8,125 matches
-
simții ce dulce ești! "Și cum mergeai, armonic și lin îți era pasul, Rămas în nemișcare m-a fost cuprins extasul, "Am stat pe loc, cu ochii doar te urmam mereu "Tu, gingașă mireasă a sufletului meu... "De-atuncea cu pustiu-mi stătut-am să mă cert Urmînd cu-a mele brațe o umbră în deșert... Pîn-ce-n sfârșit ajuns-am să mângâi chipul sfânt "Al celei mai frumoase femei de pre pământ. "Ce zeu din cer te puse în calea mea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
facle lucind și mii de suliți, Mulțimea și ostașii se-mping vuind pe uliți, Iar negre tac de-asupra a capiștelor bolți Ș-ale cetății ziduri c-un turn la orice colț. S-a strecurat mulțimea și sala-i iar pustie. Prin ea Brigbelu singur îmbla ca o stafie... Adânc fugiră ochii în cap, pierit e chipul, Orlogiul în uitare de mult și-a scurs nisipul, Când iată o femeie mai albă ca omătul, Ieșind încet din umbră, o-ntoarce de-a-ndărătul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lumii uriașe "Te-ating ca și suspinul copilului din fașe. "Învață-mă dar vorba de care tu să tremuri, "Sămănător de stele și-ncepător de vremuri. "Tomiris!, vis de aur în viața-mi, să te cert? "Durerea-mi, nebunia-mi, pustiu-mi ți le iert! Ce să te blestem oare? Căci visul mângâios "A trebuit să piară... Prea, prea era frumos. "Cu-amor atât de fără de margini și de-nnalt Nu se cădea să ție un om la celălalt. "Prea nu aveam
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
date-uitării Privesc în iarba-nnaltă sirepii albi ai mării. Se clatin visătorii copaci de chiparos "Cu ramurile negre uitîndu-se în jos, Iar tei cu frunza lată, cu flori pîn-în pământ, Spre marea-ntunecată se scutură de vânt ". {EminescuOpIV 421} Prin salele pustie un om în neagră haină Temîndu-se de pașii-i, se strecură în taină. Sub mantia lui lungă ascunde un pumnar, Tot îndărăt privește cu spaimă și amar. El râde... Se repede spre umbra-i... umbra sare. Din dreptul unor ziduri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe pământ Dorința să-l alunge Dup-un noroc atât de sfânt Cum nu se poate-ajunge. E un miraj de necrezut Pe-un orizon de stepe: De al lui farmec străbătut Eu tot nu-l pot pricepe. El stăpânește amorțit Pustiile uitării Ca și o stea din răsărit Singurătatea mării. Și-l rog încet, îl rog pe veci Ca să-mi asculte plânsul, Când ale apei valuri reci Călătoresc spre dânsul. {EminescuOpIV 445} Atâtea blânde rugăminți, Atâtea calde șoapte, Atâtea lacrime fierbinți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Mensch ist sein Gedanke Muma vântului e movibilitatea (neconstanța) Muma munților suflă vânt de primăvară Mumi mării îmflă vijelia prin turbidele valuri Muma ernei desghiață aripele crivățul[ui] din stâncile de ghiață Muma florilor respiră jelița plină de miros Muma pustiei Siroco arzător A pustiei mumă arsă cu-a [ei] suflet-sterp și sec Mări arzîndul vânt Siroco suge viața din palmieri. Luna d-aramă ce fuge prin nouri de fier - Luna regină ce vizitează palatele-i de fier. Nourii, insule de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Muma vântului e movibilitatea (neconstanța) Muma munților suflă vânt de primăvară Mumi mării îmflă vijelia prin turbidele valuri Muma ernei desghiață aripele crivățul[ui] din stâncile de ghiață Muma florilor respiră jelița plină de miros Muma pustiei Siroco arzător A pustiei mumă arsă cu-a [ei] suflet-sterp și sec Mări arzîndul vânt Siroco suge viața din palmieri. Luna d-aramă ce fuge prin nouri de fier - Luna regină ce vizitează palatele-i de fier. Nourii, insule de fier, de aur, d-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
n-aibă ce să cînte? Dar nu-s colori destule în lume să-nvesmînte A munților Carpatici sublime idealuri Ce-noată-n a lui suflet cum noată-n mare valuri Și-n creeri-i aleargă de gânduri vijelii Cum ginii se sfarîmă-n ruinele pustii. 8. O STEA PIN CERURI... (cca l869) O stea pin ceruri o văd că trece Și eu un nume i-am pus din sbor, Numele unei inime rece Fără fior. Ea nevăzută acum se stinge, Nimeni în sboru-i n-o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a voastre umbre să pară adevăr. ȘTEFAN (Bătrîn și-ncoronat - ese lângă o piatră risipită de mormânt - barba albă - Pletele albe cu desăvârșire - Asemeni unui leu murind: Înmormântat de secoli în neagră vecinicie Și stins din mintea lumei cea rece și pustie, Înfășurat de slava-mi - simțiam că nu trăiesc De cât numai în basmu și-n cântec bătrânesc, În mintea cea uitită a unor strănepoți, {EminescuOpIV 468} Ce spurii și nemernici, slăbiți și idioți, Făcea pe ciocoimea căzutului Fanar, Cu mintea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
O clipă... două clipe Și pe-a națiunei frunte al morții rece vis Va sta-n Eternitate - cât lumea în abis. Eu, anul aspru, palid, adus-am vijelii Și... (arată la ruina fumegândă a satului) ... legea mea e moarte... gîndirile-mi pustii! Din secolii din carii auzi națiuni cum plâng Eșit-am eu ca astăzi națiunea ta să sting! Privește-n noaptea lumei!... A morții albă pară Adoarme orice popol, ce astăzi e să moară!... Atins-am cu paloarea-i poporul tău român
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
trece iute și orele-albe vin, Și mai senin, mai splendid e sufletul divin. Eu stelele le spulber ca frunze-ngălbenite, Eu îmflu răsuflarea vulcanului măreț, Înmormântez sisteme în spații nesfârșite, Eu munții îi cutremur și mările le-ngheț, Astup cu a pustiei nisipuri mări cumplite Și-ngrop țări înflorite sub oceanul creț - Desmint secol de secol, sdrobesc eră de eră, Fac din a vieții fapte lucire efemeră. Știu că tu-nșirînd anii pe-a vieții lunge fire Tu nimicești trecutul în urmele lui
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Știu că tu-nșirînd anii pe-a vieții lunge fire Tu nimicești trecutul în urmele lui chiar, Că tot ce e-n viață cade-n a ta domnire. Nimic ce e nu scapă de ochiul tău avar, Dovadă: -n lumi murite, pustii, fără rodire Cu toate se usucă la glasul tău amar. Imperiul tău: trecutul, e-ntins fără de fine - Acolo te-ntîlnește ochiul numai pe tine. Dar e o regiune tot astfel de întinsă - Nu-i încă sub domnia întunecate-ți mâni - Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o pipă lungă Subsuori pe Schopenhauer. Ș-acum șueră mașina. Fumul pipei lin miroasă. Sticla Kummel mă invită, Milly-mi râde - Ce-mi mai pasă! 32. ÎMBĂTRÎNIT E SUFLETUL DIN MINE... (cca 1875 ) Îmbătrânit e sufletul din mine Ca un bordeiu pustiu în iarnă grea. Unde te-ai dus, pe cari căi străine O tinereță, tinereța mea! Suspine n-am - ah, de-aș ave suspine, De-aș ave lacrimi, plânge de-aș pute! Durerea cea mai crudă, cea mai mare Aflând o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ce distaină Din chinul nostru vorbe ce arăt? Neputincioase sunt semnele-orcare... Ce-arată fața mărei ce-i în mare? {EminescuOpIV 491} Un cerc ce-i desemnat pe o hârtie S-arate ceea ce se mișcă-n cer, Încunjurând cu moartea ei pustie Pământul greu cu a lui hemisfer, Care vuind se mișcă-n vecinicie În jur de soare, -n ocean d-eter - Și toate astea într-un cerc pe-o coală: Mărimea lumei și a firei fală. Pe ce domnim?... pe cifre
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
că-i judecă desculții Și cei cuminți vorbind cu-a tale oale. 55. DE CE ÎN AL MEU SUFLET (1876) De ce în al meu suflet De ani eu moartea port, De ce mi-e vorba sacă, De ce mi-e ochiul mort? De ce pustiu mi-e capul Viața într-un fel? Și tu... tu ești aceea Ce mă întrebi astfel? 56. CU-AMÎNDOUĂ MÎNILE (1876 ) CU-AMÎNDOUĂ mînile Inima o ții Și îi simți bătăile Repezi, dulci și vii. Ochii-n timp se sperie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Că nu vreți a da pe față Dulcea taină înțeleg, Căci cu-atîta e mai dulce, - Dar un capăt nu aleg. Și ce bine ați petrece Azi când viața vă zâmbește, Cum în vremea mea Konaki O spunea pe bătrînește: "Prin pustii și munți sălbateci, Prin prăpastii, râpi, ponoară, Unde-n albia de stâncă Sună blândele isvoară; "Acolo unde natura Cu puterea ei măreață Răspîndit-au pretutindeni Bucurie și viață; {EminescuOpIV 528} " Unde brazii cei de fală Se înnalță cu trufie, Unde smeura
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fericirii. Tu lucrezi iar el acasă Poate sta, poate lucra, Dar din când în când aruncă Ochii lui asupra ta. Și se uită lung la tine. Doamne! limpede mai știe Cumcă fără, tine lumea I-ar fi chiar ca o pustie. Vii la spate, vezi ce scrie, Peste șiruri tu alergi, Ii iei pana chiar din mână, Singură v-o vorbă ștergi. Și să crezi că ștears-o lasă Dacă tu vei zice: nu. Te aprobă căci în minte-i Și în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
poate argumenta temeinic cum funcționează creierul celui mai prost om . Geniul amplifică, nu risipește disperarea. Încă nu știm dacă trebuie să ne închinăm unui Adam credul sau unei maimuțe emancipate. Mă desfoliez zilnic în sumedenie de euri. Pe o insulă pustie nu-ți rămâne decât să polemizezi cu infinitul. Omul a monopolizat frica metafizică. Există riscul ca dintr-un lăcaș de cultură să ieși mereu altul. În natură nimic nu e abracadabrant, ci necunoscut. În conștientul nostru s-au adunat probabil
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
au alterat criteriile, nu valorile. Din relativizarea reperelor își trage sevele alienarea. Până și hamburgerul robotizează omul. Artiștii pun diagnosticul epocii, politicienii îi prescriu tratamentul. Lumea contemporană este amenințată de inaniție ... estetică. Înghițim câte un deceniu gol, într-un secol pustiu. Mult confort nu împuținează stresul. Și nici alienarea. Simțim tot mai acut agresiunea rutinei și a instinctelor. Sloganul solidarității actuale : se salvează cine poate. Identitatea poate fi anulată de închistare. Dar și de globalizare. Dacă nu umanizăm tehnica, ne dezumanizăm
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dau de știre." 18. Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul și a zis: "Fiii tăi și fiicele tale mîncau și beau vin în casa fratelui lor întîi-născut. 19. Și deodată, a venit un vînt mare de dincolo de pustie, și a izbit în cele patru colțuri ale casei: Casa s-a prăbușit peste tineri, și au murit. Și am scăpat numai eu, ca să-ți dau de știre." 20. Atunci Iov s-a sculat, și-a sfîșiat mantaua, și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
pîraielor care trec. 16. Un sloi le tulbură cursul; zăpada se îngrămădește pe ele; 17. vine arșiță vremii și seacă, vine căldura soarelui, și li se usucă albia. 18. Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, și pier. 19. Cetele celor din Tema se uită țintă la ele, călătorii din Seba sunt plini de nădejde cînd le văd. 20. Dar rămîn înșelați în nădejdea lor, rămîn uimiți cînd ajung la ele. 21. Așa sunteți și voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
pune capăt acestor cuvîntări? Vino-ți în minte, și apoi vom vorbi. 3. Pentru ce ne socoți atît de dobitoci? Pentru ce ne privești ca pe niște vite? 4. Oare pentru tine, care te sfîșii în mînia ta s-ajungă pustiu pămîntul și să se strămute stîncile din locul lor? 5. Da, lumina celui rău se va stinge și flacăra din focul lui, nu va mai străluci. 6. Se va întuneca lumina în cortul lui și se va stinge candela deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
unii care mută hotarele, fură turmele, și le pasc; 3. iau măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei; 4. îmbrîncesc din drum pe cei lipsiți, silesc pe toți nenorocitii din țară să se ascundă. 5. Și aceștia, ca măgarii sălbatici din pustie ies dimineața la lucru să caute hrană și în pustie trebuie să caute pîinea pentru copiii lor. 6. Taie nutrețul care a mai rămas pe cîmp, culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit. 7. Îi apucă noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
iau măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei; 4. îmbrîncesc din drum pe cei lipsiți, silesc pe toți nenorocitii din țară să se ascundă. 5. Și aceștia, ca măgarii sălbatici din pustie ies dimineața la lucru să caute hrană și în pustie trebuie să caute pîinea pentru copiii lor. 6. Taie nutrețul care a mai rămas pe cîmp, culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit. 7. Îi apucă noaptea în umezeală, fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului. 8. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
printre cîinii turmei mele. 2. Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mîinilor lor cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrînețe? 3. Sfrijiți de sărăcie și foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite și pustii. 4. Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei și n-au ca pîine decît rădăcina de bucsau. 5. Sunt izgoniți din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după niște hoți. 6. Locuiesc în văi îngrozitoare, în peșterile pămîntului și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]