8,590 matches
-
absolut identic, de nu se mai știa care-i care. Am intrat în mai multe blocuri, mama se uita la numele de pe cutiile poștale, apoi ieșeam, am văzut că-i tot mai nervoasă, m-am gândit că precis ne-am rătăcit sau nu găsim numărul care trebuie, dar n-am zis nimic, pentru că știam că tot n-aș fi putut s-o ajut, apoi, când am intrat pentru a patra oară într-un bloc, cred că a găsit ceea ce căuta, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
unde o să am o mulțime de lucruri interesante de văzut, și tot felul de jucării, dar poate că cel mai bine ar fi să mă conducă el, la urma urmei locuința asta e mare, n-ar fi bine să mă rătăcesc, așa cum a pățit-o el, pe vremuri, în junglă, chiar că n-ar fi bine, mama s-a ridicat pe jumătate din fotoliu, spunând că nu-i nevoie, să nu se obosească tovarășul ambasador, eu sunt băiat mare și deștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
atunci tata m-a apucat de mână totuși, ca să nu ne pierdem, și a început să-mi povestească despre Roald Amundsen, celebrul explorator norvegian, că odată Amundsen a traversat pe schiuri toată Groenlanda, dar la un moment dat s-a rătăcit în ceață, n-a mai găsit cabana prietenului său și, crezând că i s-a stricat busola, a făcut cale-ntoarsă, ajungând cu eforturi supraomenești înapoi de unde plecase, iar peste câteva luni a primit o scrisoare de la prietenul său, care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de-atâta fumat și nopți pierdute, dar ceața i-o învăluise, făcând-o să pară aproape catifelată, de parcă nici n-ar fi fost vocea lui, și eu îl țineam de mână și mergeam și mă gândeam că precis ne-am rătăcit, întocmai ca Amundsen, c-am trecut de mult de blocul nostru și am ajuns la celălalt capăt al orașului, iar tata nu îndrăznește să-mi spună, pentru că nu vrea să se facă de rușine față de mine, aveam impresia că mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că mergem de foarte mult timp, și tata încă povestea despre Amundsen, cum a găsit el Trecătoarea de Nord-Vest, dar, după voce, se simțea clar că-i nervos, ei, și atunci, când am fost mai mult ca sigur că ne rătăcisem definitiv, am dat cu piciorul de ceva și m-am uitat în jos și am văzut că e treapta de la intrarea blocului nostru, și am fost atât de ușurat și de bucuros, că am și strigat, iată, am ajuns acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
zadar, mulți dintre ei plătind cu viața, iar asta a fost o descoperire capitală, deși comercial vorbind n-a prea satisfăcut așteptările, și cum urcam treptele, am înțeles că tata și-a dat seama că eu crezusem că ne-am rătăcit, dar se făcea că nu observă ca, mai târziu, să nu mă rușinez, iar eu, înțelegând asta, m-am rușinat așa de mult încât, ajunși la patru, etajul unde locuiam, eram gata-gata să izbucnesc în plâns din cauza remușcării că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
umărul tinerei femei. Pierric Le Bihan se născuse cu patruzeci și doi de ani În urmă, victimă a unei malformații congenitale a șoldului care-l lăsase cu picioarele strîmbe. Avea abia șase ani cînd fusese găsit, rebegit de frig și rătăcind prin landă, după o noapte cu o furtună de pomină. De atunci, Pierric nu mai vorbise niciodată, iar creierul lui rămăsese blocat În copilărie. Oamenii mai puțin miloși ziceau că se născuse debil, ceea ce nu era de mirare pentru cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
om credincios. Mai mult din superstiție decît din adevărată credință, recunoștea el cu un zîmbet malițios. Or, tradiția spunea că un om care răposase nu trebuia să părăsească niciodată Lands’en, cu riscul ca sufletul lui să fie condamnat să rătăcească Între cer și pămînt fără să-și afle liniștea. Milic o iubea pe fiică-sa, dar nu voia ca sufletul fiului său să fie chinuit. Privirea lui Jeanne păru s-o străpungă, cea pe care Loïc o lăsă să zăbovească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
gloata! Armelle ar fi fost cu siguranță mai puțin senină dacă ar fi putut să vadă cum fiica ei, Juliette, și Ronan Le Bihan profitau că se pierdeau Într-un grup compact de tineri ca să-și lase mîinile slobode să rătăcească cu discreție. De la barul unde se sprijinea În coate, Yvonne făcu o mutră disprețuitoare arătînd spre Pierric, care zgîlțîia cu putere un flipper de lîngă ușă. - Ia uită-te la scrîntitul ăsta, nici măcar nu sînt gologani În mașină, Îi șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lîngă maică-sa, profita de starea ei de inconștiență pentru a o mîngîia Încet pe păr, cu un aer fericit. - A fost dintotdeauna mut? Întrebă Lucas. Marie Îi risipi nedumerirea și evocă pe scurt noaptea de furtună În urma căreia Pierric, rătăcind de colo-colo, Își pierduse graiul fără ca cineva să Înțeleagă din ce pricină. - Dacă Gwen nu s-ar fi opus, Yvonne l-ar fi vîrÎt de mult Într-un azil. - Poate că ar fi făcut mai bine, mormăi Lucas. - Crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un umeraș din dulap. - Trase de un HK Mark 23 de același calibru, preferatul forțelor speciale. Se Întoarse spre Lucas și Își Înfipse privirea În ochii lui. - Le-am găsit la marginea falezei. - Mi se părea mie că le-am rătăcit. - Ce s-a Întîmplat ca să-ți golești jumătate din Încărcător? - Spune-mi mai bine de ce te-ai Întors. - Nu te mai plînge. Fără mine, acolo rămîneai. - L-ai sunat pe Noël Legoff, așa e? I-o reteză aruncîndu-i pe pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
buzele de ale lui ca să-i Înăbușe reticențele. Nu era decît un bărbat. Îi simți sînii atît de catifelați lipiți de pieptul lui și dădu uitării toate hotărîrile. Buzele lor se deschiseră, răsuflarea lui se pierdu Într-a ei, mîinile rătăciră bezmetice. Și deodată se agăță de el și Începu să tremure. O Îndepărtă cu blîndețe, Îi cuprinse bărbia În mînă, Îi Înălță capul și Îi văzu obrajii scăldați În lacrimi. - Mi-e atît de teamă, Îngăimă ea. Ridică halatul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să cred... - Și, evident, Pierric se ținea după ei peste tot, dar era cantitate neglijabilă, după cum ziceau. - Pierric... Nu s-a știut niciodată În ce Împrejurări exacte a rămas mut? - Bătrînul Pérec a vorbit de o congestie cerebrală. Bietul copil rătăcise ceasuri Întregi În landă Într-o noapte de furtună... trebuie să spun că Yvonne n-a făcut niciodată caz de puștiul ăsta. Marie Își ținu răsuflarea. Numai de-ar ști, se rugă ea În gînd uitîndu-se la tatăl ei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Fiica mea n-a putut mărturisi așa ceva! E cu neputință! - Puștoaica dumitale de zece ani se Întoarce acasă În plină noapte de furtună, șiroind de apă de mare, a doua zi fiul dumitale Pierric, de doar șase ani, e găsit rătăcind pe faleză, neînstare să vorbească, iar dumneata vrei să ne faci să credem că nu ți-ai pus nici o Întrebare? Yvonne Îl privi pe Lucas cu stupoare și păru atunci sub șocul unei amintiri Îndepărtate. Ochii ei se Încețoșară. - O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cîțiva pași În Întîmpinarea lui, dar Philippe nici măcar nu păru s-o vadă și căzu În genunchi lîngă soția sa. Tăcerea și imobilitatea lui Îi descumpăniră pe cei doi polițiști. Marie puse mîna pe umărul lui, el Își ridică privirea rătăcită spre ea și păru că are nevoie de ceva timp ca s-o recunoască. O expresie de ură Îi deformă atunci chipul, se ridică dintr-un salt și o Înșfăcă pe Marie cu o violență necontrolată. - Știai că o va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
era cu adevărat fericită la gîndul că o să-l revadă pe Pierric. Își spuse că măcar el, cu firea lui simplă, nu se putuse schimba. O afecțiune deosebită o lega Încă din copilărie de vlăjganul pe care-l tot vedea rătăcind pe insulă. De fiecare dată cînd o Întîlnea, Îi zîmbea cu un zîmbet de copil, dezarmant prin naivitate și Încredere, iar singurătatea acelui uriaș copilăros o tulbura pe Marie. Locuitorii din Lands’en nici măcar nu-i răspundeau la salut, unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mă tem de ce e mai rău... Lucas Își deschisese telefonul și asculta mesajele, cînd exclamă cu mînie: - A, nu, nu se poate! Arthus și PM au dispărut, la fel și iahtul lor! * * * Armelle, care-și pierduse orice rămășiță de demnitate, rătăcea prin curtea castelului. Alergă spre Marie și Lucas gesticulînd, cu boneta strîmbă pe cap, cu obrazul ascuțit brăzdat de dîre roșii. Îi luă la rost, aruncînd toată responsabilitatea acelei duble dispariții pe seama celor doi polițiști care ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ochii mei. Copilul lui Mary. Copilul nostru. M-am Îndreptat spre sit... *** Lumina soarelui Înainta spre perna În adîncitura căreia Marie dormea adînc. CÎnd raza aurie ajunse pe chipul ei, pleoapele Îi tremurară și ieși agale din somn. MÎna ei rătăci după trupul lui Lucas, iar absența lui o trezi cu totul. Simți o mică Împunsătură de descumpănire că nu-l mai găsește alături de ea. Apoi hora infernală a gîndurilor negre Începu să nu-i dea pace... Familia ei decimată, Christian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un spațiu indiferent și gol; determinismul lor este ineluctabil. Ceea ce s-a Întâmplat trebuia să se Întâmple, nu se putea altfel; nimeni nu putea fi socotit vinovat. Noaptea, Michel visa spații abstracte, acoperite de zăpadă; trupul lui Înfășurat În bandaje rătăcea sub un cer jos, printre uzine siderurgice. Ziua, Întâlnea uneori un african, un malian mărunțel cu pielea cenușie; se salutau cu o Înclinare a capului. Cantina universitară nu era Încă deschisă; Michel cumpăra conserve de ton de la Continent, În Courcelles-sur-Yvette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
noteze Djerzinski mulți ani mai târziu, nu se produce fără să fi fost anunțată, pregătită și Înlesnită de un ansamblu de mutații minore, care adesea trec neobservate În momentul apariției lor istorice. Personal, mă consider una dintre aceste mutații minore.” Rătăcind printre europeni, Djerzinski nu a fost Înțeles În timpul vieții sale. O gândire care se dezvoltă În absența unui interlocutor real, subliniază Hubczejak În introducerea la Clifden Notes, poate uneori scăpa de capcanele idiosincraziei sau ale delirului; dar este fără precedent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
superioară. Acolo, prin imensa fereastră de la prova, veți putea contempla marea ca pe un ecran uriaș.” Puse deoparte prospectul, promițându-și să-l studieze mai atent. Să se plimbe pe puntea superioară, să contemple marea din spatele unui geam uriaș, să rătăcească mai multe săptămâni sub un cer neschimbat... de ce nu? Între timp, Europa occidentală n-avea decât să se năruie sub bombe. Ei vor debarca, proaspeți și bronzați, pe un continent nou. Dar până atunci trebuia să trăiască, și o putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mașina pe strada Victor-Considérant, străbătu pe jos cei câțiva metri ce-l despărțeau de gardul din fier. Îl recunoscu pe infirmierul de gardă. Spuse: „M-am Întors.” 22 SAORGE - TERMINUS „Comunicarea publicitară, prea focalizată pe seducerea pieței juniorilor, s-a rătăcit adesea În strategii În care condescendența rivalizează cu caricatura și cu deriziunea. Pentru a remedia acest deficit de audiență inerent tipului nostru de societate, e necesar ca fiecare colaborator din forțele noastre de vânzare să devină un «ambasador» pe lângă seniori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fi sacrificat până la urmă totul: religia, fericirea, speranțele și, În definitiv, viața lui. E un lucru de care va trebui să ținem seama când vom dori să emitem o judecată de ansamblu asupra civilizației occidentale. Desplechin tăcu, gânditor. Privirea Îi rătăci un moment printre mese, apoi se opri pe paharul său. — Îmi amintesc de un băiat pe care l-am cunoscut În penultima clasă de liceu, aveam șaisprezece ani. Un ins foarte complex, foarte chinuit. Provenea dintr-o familie bogată, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
stare - de unde posibilitatea analogică de a reda un sens fraternității, simpatiei și iubirii. Mergeau pe drumul spre Ballyconneely; oceanul scânteia la picioarele lor. În depărtare, la orizont, soarele asfințea peste Atlantic. Din ce În ce mai des, Walcott avea impresia că gândirea lui Djerzinski rătăcește pe căi obscure, chiar mistice. Walcott rămânea adeptul unui instrumentalism radical; produs al unei tradiții pragmatice anglo-saxone, marcat de asemeni de lucrările cercului de la Viena, el avea o anume suspiciune față de opera lui Comte, considerând-o prea romantică. Contrar materialismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
omenește. Iau pahărelul de ou, golesc restul de cremă de mentă la chiuvetă și trag aer în piept adânc. — OK. A sosit clipa. — Noroc. Nathaniel ridică o sprânceană. Deschid ușa de la bucătărie și îi văd pe Trish și pe Eddie rătăcind prin hol, cu paharele de sherry în mână. — A, Samantha ! Gata ? Lui Trish i se luminează fața de nerăbdare și simt apăsarea unei vine uriașe pentru ceea ce tocmai urmează să fac. Dar nu am nici o altă soluție. Inspir adânc și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]