7,320 matches
-
pot scoate la iveală, ca dovadă că știu bine secretele locului, când cei care au pus stăpânire pe loc, după 1990, au pretins că n-am pus niciodată piciorul acolo, iar casa familiei mele nu este cea pe care o reclam eu, ci alta... Absolutul religiei, raportul real cu divinul, nu se poate reduce la executarea unor prescripții ceremoniale, ci reprezintă constanta vertiginoasă prin care putem experimenta pe viu - punând sufletul la disecție - greutatea specifică a actelor vieții. Cei care cred
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
românul nu e în stare să fie cinstit cu sine însuși; și, atunci, e mândru de necinstea lui. Nordicii n-au un sentiment național în exces, și totuși sunt cinstiți „prin naștere“. Nu e oare suspectă orice atitudine care se reclamă din ceva hotărât și valoros „din naștere“? Ești mândru că te-ai născut român, dar, ca individ, nu știi ce ai de făcut ca să fii respectat: ești mândru în general, pentru că te-ai trezit că „ești“, dar ești grosolan în
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de ochiul nevinovat al unor doamne ; cât despre acti vitatea lor, îmi pare mai degrabă inutilă, pentru că asemenea distinse doamne și domnișoare nu ajung (et Dieu nous en préserve !) a face acele trebi umile și respingătoare pe care le-ar reclama mizeria umană a unor bieți oameni, cei mai mulți de joasă extracție și ajunși într-o jalnică stare... Nu mai rămâne atunci decât o mondenitate, ce permite contacte în lumea cea mai înaltă. Să fi fost o egoistă ieșire de gelozie ? Cine știe ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la radio cîteva compoziții proprii. Se ocupă de investiții. Dar nu-i prezent decît arareori în birou. Cînd nu-i în vreo delegație, este pe teren, în zona de extindere. Colegele lui de birou pot fi găsite. Au probleme care reclamă prezența lor în fața hîrtiilor și lîngă telefon. Printre ele, Tamara. Frumoasă la chip și cu suflet ales, neumbrit vreodată de gesturi mărunte, ori de răutăți egoiste, invidioase, ba dimpotrivă, extrem de generoasă, Tamara știe să păstreze un aer de colegialitate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
alt nume. Ba a început s-o salute cu mai mult respect pe acea Mirela bătrînă și retrasă în problemele ei de serviciu. Și cîtă distanță între lectura celui de-atunci ori a altora, care ar fi în stare să reclame o carte pentru că nu le-a plăcut o propoziție, și modul în care, zilele trecute, Mateianu a știut să depășească nivelul întîi de lectură al scenariului!... Oricum, asta nu-l bucură acum pe Mihai. Se simte ca un personaj din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ales cînd înveți! Să fii mai dezbrăcat, dar sătul. Mintea nu crește cu buruieni, că boul ar fi mai deștept ca omul". Sfînta înțelepciune populară! Într-o revistă medicală recentă, Mihai a citit că refacerea neuronilor și stimularea funcțiilor creierului reclamă o anume alimentație. Așa că, la un preț pipărat, s-a asigurat de ouă, brînză și carne. Resturile de mîncare le dă unui cîine pripășit prin curte, bucuros că și-a găsit stăpîn. Doarme în fața ușii toată ziua. Noaptea, Mihai îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
noțiuni. Într-asemenea principie sintetice, adică lărgitoare (evazive) consistă toată intenția finală a cunoștinței noastre speculative a priori; căci cele analitice sânt drept că importante și trebuincioase, dară numai spre a ajunge la o așa claritate a noțiunilor cari se reclamă la o sinteză sigură și extinsă, ca la cucerire-n-adevăr nouă. Aicea-i ascuns prin urmare un mister oarecare a căruia destăinuire numai poate să asigure propășirea în nemărginitul câmp a cunoștinței curate a rațiunei, așa încît să te poți lăsa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
măsura propusă. O a treia categorie cuprinde sofismele numite dilatorii, întru cât tind a amâna examenul propunerilor de reformă pe cari n-au reușit a le face să se respingă hic et nunc. Unu1, quietistul, zice: "că măsura nu e reclamată, n-are nimic necesar, că putem rămâne liniștiți în statu quo". Un altul, temporizatorul, zice: "că măsura poate avea ceva bun în sine, dar că momentul n-a sosit încă, că putem gândi încă după plac, că va veni fără
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de serviciu, încălzitori și mecaniciani, n-are nevoie de-a aplica altceva decât inteligența lor. Examinând deci industria locomoțiunii de la punctul de purcedere până la cel din urmă punct la care a ajuns, băgăm de seamă că proporția în care ea reclamă concursul forței musculare si a forței intelectuale a omului s-a modificat progresiv și că cea din urmă a ajuns a se substitui aproape cu totul celei dentăi. Obținem același rezultat studiind acțiunea progresului intelectual în celelalte ramuri ale producțiunii
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dentăi. Obținem același rezultat studiind acțiunea progresului intelectual în celelalte ramuri ale producțiunii și ajungem la concluzia importantă că industria modernă cere în proporție mai mică decât cea din primele veacuri ale lumii intervenția puterii musculare a omului, dar că reclamă, din contra, ba încă într-un grad mai mare concursul facultăților intelectuale și morale. {EminescuOpXIV 941} Natura muncii însă exercită o influență determinantă asupra condițiilor în care ea poate fi pusă în serviciul industriei. Astfel de ex. remunerarea unui simplu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și termale, ale emanațiilor mofetice, ale nămolurilor sapropelice, ale salinelor și ale bioclimatului montan și maritim. Este cea mai veche formă de turism, practicată încă din Antichitate. Se caracterizează prin antrenarea populației vârstnice și a celei suferinde, pe parcursul întregului an, reclamând dotări speciale, în funcție de afecțiuni (saună, nămol ș.a.). În funcție de calitatea factorilor terapeutici și modul de valorificare a resurselor turistice, stațiunile balneare au o importanță locală sau națională. Câteva dintre acestea sunt cunoscute și pe piața turistică internațională, de exemplu Băile Herculane
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR 7.1. Impactul turismului asupra patrimoniului natural Turismul este una dintre activitățile economice a cărei desfășurare aduce mai puține prejudicii mediului natural, comparativ cu alte activități. În același timp, turismul poate induce și efecte pozitive, prin faptul că reclamă un mediu nepoluat, cât mai puțin modificat de intervenția umană și variat din punct de vedere peisagistic. Presiunea sa asupra mediului natural nu este, însă, de neglijat, iar cumularea efectelor negative generate de poluare și modificarea peisajelor poate conduce la
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
cea alimentară. Pe sensul invers al interacțiunii, industria poate afecta actul turistic, ducând, uneori, la dispariție acestuia. Poluarea aerului este frecvent un factor restrictiv, atunci când este rezultatul unor activități industriale desfășurate în apropierea zonelor turistice. În condiții de normalitate, turismul reclamă anumite exigențe, ceea ce impune soluționarea problemelor de mediu în stadiu incipient și determină o presiune asupra agenților economici. Turismul este un factor favorizant pentru agricultură, solicitând cantități mari de alimente, în principal fructe, produse lactate și carne. În jurul stațiunilor, se
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
pîrnaie, erau eliberați condiționat. Și-a impus să nu se culce cu victimele recunoscătoare, găsindu-și femei În altă parte. Ținea o listă cu datele proceselor și ale eliberărilor condiționate și le trimitea mîrlanilor cărți poștale la mititica. A fost reclamat pentru folosirea excesivă a forței, dar a scăpat cu bine de toate plîngerile. Dick Stens făcuse din el un detectiv pe cinste. Acum juca rolul de dădacă pentru magistrul lui: Îl menținea măcar pe jumătate treaz cînd erau În tură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mișcau Îl Împiedicau să mănînce. Trecuseră treizeci de ore de la momentul acela, dar mîinile Încă Îi mai tremurau. O să le-o plătească. Nu i-a spus tatălui lui; nu putea să se Înjosească Într-atît Încît să se ducă să-i reclame la Parker sau la Anchete Interne. Era destul de dificil să se răzbune pe Bud White: era preferatul lui Dudley Smith, care tocmai Îi obținuse revenirea la Omucideri și Îl pregătea să-i fie gorila personală. Stensland era mai vulnerabil: eliberat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
un bar. — Numele barului? — Leo’s Hideaway. — Billy știe că ieși la agățat fără să-l anunți? — Jack, nu fi mîrlan! Nu sînt unul din infractorii ăia pe care Îi dai tu de pereți. SÎnt un cetățean care te poate reclama fiindcă ai pătruns prin efracție În acest apartament. Schimbare de direcție. — Porno. Reviste, cărți cu poze, normale și homo. Te excită chestiile astea, Timmy? O ușoară tresărire a ochilor - dar nu tocmai un indiciu. — Așa vi se scoală? Tu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
totul în cultura de performanță, poate, se întîmplă ca în sportul de performanță, sub acțiunea unui antrenor. Acesta, într-adevăr, știe să facă pe cineva să transpire. Cineva povestea că, la un mare hotel din Elveția, a trebuit să-l reclame direcției pe vecinul său de cameră, care cânta cam mult la pian și nici măcar nu cânta ceva ca lumea, că făcea mai mult game. "Este Rubinstein", a explicat directorul hotelului. La peste 70 de ani, Rubinstein continua să facă game
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
putea oricând pune pe lume mari orientaliști, dacă ne-am convinge că țara noastră - singura din Europa deschisă cultural atât către Orient cât și către Occident - ar fi datoare să dea lumii de mâine o excepțională echipă de interpreți; căci reclamă și mijlocirea spirituală puțină genialitate. Dar nu ne gândim atât la antrenorii de excepție, pentru tinerii de excepție, cât la acei mari antrenori umili, care să urmărească zi de zi cum crește firul de grâu. I-am numit cîndva: ploaia
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
chem în ajutor. O furie păgână te-a prins, te chinuiește. Nebună ești și vorba-ți e blăstăm (I 1) . Înspăimântată la vederea bătrânei (o vrăjitoare îmi pari și-mi este frică [...] fug în fața celor ce nu pot înțelege), fata reclamă apoi imperios deslușirea misterului : Oricare ar fi taina și groaza, vreau să știu (I 1). Punând-o în gardă cu privire la riscurile cunoașterii (de taina care ucide, stăi departe), doica îi arată că secretele, inofensive cât sunt știute doar de sclavi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
argumentul că în aceste vremuri istorice nu ne putem permite ca tineretul nostru să primească o educație necorespunzătoare și caută oameni dispuși să predea discursurile șefului statului în locul epopeilor homerice (I, p. 72). Oreste este dat afară din învățământ pentru că reclamă imixtiunile politicului în școală, iar apoi îl acuză pe Gorgias de plagiat, incompetență și samavolnicie (A obținut onoruri nemeritate. Aceasta e înșelătorie. Cum însă nu are cunoștințele necesare pentru funcția obținută, împiedică pe alții să lucreze cinstit, fiindcă are putere
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
firește, când casele de amanet au dispărut și toți au rămas la discreția propriei lor inițiative, cele mai multe dintre milioanele respective trebuiau să se topească negreșit în vânzoleala febrilă a societăților pe acțiuni și în mâinile pungașilor, iar toate acestea le reclamau chiar onestitatea și cumințenia. Chiar cumințenia; dacă sfiala cuminte și lipsa onestă de originalitate au reprezentat la noi, după cum era încredințată toată lumea, calitatea inalienabilă a oricărui om priceput și cumsecade, atunci ar fi fost cumva necinstit și necuviincios să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
când se va întâmpla asta. Poate că ar fi mai bine să mergem acum în parc; sunt sigur că o să aștepte; o să mă scuz. — În nici un caz, am motivele mele ca nu cumva să fim suspectați de o discuție presantă, reclamată de un scop anume; sunt aici persoane foarte interesate de relațiile dintre noi; n-ați știut asta, prințe? Și ar fi mult mai bine să vadă că suntem oricând în cele mai bune relații de prietenie, nu numai în împrejurări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Cultura și civilizația europeană se deschid spre restul lumii, spre toate culturile și civilizațiile știute. Pe bună dreptate, Constantin Noica afirma că misterul culturii și civilizației europene este acela de a nu avea mister, închidere în sine. Cultura europeană nu reclamă inițiere; rațiunea ei filosofică, modelele științifice, valorile politice și morale pot fi cunoscute și înțelese de oricine dorește să se integreze în spiritul ei. Spiritualitatea europeană are o existență prin continua creativitate sau „neodihna creativității”, cum spunea atât de inspirat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
cauză. Din nou, experiența trecutului apropiat ne este folositoare și plină de învățăminte. În acest sens, n-avem decât a observa că în țările dezvoltate creșterile cheltuielilor cu pensiile au fost extrem de rapide și consistente până acum; ele n-au reclamat însă până în prezent măsuri deosebite; dimpotrivă, se poate spune că tendințele au fost în direcție inversă față de ceea ce ar fi fost de așteptat: vârsta medie reală de pensionare nu a crescut, ci a scăzut în majoritatea țărilor occidentale, iar ratele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
mai mare. Prelungirea vieții este consecința controlului efectelor mortale ale bolilor pe care oamenii le suportă vreme mai îndelungată. Se propovăduiește ideea iminenței pericolului ca, în țările dezvoltate, creșterea rapidă a numărului de vârstnici să conducă la îngreunarea finanțării cheltuielilor reclamate de bolile și dizabilitățile acestor persoane, ajungându-se la falimentarea sistemelor de sănătate. Dacă este vorba de cheltuielile ce țin de asistența medicală a persoanelor vârstnice, constatăm ușor că și aici se întrețin, voit sau nevoit, multe confuzii de către cei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]