8,278 matches
-
foarte ridicată? Cît de mari sînt șansele ca lucrul de care vă temeți să se întîmple cu adevărat? Este de înțeles că multe persoane care au suferit o traumă se tem ca evenimentul să nu se repete însă, la modul realist, cît de mare este această probabilitate? Oare subestimez ce aș putea face în această privință? Nu cumva adopt rolul unei victime lipsite de apărare? Cum aș putea să îmbunătățesc lucrurile sau să mă simt mai în siguranță? Preluarea controlului asumarea
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
gîndurile negative să dispară dintr-odată este o muncă dificilă și va trebui să parcurgeți procesul de mai multe ori pentru a reuși să modificați acele idei. Dacă gîndul respectiv nu pare acum complet rațional, puteți elabora o versiune mai realistă a gîndului inițial? Nu uitați că acum nu discutăm despre gîndirea pozitivă, care este la fel de lipsită de realism și de fragilă. Nu vrem să ne prefacem că totul este roz dacă lucrurile nu stau așa. Nu vrem să minimalizăm experiența
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
aceste rele, pe care le-ați constatat, se datoresc unei greșite politici din partea Americii, cum o faceți, este un act curajos, căci înseamnă că mai sînt oameni clarvăzători și mai sînt speranțe de îndreptare. America trebuie să facă o politică realistă. Are oamenii, are mijloacele, are totul pentru aceasta. Înșelătoarea politică de expedient de pînă acum oboseala spirituală în a recunoaște tocmai ceea ce poate ajuta mai mult la dezlegarea gravelor probleme -, duce la mortala primejdie a consolidării imperialismului barbar. Credința în
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
fi benefică țării noastre, pe plan economic, politic și cultural. Fără îndoială că orice acțiune care poate duce la îmbunătățirea relațiilor româno-ruse este salutară. Dar umbra lui Petru cel Mare și a Testamentului său ne obligă să fim prudenți și realiști. Recenta criză a relațiilor dintre România și Republica Moldova, cu consecințe dureroase în primul rând pentru frații noștri de peste Prut, este fără îndoială comandată de la Moscova (n.n. după pierderea puterii politice de către regimul comunist al lui Voronin, Republica Moldova a pășit pe
Testamentul lui Petru cel Mare. O politică imperialistă, fără întrerupere. Implicaţii în actualitate. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Boldur-Latescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1668]
-
el a rămas fratele nostru cel mai mare. Frumos și inteligent, înzestrat cu o sumedenie de calități, a fost preferatul mamei toată viața ei. Era un băiat harnic și ascultător, plin de inițiativă și imaginație. Cu o judecată sănătoasă și realistă, era sufletul și nădejdea mamei. Fiind cel mai mare, avea asupra noastră o autoritate deosebită. Venea de la gimnaziu și ne spunea în franceză și italiană fel de fel de cuvinte și expresii. Noi îi sorbeam fiecare cuvânt, fiecare sunet, mimica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de frumoasă și de trecătoare este șederea omului pe acest pământ și din nou am declamat cuvintele înțelepte ale străbunului nostru latin, Horațiu: "Carpe diem" "Trăiește clipa". De aceea am direcționat funcționarea motoarelor noastre interne cu prora spre un optimism realist, combatant și mobilizator strigând cu toată convingerea: "FIAT LUX!" "Să fie lumină!", așa precum corăbierii disperați și muribunzi, care după furtuni înspăimântătoare și cu proviziile de apă epuizate, bănuind la orizont o fâșie de uscat, murmurau încrezători în destinul lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
foarte puțin timp, cu impresia că Raiul pe Pământ este chiar acolo unde se află ei. La începutul războiului, însă, tatăl este evacuat împreună cu familia la Craiova și pus la dispoziția inspectoratului de poliție de acolo. Întâmplările sunt nu doar realiste, plauzibile, ci de-a dreptul nemilos de reale. Bombardarea Craiovei îi duce pe membrii familiei la Romanești, lângă râul Amaradia, unde copiii asistă la o apocaliptică ieșire a acestuia din matcă. Iată descrierea catastrofei prin ochii copilului care era atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
accepta o muncă aproape gratuită. Țăranul dintotdeauna și până azi a plătit scump produsele industriale, fiind silit În alte vremi la autarhie”. Tot În lucrarea amintită el aducea idei economice de mare Însemnătate pentru progres. Așa, de exemplu, susținea ideea realistă, logică, după care salariul nu poate crește decât pe baza rentabilității. Cornățeanu considera că siguranța proprietății În orice stat este o condiție a progresului. Un rol important În evoluția tehnică pe toate planurile l-a avut diviziunea muncii care a
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
legionară pe baza unor convingeri serioase, că în acțiunea de așa-zisă reeducare a avut o comportare net împotriva legionarilor, că pușcăria îl învățase minte de a mai activa ca legionar. Știa de frica organelor de stat, era un om realist, lipsit de misticismul legionar și trăirea vieții legionare, avea oarecari vicii (femei, băutură), însă nu era un om care se vindea. Se pare că Țurcanu îl considera un om de încredere, care a acționat din convingere, spre deosebire de majoritatea celorlalți: L-
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
că Țurcanu îl considera un om de încredere, care a acționat din convingere, spre deosebire de majoritatea celorlalți: L-am cunoscut pe Pușcașu Vasile ca un om cu fire practică (nu idealist-cu capul în nori), lipsit de misticismul și trăirismul legionar, realist, vesel, puțin șmecher, corect, în privința sincerității și nesincerității-normal, îi plăcea viața fără a fi viciat, regreta f. mult că a fost legionar, iar față de legionari avea o atitudine de dispreț și batjocură. În Pitești a bătut după directivele lui Țurcanu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
un român. A.M.P. : Dar eu, care am văzut cum s-au desfășurat lucru‑ rile atunci, sigur că pot spune că a fost cam lipsit de viziune. Lucrurile atunci se puteau face altfel. El însă o să spună că a fost realist. Ca atunci când a cerut să vină rușii să ne apere de Securitatea lui Ceaușescu, de tero‑ riști, de cine trăgea. El și în 1991, ca om care trăise toată viața în umbra puterii sovietice, nu-și putea închipui că se
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
la Copenhaga.- Tocmai citesc W.E. Mühlmann, Arioi und Mamaia, care reia întreaga problemă a societăților secrete în Polinezia (Studien zur Kulturkunde, 14, 1955). El remarcă, de asemenea, că de la primele vizite ale europenilor în Tahiti există descripții exacte și realiste; cu toate acestea, Tahiti devine imediat în literatură un Paradis Terestru à la Rousseau: temă pe care ați analizat-o și discutat-o în cărțile dvs. El menționează chiar și o teză germană despre acest subiect: W. Volk, Die Entdeckung
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
construcție imaginară, modelată de dorințe subiective. Poate că cea mai simplă formă de a prezenta concepția despre simboluri a lui Eliade este de a spune că el ne-a redat vârsta de aur productivă, într-o versiune nouă, considerabil mai realistă. Sacrul și profanul se exclud reciproc, dar științele profane nu au reușit să explice categoriile sacrului. Bunăoară, nici un contact cultural atestat istoric, nici o asociere de idei nu ne-au oferit semnificația simbolică, originală și extrem de plină de consecințe, a treptelor
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și prin însăși transformarea societății. Scriitori ca Zaharia Stancu sau Camil Petrescu n-ar fi scris ultimele și cele mai importante opere ale lor, fără îndrumarea de către partid. Scriitori mai tineri ar bîjbîi poate pînă azi în căutarea unor formule realiste. Pot spune în numele meu personal că, deși simțisem deșertăciunea formalismului și căutam calea realismului, îndrumarea de către partid a ajutat în chip hotărîtor dezvoltarea mea ca scriitor". Constată cu satisfacție că îndrumarea de către partid există și că a dat rezultate bune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sa tributul plătit concepțiilor străine de concepția proletariatului cu privire la artă, a luptat să ne smulgă din ghearele artei formale acea minoră revoltă în genunchi căreia mulți dintre noi i-am fost ani de zile debitori. Ne-a arătat valoarea literaturii realiste. Ne-a împăcat cu marile valori ale literaturii clasice. Dar mai ales, și încă o dată nu-i vom putea mulțumi îndeajuns, partidul ne-a înarmat cu o busolă care nu greșește niciodată: învățătura marxist-leninistă. Partidul ne-a făcut stăpînii unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Despre cea mai teribilă barbarie a lumii contemporane, cum numea Alexandr Soljenițîn experimentul Pitești, am scris în numărul 9/2003, al Convorbirilor literare, articolul Tragedia Pitești. Alexandru Nicolschi, cel care a instituit reeducarea de la Pitești, cere să privim lucrurile așa realist, se gîndea cineva, în '53-'54, că o să vină '89... Întrebîndu-se de ce s-a ales mișcarea legionară pentru a se experimenta asupra ei metoda, tip Makarenko, de reeducare prin tortură, Lucia Hossu Longin răspunde: "Legionarii erau opozanții cei mai înverșunați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de caracter, cum se zice! -, adeseori ne-voită, În lumea „tuturor posibilităților”, Într-un univers cu limitele mult mai largi, mai elastic și cu „variante de destin” infinit mai bogate!... Dar, deși În multe ocazii am dat dovadă de simț realist, folosind bine, adecvat și iute, „probabilitatea”, nu am părăsit definitv nici până azi „posibilul” și această Întârziere În fumurile adolescenței și ale „idealului” sau idealurilor de atunci m-a ajutat tocmai de a supune mai bine realitatea; de a nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și sprjinit de fostul șef absolut al K.G.B.-ului, Iurii Andropov - Gorbaciov! Nici un autor literar sau de S.F. nu ar fi Îndrăznit să dea spre publicare o carte care ar fi „desenat” cu atâta „insolență imaginativă” și „lipsă de simț realist” sfârșitul, cum o spuneam, năruirea extrem de improbabilă, de „fantezistă”, a unui imperiu ce domina aproape o jumătate de omenire, „Înzestrat” cu o ideologie care o făcea, În ochii a milioane și milioane de naivi și de săraci, purtătoarea „celor mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
altă discordanță Între cele trei mari provincii istorice, false entuziasme, false valori!...Ă, dar și lucruri pozitive, fără Îndoială. Am devenit cumva „mai bătrâni”, mai sceptici față de propriile noastre puteri sau energii, dar, după cum o aminteam mai sus, acest „simț realist” a degenerat până acolo Încât cortegii de tineri iau calea străinătății, când obosesc a injuria, În țară, valorile reale și efortul făcut În acești cincizeci de ani pentru păstrarea vechilor valori, criterii, și a „amintirii” celor care ne-au fost
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
subconștient, depozit, se pare, nu numai al atâtor acumulări de nume, situații și semnificații, dar și profet! Ultimul Profet al epocilor noastre „teribil” de moderne sau post-moderne, singurul, unul din eurile noastre, cu siguranță cel mai lucid, mai „nemilos”, mai „realist”, mai „practic”, dar care, pentru a ne proteja probabil și pentru că natura-i nobiliară nu-i permite o frecvență prea asiduă cu muritorii banali și previzibili ce suntem, apare, ca și zeul Prezentului de care ne-am ocupat - cu umilință
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
al lui Tudor din Vladimiri, care, cu amicii săi, Grecii Eteriști, voia să ne salveze de Turci; trădat de ei, dar și „Îmbolnăvindu-se de ei” și de ticurile lor orientalo-balcanice! Romantismul paseist, edulcorat și liric, nu rareori fals, ne-„realist”, al lui conu’ Mișu Sadoveanu - până azi, se pare, cel mai mare prozator român! -, lamentațiile poetice ale lui Goga, formidabil când le publica În revista Luceafărul la Budapesta, În anul 1905 - În inima „dușmanului și a grofului arbitrar, Înfumurat pe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
par inactuale! Și, doi - pentru că aceasta este strategia mea și În operele mele de ficțiune, În romane, unde această modalitate de a „resuscita banalul” pentru a crea un cadru „excepționalului” și „semnificativului, expresivului” este o regulă de bază. În romanul realist, de tip clasic, pe care Îl „practic” eu, se’nțelege; deoarece, În turbionul și amalgamul artelor actuale există, bineînțeles, și romanul care desfide această regulă de construcție, ca și altele, cum ar fi tipologia sau dialogul! Sau le face en
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
adică superficial și prost, și nu pentru că „nu mai sunt la modă, nu mai sunt interesante pentru public!”, cum se scuză unii creatori români sau europeni, ci pur și simplu pentru că nu le cunosc, nu le posedă; arta romanului clasic, realist, iscată și dusă la culme În secolul al XIX-lea de scriitori francezi și ruși mai ales, se află azi În plină deriziune și, probabil, decadență. Dar nu și necesitatea ei, publicul larg și instruit caută În continuare romanul, gen
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și lumile oarecum asemănătoare?! - care are mereu tendința, adeseori tiranică, brutală, de a-ți „deconcentra, diversifica” preocupările, necesitățile și aspirațiile, printr-o uriașă și adeseori imprevizibilă mare diversitate de situații și evenimente care Îți fac de multe ori imposibilă, „ne-realistă”, tendința ta de a-ți păstra și respecta principiile. Totul, se pare, În lume, ne Împinge spre a ne „trăda”, spre a ne schimba Încontinuu măștile, În acest „carnaval existențial”; iar noi ne părăsim Într-un asemenea, radical, mod ideile
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tracasanți ai vârstei adulte, dar, nu rareori, amintindu-ne de acele principii sau idealuri, avem un rictus ironic la adresa lor. Iar dacă e cineva de față, nu ezităm să râdem de ele, exersându-ne sarcasmul, sub pretextul că am devenit „realiști”, adică „Învingători ai existenței sociale”. Vai de „victoria” noastră, un eșec, din acest punct de vedere, să zicem moral; un eșec care este și o victorie incontestabilă În același timp, adică o reușită adaptare. 13 Adeseori, foarte adeseori, mă bănuiam
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]