7,270 matches
-
și în vremurile cele mai bune se petrec nenorociri. De altfel, o subtemă a romanului, ca s-o numim astfel, este redeșteptarea instinctelor vieții după ce în epoca Teroarei aproape fuseseră anulate. Încetând acțiunile exterminatoare din timpul Teroarei, după ce principalii lor protagoniști fuseseră la rândul lor exterminați, optica generală aproape îndată se schimbă și, încă în 1795, însuși cuvântul "revoluție" indispunea și era epurat. Instituțiile, străzile, piețele care-l arboraseră cu atâta înflăcărare nu și-l mai îngăduie. Piața Revoluției moare și
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
ea serioasă sau nu, cu rata natalității la modul general, dar e limpede că există o "suprapopulare" a personajelor literare, care pe unii scriitori i-a determinat să apeleze la procedee originale (precum Italo Calvino, autorul unei nuvele ai cărei protagoniști sînt numere 9 și 11), iar pe alții, între ei și Kundera însuși, să simtă nevoia de a insista asupra unicității eroilor lor. În Cartea rîsului și a uitării, de unde am preluat și informația de mai sus, autorul declară emfatic
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]
-
scrisă de Conan Doyle, nu echivalează cu dispariția personajului. Chiar dacă nimeni n-ar mai citi vreodată Anna Karenina, tot nu am putea susține că eroina a dispărut, sau că existența personajului Vronski s-a încheiat. Mai curînd am spune că protagoniștii lui Tolstoi au fost dați uitării. Odată scris textul, de îndată ce el există, concret sau doar în memoria cititorilor, personajele ficționale sînt indestructibile. Însă pentru Thomasson asemenea convingeri reprezintă ecouri tîrzii ale unui Platonism indezirabil, conform căruia tot ceea ce ține de
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]
-
Argetoianu), fie ca indivizi care au suportat vitregiile unei epoci și ale unor calamități istorice despre care au ținut să lase o mărturie. Eroi ai detenției ca Petre Pandrea, Ion Ioanid, Lena Constante, N. Steinhardt, N. Carandino, Florin Constantin Pavlovici, protagoniști ai exilului politic (Al. Ciorănescu, Sanda Stolojan, Adriana Georgescu, N. Stroiescu-Stânișoară) sunt prezenți în carte cu depozițiile lor. Mărturiile despre închisoare sau acelea despre actele împotrivirii la comunism și la ocupația sovietică, din primii ani de după război, constituie pentru Al.
Memorie și memorialiști by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13087_a_14412]
-
rareori opiniile sale sînt aduse ca argumente în discuțiile dintre terți. De cele mai multe ori, pentru a-și expune punctul de vedere, Alexandru George este nevoit să se autointroducă într-o dezbatere aflată în derulare, prin scrierea unor articole polemice la adresa protagoniștilor acesteia. Fire incomodă și imprevizibilă, scriitorul are în anumite cercuri mai mult sau mai puțin elitiste reputația unei persoane conflictuale, bățoase, mofluze, veșnic nemulțumite, căreia nimic nu îi este pe plac și care este capabilă să găsească sau să inventeze
Istoria liberală a românilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13081_a_14406]
-
extins, Corin Braga speculează psihanalitic tot ce se poate exploata în sensul unei psihologii abisale, ce ar fi fost imposibil de reconstituit fără confesiunile întortocheate ale intimității dezvăluite surprinzător de această arhivă sentimentală. Corespondența începe în 1943, când cei doi protagoniști aveau 17 ani, erau elevi la două licee bucureștene. Ulterior, în anii 1946-1947, cei doi vor urma, într-un mod dezordonat și inconsecvent influențat de constrângerile epocii, mai multe facultăți pe care nu le vor absolvi, dar vor rămâne cu
Viața amoroasă a tânărului Dimov (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13088_a_14413]
-
fixa sursele cutărei teme din Rusoaica în cutare roman dostoievskian; Elena Loghinovski este interesată de circulația acestor teme, de ceea ce ea numește „specificitatea artistică” a prozatorului român, propunînd un tip de abordare dintre cele mai interesante și o ideea valoroasă: „protagonistul romanului Rusoaica, spune Elena Loghinovski, devine convergent nu atît cu personajele numite mai sus ale lui Dostoievski, cît mai degrabă cu proiecția lor în literatura secolului său”. Aici, Elena Loghinovski îl întîlnește pe Marian Papahagi care, în Eros și utopie
Dostoievski și scriitorii români by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13125_a_14450]
-
convergent nu atît cu personajele numite mai sus ale lui Dostoievski, cît mai degrabă cu proiecția lor în literatura secolului său”. Aici, Elena Loghinovski îl întîlnește pe Marian Papahagi care, în Eros și utopie și în studiul Accidentele imaginației, plasa protagonistul din Rusoaica într-o serie cu „seducătorul” lui Kirkegaard, „imoralistul” lui Gide și „omul sfîrșit” al lui Papini. Cel mai întins studiu al cărții (aproape o sută de pagini) privește relația cu totul specială a lui Marin Preda cu Dostoievski
Dostoievski și scriitorii români by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13125_a_14450]
-
imaginara, Bernard îi sabotează lui Jean, de fapt, adevărata să viața. Românul lui Troyat are ceva în comun, deși e greu de sesizat analogia, cu o nuvelă a lui Ernest Hemingway, Scurtă viață fericită a lui Francis Macomber, în care protagonistul, un bărbat las și incapabil să răspundă poftei de viață și aventuri a soției sale, devine victima batjocurii acesteia și a amantului ei. Totul pînă într-o bună zi, cînd Macomber găsește curajul nebun de a sta cu pușca de
Banale tragedii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17632_a_18957]
-
puțin așa îi percepe personajul. Bernard îi inspiră invidie, dar nu numai pentru că Jean și-ar fi dorit să ducă viața pasionanta a acestuia, ci pentru că fiecare succes al prietenului sau înseamnă, undeva în universul interior șovăielnic și temător al protagonistului, eșecul lui. În tinerețe, Jean fusese căsătorit cu o femeiușca, Muriel, pe care Bernard i-o prezentase, fostă lui amantă, de fapt. Muriel îl făcuse fericit, într-o anumită măsură, pînă în ziua cînd, cu ajutorul lui Bernard, aflase că îl
Banale tragedii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17632_a_18957]
-
Marc și Chantal, necăsătoriți, dar care duc, cu toate acestea, viața unei perechi oficiale, amenințată și ea, ca în cazul multor cupluri căsătorite, de monotonie și lentă îndepărtare a partenerilor unul de celălalt. Ceea ce ii desparte, de la bun început, pe protagoniștii acestei povești de iubire, este faptul că fiecare dintre ei are o obsesie, temere pe care celălalt fie nici nu o cunoaște inițial, fie nu o împărtășește, si mai cu seamă nu o poate înțelege. Chantal e preocupată de faptul
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
însă e mult mai tragic, pentru că identitatea ei este de fapt condiționată de recunoașterea bărbatului. Cînd trenul care se îndreaptă spre Anglia intra în tunelul subteran al Canalului Mînecii ficțiunea pătrunde și ea în distopie, invadată de evenimente stranii și protagoniști fără chip. Rătăcita într-un coșmar din care nu se poate trezi, Chantal își uită la un moment dat numele, semnal absolut al alunecării ei fatale din spațiul identitar. Personajele grotești din jurul ei, proiecții ale coșmarului, o strigă cu un
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
cum se bat două nevoi"), pînă la proporții planetare (vezi cazul Hillary-Bill). În filmul nostru e vorba de proporții naționale. "Cazul Petroni" intra în topul știrilor. Societatea năvălește în intimitatea cuplului (idee excelent exprimată grafic în afișul semnat Matei Câltia). Protagoniștii se agită, sînt cutremurați, se chinuie, se perpelesc, se altoiesc reciproc, fac amor, crapă de atîta suferință, iar tu, spectator insensibil, îi studiezi fără să te simți implicat. Nu sînt genul de regizor care lucrează cu actorii cu revolverul", spunea
Între legea dosarelor si legea inimii by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18156_a_19481]
-
dată fiind asumpția relativității și a efemerității. Metaforele teatrale ale identității și lumii sunt ca atare prezente în numeroase române ale dizlocării aparținând unor autori postcoloniali: The Buddha of Suburbia de Hanif Kureishi, The Satanic Verses de Salman Rushdie, unde protagoniștii sunt actori nu numai pe scenă, ci și în viață, sau in Red Earth and Pouring Rain de Vikram Chandra, unde protagonistul, distribuit în rolul naratorului, își asumă condiția de Sheherazada tocmai că strategie de supraviețuire. METAFORĂ theatrum mundi (care
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
aparținând unor autori postcoloniali: The Buddha of Suburbia de Hanif Kureishi, The Satanic Verses de Salman Rushdie, unde protagoniștii sunt actori nu numai pe scenă, ci și în viață, sau in Red Earth and Pouring Rain de Vikram Chandra, unde protagonistul, distribuit în rolul naratorului, își asumă condiția de Sheherazada tocmai că strategie de supraviețuire. METAFORĂ theatrum mundi (care, în ciuda vechimii sale, devine contemporană prin adoptarea să în repertoriul postmodern de teme și motive) arată teatralul că un posibil mod de
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
este stimulată de plimbarea unor dulapuri cu oase fosforescente prin întunericul scenei). Se renunța la cadru - o schemă practicată de romancieri - povestea manuscrisului pierdut, găsit etc. Naratorul este novicele benedictin Adso din Melk, acum bătrîn (în momentul narării), martor și protagonist al grozăviilor abației, unde poposește cu maestrul sau Guglielmo. În român, Adso este o figură inteligență, care parcurge și un traseu inițiatic, care analizează și reflectează lumea călugărilor, secondîndu-l pe învățatul franciscan în despicarea firului în patru. Guglielmo este o
Spectator in fabula by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18169_a_19494]
-
de pe figură actorului aflat în al 33-lea an al carierei sale evocă tot atîtea creații memorabile, dintr-o filmografie ce-ar putea închipui - rămînînd în același teritoriu nipon - un flash asemeni unui haiku: figurant (Trois Chambres a Manhattan, 1965), protagonist (Mean Streets, 1973), oscarizat pentru rol secundar (Vito Corleone în Godfather ÎI, 1974) sau principal (Jake La Motta în Raging Bull, 1980), veteran dezaxat (Taxi Driver, 1976), saxofonist egolatru (New York, New York, 1977), imigrant temerar (Deer Hunter, 1978), proprietar de pămînturi
Clipind în întuneric by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18171_a_19496]
-
dintre tinerii Blanka Davidovitch și Mirek Friedman (socrii din viața reală de azi a autorului), începută sub cele mai negre auspicii, în lagărul de concentrare nazist de la Dachau. Scris pe baza mărturiilor înregistrate pe bandă de magnetofon ale celor doi protagoniști și a unei temeinice documentări a autorului asupra Holocaustului, romanul lui Petru Popescu are în primul rînd - dacă nu exclusiv - o valoare documentară. Literatura pălește în fața grozăviei istoriei, iar iubirea imposibilă dintre Blanka și Mirek (deconspirarea relației lor - pur platonice
Iubire hollywoodiană la Dachau by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14351_a_15676]
-
la cartea lui Petru Popescu prima întrebare care vine de la sine este în ce măsură aceasta este un roman în adevăratul înțeles al cuvîntului. întrebarea are sens cîtă vreme chiar pe prima pagină este reprodusă o fotografie de tinerețe a celor doi protagoniști, Blanka Davidovitch și Mirek Friedman sînt specificate numerele cu care aceștia au fost înregistrați în lagărul de la Dachau și se face precizarea că textul se bazează pe mărturiile lor, înregistrate pe bandă de magnetofon. Este clar că avem de-a
Iubire hollywoodiană la Dachau by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14351_a_15676]
-
pasul apar considerente asupra situației din primele clipe ale tranziției de după război (romanul surprinde exact momentul capitulării Germaniei), care par a fi mai degrabă rodul analizei lucide a unui autor care scrie în zilele noastre decît impresiile "la cald" ale protagoniștilor. în climatul tulbure al primelor zile de după război se petrec drame cutremurătoare și nedreptăți strigătoare la cer. Foștii membri ai rezistenței pragheze sînt arestați și torturați de noii ocupanți ruși (Membri de frunte ai rețelei clandestine fuseseră arestați de MGB
Iubire hollywoodiană la Dachau by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14351_a_15676]
-
ce, gustîndu-și cu delicii progresia, nu-și pune piedică. Rezultă o revărsare a substanței așa-zicînd critice peste buza formelor uzuale, substanță care, intrînd în atmosfera corosivă a ironiei, suportă o captivantă restructurare, o jucăușă schematizare aidoma desenelor animate. Cei doi protagoniști se mișcă în cadrul unei noi verosimilități, prezentînd coerența cinetică și rigidă a unor fantoșe: "De mai multă vreme, Mircea Ivănescu caută pe cineva care să scrie în locul lui. După oarece tatonări, nu prea reușite, el l-a găsit, în fine
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
Sylviei Nasar, apărută în 1998, la patru ani de la readucerea în atenția opiniei publice a acestui savant care, învingîndu-și boala, și-a continuat cercetările. Schizofrenia profundă de care suferă matematicianul, în povestirea cinematografică, se deconspiră în plin război rece cînd protagonistul se consideră angrenat într-o operațiune secretă de spargere a codurilor inamicului. Cu un Russell Crowe degajînd obscura energie a unei genialități native, dar și vulnerabilitatea înduioșătoare a unui spirit maladiv, narațiunea avansează de la anii de facultate - unde complexul de
Nici conspirațiile nu mai sînt ce-au fost! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15562_a_16887]
-
savantul obsedat să descopere o idee originală care să aducă pe pămînt concordia universală, pe ecranele românești poposește - distribuit tot de Ro Image 2000 - Spy Game/ Spioni de elită. Versiunea autohtonă a titlului dorește să atragă atenția asupra cuplului de protagoniști, parteneri de joc în premieră - Robert Redford și Brad Pitt despre a căror asemănare s-a discutat mult încă de pe cînd actorul-regizor l-a distribuit pe mai tînărul său coleg - în pofida oricăror speculații ,,oedipiene" - în Cîndva pe aici trecea un
Nici conspirațiile nu mai sînt ce-au fost! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15562_a_16887]
-
întreprinse de Parchet și de Poliție, în regim de urgență, sînt măsuri abuzive? Premierul a ales soluția înțepării balonului, cu declarații referitoare la propria sa supărare, afirmînd că regretă că s-a ambalat și că scandalul în care a devenit protagonist a trecut din domeniul juridicului în cel al politicii. Asta însă fără a uita să reafirme, fără probe, că așa-numitul raport Armagedon 2 e opera unor persoane din anturajul fostului președinte Constantinescu. Chiar dacă ar fi așa, dl Năstase ar
Premierul față cu Internetul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15580_a_16905]
-
au produs în aceeași zi de luni, Adevărul l-a mai taxat o dată și mai usturător: "Pierzîndu-și total controlul, premierul Năstase zbiară la ziariști!" Iar în editorial, Rodica Ciobanu scrie: "Duminică seara, la Cheia, premierul a fost pe TVR 1 protagonistul primului telejurnal ceaușist de după revoluție." * Nici ZIUA n-a fost mai blîndă, ocupîndu-se pe pagini întregi de scandalul Armagedon și de personajul său principal, Adrian Năstase, în ziua de luni. A doua zi, prim-ministrul a avut parte și în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15579_a_16904]