6,667 matches
-
cu premii de prestigiu și a scris numeroase lucrări și articole despre aromâni. Pe lângă articolele pe care dl. Prof. V-le Tega le-a oferit Curierului „Ginta Latină” remarcăm minunatul album cu imagini din viața macedoromânilor și ne exprimăm adâncul regret că În condițiile noastre nu am putut da tiparului o valoroasă colecție etnofolclorică. Aromânii din țară ne-au onorat cu expuneri și articole: Atanase Nasta , N. Saramandru, Carol Papanace. Am beneficiat de articolele și presa care ne au fost oferite
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
de abnegație, devotament, Înzestrat cu forța morală de a nu se lăsa descurajat de obstacole, indiferență, opoziție. Fiecare scrisoare dezvăluie Încă un pas din succesiunea de demersuri, pledoarii, intervenții, documentare, organizare și generoasă contribuție materială. Corespondența din ianuarie 2002 exprimă regretul neimplicării delegației române la Conferința Europeană privind minoritățile. Susținerea celor doi reprezentanți români a abordat alte comunități. În scrisoarea din 2 martie 2002 ca urmare a intervenției sale la Haga, Președintele Regiunii Istria Ivan Jiakoveic s-a deplasat În zona
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
pentru starea de spirit În rândul celor expatriați. În Germania după evaluări neoficiale trăiesc cca 200.000 vorbitori de limbă română, aflați cu precădere În sudul țării, la Freiburg, Munchen, Offenbach. Prof. Viorel Roman consilier academic la Bremen mărturisește cu regret o particularitate a unor conaționali. Deoarece permisul de ședere În Germania se legitima prin declarația de anticomunist aceasta, cu timpul, echivala cu antiromânismul ceea ce a contribuit la deteriorarea imaginii României. După părerea sa pentru a accede În Comunitatea Europeană este
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
de "divorț", reușind, cu eforturi financiare proprii, dar și cu cele ale fraților, surorilor, cumnaților și cumnatelor, să încropesc avansul necesar pentru un apartament de două camere. Așa că în aprilie 1974 m-am despărțit de cei doi colocatari, eu, fără regrete, ei, cu regretul de a pierde "accesul la frigiderul și aragazul meu" și de a fi nevoiți, pe viitor, să se învețe cu mânuirea mopului în părțile comune. Am citit multe cărți și documente despre momentul dobândirii Independenței la 1877
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cu eforturi financiare proprii, dar și cu cele ale fraților, surorilor, cumnaților și cumnatelor, să încropesc avansul necesar pentru un apartament de două camere. Așa că în aprilie 1974 m-am despărțit de cei doi colocatari, eu, fără regrete, ei, cu regretul de a pierde "accesul la frigiderul și aragazul meu" și de a fi nevoiți, pe viitor, să se învețe cu mânuirea mopului în părțile comune. Am citit multe cărți și documente despre momentul dobândirii Independenței la 1877, despre entuziasmul național
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de kilograme la bagaj, precum și un voucher pe care urma să-l folosim la Madrid pentru soluționarea problemelor de sejur până la continuarea zborului spre București. Ne-am despărțit de cei de la ambasadă, trebuie s-o recunosc, de ambele părți, fără regrete. Petrecusem împreună, cu bune și cu rele, doi ani, departe de "casă", într-un mediu politic ostil. Încercasem și eu și ceilalți să ne acomodăm unii cu alții, diferența de concepție asupra obligațiilor ce incumba profesia de diplomat, diferențele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
în gât! (deși făcuseră ei "cinste", în contul "Instituției"). În scurtul sejur madrilen n-am stat locului, reușind să vizităm Muzeul Prado, Palatal regal, Catedrala, să admirăm monumentele celebre și chiar să vizităm "pasiv" marele magazin "Corte Ingles". Plecam cu regretul că fusese "doar atât", neștiind că aveam să mă întorc la Madrid peste 14 ani în calitate de consilier diplomatic, prim colaborator al ambasadei! În ziua plecării la aeroport am avut neplăcuta surpriză de a-mi revedea "amicul" lângă reprezentantul TAROM, comunicându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
opune unei propuneri ce ar avea consimțământul Europei. În primele rapoarte trimise din Viena acordă prioritate tratativelor purtate cu contele Kalnoky În chestiunea Dunării. La 11/23 noiembrie 1882, Carp a fost primit de contele Kalnoky, care și-a exprimat regretul că presa celor două țări a Înveninat problema dunăreană, mai ales că exista o bază de discuție și aceea era propunerea Barrère, Înștiințându-l că viitoarea Conferință a ambasadorilor pentru chestiunea Dunării urma să aibă loc la Londra. În capitala
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
dacă nu mi-aș fi ratat viața rătăcind pe căile încercării, condamnate la neînțelegere, ale întunecatelor mistere sufletești, aș fi fost probabil un peisagist. Chiar ratat, ca pictor, ar fi fost o ratare frumoasă. Dar e târziu pentru astfel de regrete.) Astfel că, mai puțin fermecat de istoria oamenilor decât de natura lui Dumnezeu, mă emoționează mai mult peisajul din Valea Humorului decât Mănăstirea Voroneț, din imediata vecinătate, și această atitudine o am față de multe locuri istorice; îmi amintesc de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
peste apele Nistrului; aveam și experiența morții, când l-am văzut, mort, pe unul dintre grăniceri, cu o gaură mică în frunte, zâmbind, pe un pat de flori, între lumânări, eu neînțelegând mare lucru și nesimțind nimic, nici un sentiment de regret, măcar. Erau frecvente lupte de frontieră. Pe mort îl chema sfeclă. Pentru copiii de vârsta aceea, patru cinci ani, moartea este la fel de neînțeleasă ca o carte pe care nu o pot citi, ca o nedumerire. Mai târziu am înțeles dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
care habar nu are) și pare a-mi face unele completări. Victor, care este o persoană pragmatică, medic și militar, situat pe treptele supreme ale ambelor ipostaze, este foarte ocupat și în nici un caz nu cred că suferă de nostalgice regrete care să-l facă un analist al sentimentului timpului pierdut. Cu atât mai surprinzător conținutul scrisorii sale care reprezintă un răspuns la o scrisoare neprimită. Din plic a căzut o fotografie foarte veche, făcută în ultima zi de clasă primară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nostalgie Nostalgia, cuvânt care și-a schimbat sensul (de la acela care figurează în DEX: 1. "sentiment de tristețe, de melancolie provocat de dorința de a revedea un loc iubit, de a retrăi un episod trecut" și 2. "dorința plină de regrete pentru ceva greu de realizat") nostalgia s-a fixat, aproape unanim, la înțelesul de dorință după "un anume trecut"; la noi se subînțelege trecutul "recent". Aș spune că există chiar o tipologie a nostalgicului "de acest fel"; îl detectezi ușor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de șomaj simbolic. Fiindcă partidul avea nevoie de cadre tinere, eventual femei, umbra BOB-ului m-a urmărit sistematic. De la 28 până la 35 de ani am fost una dintre cei cinci care făceau muncă „politică” în instituție. Ca și atunci, regretele mele mari derivă din uriașa cantitate de timp pierdut în ședințe și în făcut materiale, toate în afara orelor de școală, care erau sfinte măcar în plan intern. În cel extern nimic nu era sfânt. Oricând li se năzărea celor din
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
celei mai zbuciumate generații de după război; la 22 decembrie poezia lui s-a frânt, nu la mijloc, nu la capăt, ci chiar în alcătuirea ei dintru început. Dacă verbul său înfioară prin frumusețe, armonie și ritm, odată mai mult deșteaptă regretul că soarta n-a vrut ca Labiș să fie ceea ce se anunța: un martor complet al istoriei contemporane. Tânărul nu s-a izolat într-un turn de fildeș. A fost un războinic vajnic. Ciudatul destin al poeziei sale i-a
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
EMIL BRUMARU Încă de la primele versuri Brumaru n-a avut de învățat decât de la sine însuși. Faptul l-a uimit iar uimirea i-a fost uriașă așa că primul caiet pe care l-a terminat și l-a pus pe foc. Regretul îl determină acum să se autopastișeze. Brumaru nu scrie decât poezia unei singure vârste, de multă dispărută, cea a inocenței. Universul poetului este lumea unui prunc care explorează camera, clătinându-se pe piciorușe. Constituite într-un leit-motiv, paharele pe care
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
până să se hotărască. Îi cădea greu să se despartă deodată de familie și să se dedice cu totul celor sfinte...știu cu câtă evlavie și resemnare a pornit pe drumul pe care porunca dumnezeiască i-l indicase”. Cu un regret oarecare pentru că părăsește colectivul redacției de la „Candela”, dar în același timp cu bucurie că bunul său prieten este chemat la această slujire, Romulus Cândea afirma: „abia a început să reapară revista „Candela” și un distins membru din redacția ei pleacă
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
și în anuarele Universității din Cernăuți, cel pentru anul de studiu 1934 - 1935, în cuvântarea ținută de rectorul Ion I. Nistor cu prilejul vizitei Majestății Sale Regele Carol al II-lea, patron și „doctor honoris causa” al universității, se exprimă regretul pentru pierderea celui ce a desfășurat o amplă activitate aici, ca bibliotecar, profesor și decan: „Universitatea îi va păstra o pioasă și tainică amintire”. Problema mormântului mitropolitului Nectarie Cotlarciuc, dimpreună cu mormintele profanate ale mitropoliților Bucovinei Această problemă delicată, despre
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
ambiții mici omenești”, iar în altă parte: „Dumnezeul strămoșilor noștri e cu noi. El ne-a susținut neamul vajnic de-a lungul vicisitudinilor milenare. El ne va ajuta să străbatem și ce mai avem de străbătut”. Vasile Loichiță, exprimându-și regretul pentru moartea colegului său, atrage atenția asupra faptului că activitatea întreprinsă la mitropolie i-au slăbit puterile lui Cotlarciuc și l-au făcut, nu de puține ori, să se gândească la catedra de la Facultatea de Teologie sau la scaunul Episcopiei
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
debutează în octombrie 1898, în ziarul „Patria”, la rubrica literară Foișoară, cu poemul Suvenirea. Cele opt versuri ale poeziei descriu două stări opuse: de la iubirea împlinită în fața căreia cuvintele nu își mai au rostul, la o iubire trădată care lasă regrete în urma despărțirii. Pentru frumusețea ei, redăm în continuare întregul conținut al poeziei: O unică garoafă mi-ai dat de despărțire Și eu ți-am dat-o iarăși cu buza s-o săruți. Zâmbind ceva perplexă, c-o tainică privire
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Siretul și lunca sa dădeau un farmec aparte locurilor. Lunca Siretului, în care mergeam săptămânal, mi se părea ca ruptă din basme. Mult mai târziu, când am văzut Lunca de la Mircești, zugrăvită atât de frumos de Vasile Alecsandri am avut regretul că marele poet și om de stat nu s-a născut la Adjudu Vechi unde lunca Siretului era nesfârșit mai pitorească. Podul de piatră care leagă cele două maluri ale Siretului mă impresiona prin măreția și soliditatea sa. Chiar și
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
noi pentru mine. Știam însă, că în limba română se scrie așa cum se vorbește, așa că, având o bună ureche muzicală, iar profesorul pronunțând clar și răspicat fiecare cuvânt nu am greșit cu nimic. Am surprins în mimica profesorului un oarecare regret că nu m-a prins pe picior greșit. Nu vreau să cred că a vrut să mă încurce, dar totdeauna dintr-o greșeală se învață mai mult decât atunci când totul este corect, dar se pierde semnificația și importanța unor cuvinte
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
pentru ei o casă modernă «Casa di Accoglienza Fratel F. Perez», care dispune de servicii de infirmerie, medici, palestră (sală de sport) și animatori pentru timpul liber. Dar în persoanele cele mai în vârstă poate că a mai rămas un regret după frumoasa și bătrâna fermă de țară, de contactul cu natura, de ambientul modest, dar mult mai familiar. Casa de noviciat din Roncà Un alt dar venit de la Providența dumnezeiască este casa din Roncà (Verona). Vila i-a fost oferită
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pentru a face puțină conversație sau curte: Prințesa de Venosa, Ducesa Grazioli, Contesa Pasolini, Contesa Lovatelli, Donna Maria Mazzoleni... Colegul și prietenul meu, ambasadorul Laroche, a descris cu pană de maestru farmecul acestei epoci dispărute, dar vie în amintirile și regretele noastre. Cînd arșița verii îi făcea pe oameni să părăsească orașul, îndreptîndu-se spre munte și mare, Roma devenea în așa măsură un oraș de provincie, încît pe calea ferată occidentală (pe atunci, rețeaua feroviară italiană era exploatată de două companii
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
la Salonic în martie 1904 post rezervat pînă atunci cadrelor consulare și pe care guvernul îl transforma în post diplomatic, avîndu-se în vedere întărirea acțiunii noastre în favoarea cuțovalahilor și a aplicării reformelor în Macedonia, al căror sediu central devenea Salonicul. Regretul de a părăsi Roma era atenuat de satisfacția de a deveni, la 29 de ani, consul general pentru o activitate diplomatică pe cît de activă, pe atît de interesantă. În plus, ministrul Afacerilor Externe, domnul Ion Brătianu (fiul defunctului șef
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Emil Ghika 89, care demisionase de cîteva luni, venise la celebrarea căsătoriei fiicei sale, baronul Aehrenthal (care, în 1891, la Petersburg, ca secretar, fusese invitat aproape zilnic de viitorii mei socri la Legația României), reîntîlnindu-l în sufragerie, a zis cu regret: "Ce păcat, dragă prietene, că ați părăsit postul de la Viena! Acum ne-am fi văzut mai des și ați fi putut constata schimbări. S-a dus timpul de a mai merge, în lesă, pe urmele Germaniei. Nu voi mai face
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]