastre". Peste mai bine de douăzeci de ani de la publicarea acestor rînduri, Ov. S. Crohmălniceanu, în prefața la Antologia de proză scurtă scrisă de autori tineri, "Desant 83", publicată la Cartea Românească în 1983, precizează, între altele, "Preocupările proprii și felul aparte de a scrie converg la acești tineri într-un demers care aduce după mine ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și comportările dictate de niște generalități socio-politice abstracte, nu o dată false". După ce a îndemnat "fructuos" generația '50, mai apoi pe cea din anii '60, ajuns la generația '80, "Ovid Crohmălniceanu, în numele Partidului Unic, o asmuțea vîrtos (spune Luca Pițu în prefața cinegetică la "Povestea poveștilor generației '80" a lui Mircea Nedelciu, Editura Nemira, 1998) prin cenacluri, spre autotelism, opera aperta, autoreferențialitate și intertextualitate..." Și pentru că marea luptă dusă în literatura anilor '50 era de eliberare de dogmele realismului socialist pe calea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să-l refuze. De altfel, Doctor Jivago și Luntrea lui Caron au ca eroi, în primul caz, un poet-doctor, în al doilea, un poet-filosof, amîndoi confruntați, în aceeași manieră, cu puterea comunistă. Cum remarca traducătorul Doctorului Jivago, Emil Iordache, în prefața volumului: "Sub presiunea puterii totalitare, secolul vorbește la fel, prin mai multe voci. Creangă (eroul din Luntrea lui Caron) și Jivago sînt în cartea sorții scriși pe-același rînd și, pe un tărîm închipuit al personajelor, ar avea ce să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de transformarea lui Mihail Sadoveanu și Tudor Arghezi în susținători ai regimului comunist, va apela din nou la arma sa redutabilă: pamfletul. Sub titlul Rechizitorii, cele două pamflete vor fi editate în țară, la Editura Jurnal literar, 1996, cu o prefață de Nicolae Florescu. Prefațatorul îl consideră pe controversatul ziarist "cam de același calibru, bineînțeles pe cu totul alte planuri, ca și Nae Ionescu sau Nichifor Crainic". Pamfil Șeicaru, dintr-un gazetar implicat în culisele nu totdeauna curate ale politicii, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
scrupule de păcatele celor de la putere sau din opoziție, întru împlinirea unor diverse foloase personale, gen "șantajul și etajul", aflat în exil, se transformă într-un participant la istorie și un moralist al ei, un gazetar-conștiință, cum îl definește, în prefața amintită, Nicolae Florescu. Directorul de la "Curentul" constată, ușor sceptic și nu fără uimire, schimbările produse în timp asupra gîndirii personale; el notează: "Recitind, după o trecere de ani, ceea ce am scris, sîntem surprinși să constatăm schimbările ce s-au produs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
roșu. Rechizitoriile lui Pamfil Șeicaru sînt un aide-mémoire pentru cei care refuză astfel de "revizuiri" din simplul motiv că, la rîndul lor, vinovați de aceleași păcate, nu acceptă să li se pună oglinda adevărului în față. Nicolae Florescu precizează, în prefața la aceste pamflete: Problema pe care o ridică aceste texte polemice rămîne astfel aceea de a stabili pînă la urmă stadiul pe care îl poate atinge "compromisul" omului de cultură supus vremii, a conștiinței îngenuncheate timpului fără ca, prin asemenea dezertări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ale construcției socialiste. Eliminat de la catedră, va susține diverse conferințe gen: Eminescu, poet al poporului sau A. Toma, poet combatant. Ultima, prezentată sub cupola Academiei în 14 februarie 1950, va fi inclusă în volumul omagial închinat acestuia, cît și ca prefață la traducerea în limba engleză a poemelor lui A. Toma. Pe poetastrul comunist îl va elogia ditirambic pe cel care și-a permis să rescrie Glossa și alte poeme eminesciene în variantă optimistă. Cu seninătate, afirmă: Dacă e vorba de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lucra ca profesor de liceu pînă la pensie, fiindu-i închisă cariera universitară din cauza dosarului de fost deținut politic. Din aceeași cauză, nici cărțile nu-i vor fi publicate. Primul volum îi apare abia în 1993, Tărîmul Gheenei, cu o prefață de Paul Goma. Deținut la Pitești, prozatorul Costin Merișca va fi un mărturisitor, unul lucid, lipsit de patimă, cu o detașare pe care doar cel trecut prin iadul suferinței și-o poate permite. Între primele cărți publicate, practic prima în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
vieți, au fost definitiv distruse Între ei s-au aflat și unii care nu s-au ferit, precum preotul Gheorghe Calciu Dumitreasa (de curînd plecat la cele veșnice și care a îndurat 21 de ani de temniță comunistă). Într-o prefață la cartea lui D. Bacu Pitești (centru de reeducare studențească), cu subtitlul: La Buchenwald se murea mai ușor (1991, Ed. Atlantida), părintele Calciu scrie: Acolo a fost ceva care depășește puterea umană de înțelegere, pentru că a fost războiul a două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a lui Vladimir Tismăneanu din cartea Marele șoc, cu trimitere la caracterul criminal al acestui organism, că Securitatea nu a făcut decît să execute ordinele partidului comunist. Marius Oprea adună un masiv volum de documente, adnotate și comentate, cu o prefață a lui Dennis Deletant, sub titlul Banalitatea răului. O istorie a Securității în documente 1949-1989 (Editura Polirom, 2002), care prezintă atrocitățile comise de această instituție sub directa îndrumare a nomenklaturii. După 23 august 1944, natura regimului politic instaurat în România
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de Carmen Chivu și Mihai Albu, cercetători CNSAS, cartea adună documente ce certifică că viețile tuturor erau controlate, că nu exista nici un fel de intimitate, spațiul privat era o iluzie, totul era supravegheat în amănunt. Cum observă Stejărel Olaru în prefața la Noi și Securitatea (Editura Paralela 45, 2006): "Așadar, tot ceea ce se întîmpla în România profundă, reală, era notat și analizat cu conștiinciozitate de ofițeri de securitate care credeau că în felul acesta desfășoară o veritabilă muncă de informații cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să vă aduc și eu un omagiu modest, În felul după cum urmează: Deoarece toate scrisorile Dvs. scrise către mine, au o formă literară și dovedesc o fineță rară, am luat inițiativa să le leg Într-un mic album, cu o prefață În scopul de a le dărui Muzeului „Galeria oamenilor de seamă”. Prin această scrisoare, eu vă rog mult să admiteți. Nu știu cum să fac predarea către Muzeu, deoarece mă tem să nu se piardă. Aș vrea cu orice chip să ajungă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
oasele, și din nou, crește tensiunea când din ce-ați scris se știe că a fost aruncată În groapa comună de la Jilava. Am citit cartea În momente de așteptarea Învierii. Și mi-a sporit speranța că nu ne vom prăbuși. Prefața scrisă de Domnul Constantin Severin este a unui scriitor, care cunoaște ce Însemnează Estetica și cunoștințele filosofice. Din păcate rar se mai Întâlnesc, la noi, asemenea oameni. Dar bine că mai există. Camera cu lucrurile lui Petru Comarnescu, am vizitat
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]