6,431 matches
-
regim estetic, aletic, epistemic, dar respinge și scriitura lipsită de program, marcîndu-și pregnant textele ca fictive, ambiguizînd un material diegetic altminteri inocent dîndu-i alura - după exemplul lui Beckett - materialului didactic, in vitro. Perseverența cu care nu abdică niciodată de la o pretinsă scriitură albă și de la o preciptare fals apocaliptică merită admirată, poate nu la fel de mult ca rara voință autonomizantă față de tot ceea ce Înseamnă prezența sexului autorului În text (dacă romancierele franceze vor admite vreodată că așa ceva are o existență, la limită
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ce descumpănesc. Răsturnarea ludică promite să fie comică, dar asta doar în stadiul de proiect. La început. După aceea, orice devine cu putință. În Noaptea regilor de Shakespeare, Malvolio, înalt dregător pătruns de importanța persoanei sale, cade în capcana unei pretinse scrisorele de amor și se înfățișează la Curte gătit cu o pereche de ciorapi galbeni, conformându-se astfel exigenței formulate, chipurile, de autoarea misivei. Spectatorul, prevenit din timp de farsa pusă la cale, asistă, ca de obicei, la supravegherea ludică
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
sfâșietoare dovadă a acestei „duble gândiri” care reprezintă, după Orwell, specificul supravegherii totalitare. Iunia mimează indiferența față de Britannicus, declară că nu îl iubește, mințind cu durere în suflet, căci, știindu-se privită de Nero, știe și câtă suferință îi provoacă pretinsa-i mărturisire nefericitului ei adorator. Complet derutat, acesta nu izbutește să decodeze mesajul primit: „Te afli într-un loc peste care el domnește, atotputernic/ Chiar și zidurile astea, prințe, pot avea ochi/ Iar împăratul e întotdeauna prezent pretutindeni” (II, 6
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
realitatea sa concretă. Ca și cum, la fel ca în cazul textelor de jucat, puterile totalitare nu și-ar fi refuzat niciodată dreptul de „vizionare” și de intervenție într-o montare pornind de la aceleași norme pe care se întemeiază, via negativa, un pretins și inexistent program cultural. Scena este plasată sub control în numele supravegherii „de drept”, supraveghere oficială exercitată prin mijlocirea unor comisii și a unor specialiști în cenzură. Aceștia asistă la un spectacol, într-o sală goală, înainte de premieră, și cer să
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de teoria inteligent design-ului decât de cea creaționistă, în special pentru fundamentele explicative pe care le găsesc în teoria evoluționistă. Teoria inteligent design-ului reușește să împace (deocamdată) abordarea predominant emoțională (de unde-mi vine orientarea către credință) cu cea pretins rațională, aflată în căutare de teorii explicative. (Cu mențiunea că mă atrage la această teorie sensul ei de împăcare a "două fundamentalisme": cel teologic și cel științific). Dansul stă mărturie a faptului că putem vorbi despre o rezonanță corporală a
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
căinței a condus la pedepse ce au făcut uneori mai mult rău decât greșelile care le-au motivat. Semn că teama noastră de lipsa ordinii este prea mare pentru a mai putea zări păcatele pe care le înfăptuim în numele unei pretinse justiții. Judecata (și pedeapsa) sunt păcate esențiale ale omenirii. Această presimțire a fundamentat succesul creștinismului. Însă distanța dintre ideal și ceea ce a realizat demonstrează imposibilitatea izbăvirii de acest păcat. * Odată cu inventarea parfumului tot ce este plăcut pe lume miroase a
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
notă explicativă la o viziune policoloră: „Dar cînd despre ziuă cocoșu a cîntat,/ Cad buzna, din pod, grămezi de strigoi,/ Și-n hău, peste lanuri, strigoii se pierd/ Roșii, galbeni și verzi”1). Prin faptul că se bazează pe o pretinsă aluzie folclorică și nu pe o experiență directă, „Strigoii” constituie o excepție în cadrul liricii bacoviene. După determinările Agathei, data scrierii poemului e anul 1902. Acum, într-o vreme de oboseală și deziluzie aproape generale, cuvîntul „basm”, a cărui carieră a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Joldești n-a avut-o în proprietate, iar socrul acestuia, Donțu, nu era conte, refugiat politic, ci un soldat răzlețit din armata rusă și angajat, ca stupar, pe o moșie mănăstirească. Pe de altă parte, nu s-a observat că pretinsul izvod de zestre al mamei poetului, scris cu multă zestre și cu foarte mulți bani, în numerar, a fost făcut înadins, la zece ani după căsătoria Ralucăi, numai ca să-l poată salva pe Eminovici, care se înnămolise în datorii și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
speciale: Ipoteștiul lui Iminovici 43, Ipoteștiul copilăriei lui Eminescu 44, Familia Eminescu și biserica din Ipotești 45, Complexul muzeistic de la Ipotești 46. Articolul cu titlul din urmă, pe lîngă faptul că conține destule greșeli, a fost întregit cu alte contribuții pretinse "docu mentare" pînă a devenit un florilegiu de greșeli, cu titlul Pentru Complexul muzeal de la Ipotești 47. Cele mai multe din acele greșeli le vom corecta, pe bază de documente, în capitolele următoare. În acest capitol introductiv, semnalăm mai întîi o curioasă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
pronunțare străină de idiomul nostru moldovenesc: hodaie, hodăi, ghișini, nighic (nimic), nelejuire, jenunchi, zăși (zece), el se lipchea, apoi pronunțarea perfectului compus, ca prin Transilvania : ei s-or dus, or fost, or strigat, or stăruit etc.54. Foarte curioase sunt pretinsele informații, care numai de pe teren n-au fost culese de Fănică N. Gheorghe. Dînsul afirmă că "moș Miron Prisacaru își statornicise bordeiul într-o poiană din mijlocul pădurii, pe culmea pletoasă a Haraminului"35. Apoi reeditează ficțiunea lui Cezar Petrescu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de căsătorie de 600 galbeni nu este deloc de neglijat" ("ich glaube die Heurthe Partie von 600 # gar nicht zu unterlassen"79. Acești 600 de galbeni au fost de fapt adevă rata zestre a Ralucăi Eminovici. Despre netemei nicia unui pretins izvod de zestre, de 3576 galbeni, care a apărut după vreo zece ani, din partea soților Eminovici, se va arăta, pe larg, mai departe. După nunta Ralucăi, oficiată la 26 iunie 1840, Vasile Iurașcu le-a dus la mănăstirea Agafton pe
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de la Ierihăm Zeilicovici, cu prețul de 70 de galbeni, pe care-i achită deplin 15. În aceeași lună, la 21 decembrie 1844, căminăreasa Ralu Eminovici cumpără de veci, pe numele său, o parte din moșia Orășăni, de la serdarul Iordache Ureche. Pretinsul izvod de zestre și moșia aceasta i-a pus în mare încurcală pe biografii lui Eminescu. Toți au afirmat că Raluca, fata lui Iurașcu, la măritișul ei a avut în zestre această moșie, plus 3.000 de galbeni, în numerar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
era o fată încăpută 17 (sic) Aug. Z. N. Pop a vrut să zică bogată ; că Eminovici a luat "soție cu zestre bună, în bani și pămînturi"18; că zestrea pe care a primit-o Raluca "spulberă toate legendele despre pretinsa sărăcie a părinților lui Eminescu"19 etc., etc., în timp ce Raluca nu primise nici o palmă de pămînt, de la tatăl ei, și nici acei 3.000 de galbeni, de care se vorbește, ci numai 600 de galbeni i-a fost toată zestrea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
o simplă însemnare de zestre, fără autentificarea judecătorească, pe ce s-a bazat el, cînd a scris "Copia izvodului de zăstre din anul 1840, mai 26", pe care a trimis-o Isprăvniciei ținutale? De bună seamă că presupusul izvod și pretinsa copie au fost ticluite în acele zile, de la sfîrșitul lui decembrie, 1850, cu atenția mărită, din partea celor trei împricinați (Iurașcu, Raluca și Eminovici) ca "izvodul" să fie cît mai mult umflat în obiecte de lux și în bani, încît valoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și-l ține așa, pînă ce paiațele din Botoșani își ridică boarfele și pleacă"118. G. Călinescu merge mai departe: "îl duse la Ipotești, unde îl ținu desbrăcat, pînă ce fu încredințat că trupa teatrală a plecat"119. Cu aceste pretinse precizări, s-au exagerat faptele atît de mult, încît dorința poetului de a revedea Ipoteștiul, după o absență de trei ani a fost pur și simplu anulată. Să presupunem că poetul a fost ținut dezbrăcat de tot și bătut ca
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
nu cunoștea adevărata situație a familiei! Nu cunoștea că, la Ipotești, nimeni din familia Eminovicilor nu mai avea vreun drept legal de proprietate sau măcar de ședere! Nici prin alte localități familia Eminovici nu poseda vreun fel de avere, iar pretinsul capital mobil de 18. 000 de franci, de care pomenise bătrînul Eminovici, erau numai vorbe de lăudăros! Momentul cel mai dramatic din ruinarea definitivă a Eminovicilor, la Ipotești, l-a arătat Henrieta, în scrisoarea sa de răspuns lui Maiorescu. Considerăm
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
această concluzie pare greu de evitat. La ea s-a ajuns în anii '70, când mulți au observat că autorii anilor '60 "demonstraseră" cu prea multă ușurință superioritatea democrațiilor liberale. Au apărut noi teorii privind dezvoltarea care au sugerat că pretinsa valoare a democrațiilor liberale era produsul exploatării lumii a treia de către Vest. Astfel, "dezvoltarea" democrațiilor liberale s-a realizat prin menținerea altor părți ale lumii într-o formă de dependență economică. La aceasta urma să se adauge o dependență ideologică
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
care se stabilește că ceva s-a petrecut într-adevăr. În mod clar, persoanele care sunt angajate profesional în adjudecarea regulilor devin interesate de implicațiile generale ale regulilor, dar în primul rând se preocupă de stabilirea faptului că un anumit pretins eveniment a avut într-adevăr loc. Adjudecarea regulilor și normele sistemelor politice Nicio societate nu poate evita problemele adjudecării regulilor. Toate societățile au norme, fie scrise sub formă de legi, fie transmise în mod cutumiar din generație în generație. Orice
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
propriu-zis erotic se îngemănează cu cel thanatic, când nu se confundă cu cel poietic. S-ar putea spune, prin urmare, că autorul ce-și plimbă adesea iubita "în umbra lirei lui. Orfeu..." face parte mai degrabă din specia rafinată a pretinșilor erotomani pentru care dragostea virilă nu este altceva decât o prelungire, mereu extatică, a iubirii prin și mai ales de poezie. Iată rațiunea pentru care, între prezentul iubirii ca ceremonial de întrupare a ideii de Unu în multiplu și trecutul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a tinerei generații" (10, p. 39). Eventualei întrebări, dacă această socializare nu înseamnă cumva o supunere tiranică a omului, Durkheim se grăbește să-i dea un răspuns liniștitor: oamenii sînt interesați în această supunere, pentru că numai astfel dobîndesc însușirile umane. Pretinsul antagonism dintre individ și societate nu are o bază reală. Societatea, prin educație, nu-l comprimă, nu-l denaturează pe individ, ci-l formează ca om. Cum este ușor de presupus, o astfel de teorie cu privire la educație nu poate acorda
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
teoriei pedagogice; se admitea însă o dezvoltare organică, evolutivă, prin întemeierea noului pe vechi și continuarea vechiului prin nou. G. G. Antonescu adopta o poziție de mijloc între conservatorismul acelora care nesocoteau contribuția noilor teorii în explicarea fenomenului educației și pretinsul revoluționarism al unor contestatari ai vechii pedagogii. Poziția sa găsea o justificare într-unul din principiile de bază ale științei și filosofiei secolului al XIX-lea: evoluționismul. Pedagogul român nu s-a situat chiar la mijlocul distanței dintre cele două extreme
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
chip sau altul. Se putea face atunci negoț cu sclavii și iobagii, dar azi ei nu se pot elibera de mizeria lor. Drepturile pe care noi le-am înscris în constituții sunt fictive pentru mulțime, iar nu reale. Toate aceste pretinse drepturi ale poporului, nu pot exista decât în gând, ele nu sunt niciodată realizabile. Ce înseamnă oare pentru muncitorul proletar aplecat asupra lucrului său penibil, apăsat de soarta lui, dreptul dat guralivilor de a flecări, dreptul ziariștilor de a scrie
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
spirtoase, și totodată luând măsurile posibile pentru a exila de pe proprietățile funciare pe creștinii inteligenți. Pentru a face ca situația să nu fie văzută, mai înainte de momentul cuvenit, sub adevărata ei lumină, vom ascunde adevăratele noastre planuri în dosul unei pretinse dorințe de a servi clasele lucrătoare și de a propaga principii economice pe care le expunem astăzi. Sumar: Pentru ce trebuie sporite armamentele. Fermentații, discordii, dușmănii în lumea întreagă. Constrângerea opoziției creștinilor prin războiul general. Presa și opinia publică. Tunurile
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
vor veghea totdeauna asupra intereselor noastre, de aceea influența lor va fi aproape nulă. În planul al doilea vor fi oficioasele, a căror chemare va fi să atragă pe indiferenți și pe cei blegi. În planul al treilea vom pune pretinsa noastră opoziție. Un organ cel puțin va fi la extrema opusă a ideilor noastre. Adversarii noștri vor lua drept aliat pe acest fals opozant, și ne vor arăta planurile lor. Ziarele noastre vor fi de toate tendințele: unele aristocratice, altele
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
binelui tuturor. Pentru a potoli și a zăpăci pe oamenii prea îngrijați de chestiunile politice, vom pune înainte chestiuni pretinse noi, chestiunile industriale, să-și reverse furia asupra acestui subiect. Masele vor consimți să stea inactive, să se odihnească de pretinsa lor activitate politică (la care i-am obișnuit noi înșine, pentru a lupta, cu ajutorul lor, cu guvernele creștiniloră, cu condiția să aibă noi ocupații; le vom arăta aproape aceeași direcție politică. Pentru ca să nu ajungă la nimic prin gândire, îi vom
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]