11,435 matches
-
Genocidul din Rwanda, violența împotriva poporului Timorului de Est, criza umanitară din Sudan din anii 2004-2005 și purificarea etnică din Balcani au redeschis dezbaterea privind aspectele pozitive și negative ale intervenției umanitare. Dezbaterea asupra intervenției NATO în Kosovo din 1999 relevă că nu există consens asupra ideii că dreptul la suveranitate poate fi surclasat de un principiu moral presupus a fi mai înalt, cel al protejării drepturilor omului. Unii observatori au susținut acțiunea NATO pe baza ideii că statele au obligații
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
conțin sâmburii unor noi forme de dominație. Ei aduc în sprijinul lor exemplul marxismului, odată instalat la putere. Au avut loc eforturi de reconstruire a materialismului istoric și de import de idei care se înscriu în alte tradiții, după cum o relevă dezvoltarea gândirii lui Habermas. O întrebare care apare în urma acestor provocări la adresa marxismului și în urma revizuirilor marxismului este în ce măsură perspectiva de acum poate avea vreo contribuție la viitorul teoriei critice internaționale. Problema este dacă inițiativa, în cadrul acestei teorii, aparține unor
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Kardam 1991; Kabeer 1994; Rathergeber 1995). Acest curent de gândire scoate în evidență rolul central al femeilor care asigură subzistența și satisfac nevoile de bază, în țările în curs de dezvoltare (Beneria 1982; Charlton, Everett și Staudt 1989). Studiile empirice relevă că cea mai eficientă alocare a asistenței pentru dezvoltare este sprijinirea femeilor cu tehnologie pentru agricultură, finanțarea creditelor, educație și resurse de sănătate. De exemplu, Națiunile Unite (2000) estimează că, deși munca femeilor generează jumătate din producția alimentară în lumea
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
să înceapă să conteste structurile patriarhale ale societății. Jacqui True (2003) arată cum răspândirea consumului global, a culturii și a informației de după sfârșitul comunismului le-a dat ocazia femeilor din Cehia să își creeze noi identități feministe. Studiile feministe empirice relevă construcția pe criterii de gen a organizațiilor internaționale, care sunt dominate de elite masculine chiar mai mult decât instituțiile naționale (Prugl și Meyer 1999). Inițiativele legate de promovarea egalității de gen au permis ca mai multe femei să ocupe posturi
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și Doran 1993; Hildyard 1993; Sachs 1993a). Preocuparea acestor autori este așadar să revendice un set de convingeri despre natura crizei ecologice, care să accentueze faptul că sunt necesare schimbări sociale și politice radicale pentru a rezolva aceste probleme. Analiza relevă că nu este posibilă o simplă adaptare a instituțiilor sociale existente pentru a face față problemelor ecologice este necesară crearea unora noi. Este vizibilă aici căutarea unei descendențe intelectuale din autorii ecologiști de la începutul anilor 1970, cum ar fi Schumacher
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
interpretare fie prin reconsiderarea unor articole pe care critica pre-textualistă nu le-ar fi admis în câmpul literarității (datorită unor convenții riguros-limitative), fie prin punerea în relație a textului cu diferitele contexte (precum cel biografic, istoric sau al eredității culturale, relevând, astfel, apropierea sau distanțarea de, bunăoară, publicistica eminesciană și caragialiană în planurile tematic, retorico-stilistic și pragmatic). În sfârșit, o a treia motivație ține de dorința de a reveni asupra publicisticii argheziene și de a demonstra că poate fi citită și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
parte, au conturat ferm, în timp, o accepțiune modernă care, astăzi, conferă polemicii un statut privilegiat dintr-o perspectivă interdisciplinară, dacă ne gândim doar la filosofia limbajului, la semiotică, la teoria discursului social sau la pragmatică. Cercetări ample 12 au relevat distincția dintre semnificația substantivului "polemică" și a adjectivului "polemic(ă)". Prima variantă presupune, într-un sens restrâns, o situație concretă, contextualizată, în care există cel puțin un discurs și un contra-discurs "care se confruntă și se afruntă". De asemenea, varianta
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
15. Această accepțiune a polemicii sugerează funcția sa de motor în dinamica evoluției culturale, în care o ordine, o ierarhie valorică, un curent etc. se substituie sau se impune altuia în urma confruntării. 2. Discursul polemic o perspectivă interdisciplinară. Cercetările teoretice relevă caracterul generic și complex al polemicii care, în varianta sa orală sau scrisă, implicită sau explicită, având un obiect general sau particular, este identificabilă pe toate palierele existenței: în practica relațiilor socio-umane, pe palierul politic, științific, religios sau cultural. În
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ca metodă și artă, fiindu-i atașat un "cod aristocratic prin care se acordă adversarului un rol retoric"18, fie că, o dată cu Nietzsche, "polemica devine actul filosofic prin excelență", sau, după Hegel, însuși "motorul ontologicului", raportul dintre filosofie și polemică relevă natura lor consubstanțială. Alain Roger remarcă dualitatea acestui raport, operând o distincție între forma exterioară, de "dispută", a polemicii filosofice ("polemica în calitate de judecată culminează cu Nietzsche") și cea "interiorizată", care rezidă în dinamica evolutivă a conceptului, așadar în calitate de "proces" culminând
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Privită ca atitudine filosofică (V. Fanache), dar și ca modalitate stilistică, ironia, al cărei paradox "e de a nu se lăsa prinsă în nici o formulă și de a fi în același timp prezentă în orice act intelectual convingător"24, se relevă deopotrivă ca principiu metafizic și estetic inefabil. Orice teoretizare a spiritului ironic în filosofie începe, neîndoielnic, cu Socrate și cu aventura euristică a cunoașterii de sine. Privind lucrurile din perspectiva lui Jankélévitch, am putea vedea, în dialogurile socratice, starea ideală
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
miză intelectuală". Prin urmare, discursul polemic (ca element infrastructurant al anumitor forme literare, autorul se referă în special la epigrama polemică) intră mai degrabă sub incidența istoriei sau a sociologiei literare decât a literaturii, funcția sa devenind prioritar mediatică. Autorul relevă, astfel, în acord cu Marc Angenot, prevalența laturii doxologice în discursul polemic. Apariția și evoluția presei periodice reprezintă momentul propice al autonomizării polemicii în primul rând ca discurs social plurivalent, rezultat al întâlnirii scriitorului (homo aesteticus) cu homo politicus în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de activ și controversat în arena vieții publice de pretutindeni. Lui i se datorează accepțiunea actuală (indiferent de valorizare) a polemicii: dezbatere publică a problemelor (politice, artistice, sociale) fundamentale ale cetății. În acest punct în care discursul polemic ni se relevă și ca produs al presei în sfera opinabilului, e necesar să-i atașăm o altă dimensiune asupra căreia insistă M. Angenot în cercetarea sa, și anume cea entimematică, prin care non-dicibilul (sau elipticul) este, de fapt, sursa unei tensiuni intelective
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
negarea eminescianismului epigonic prin instaurarea noilor curente în poezie), iar celui de-al doilea un caracter direct și deschis, definibil ca "formă a dialecticii ideilor, în care disputa are menirea de a dezvălui adevărul, de a-l obliga să se releve"36. Trebuie adăugat că implicitul polemic este detectabil în structura profundă a unei uriașe diversități de texte, iar în ceea ce privește demersul nostru subliniem faptul că satira și pamfletul, chiar și atunci când apar în forma alegoriei pure, reprezintă un act polemic implicit
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
spațiul care le-a consacrat (presa), pamfletul și polemica sunt construite pe o schemă tripartită, corespondentă, în varianta cea mai simplificată, oricărei situații de comunicare: emițător mesaj receptor. Tipul raportului în care se regăsesc actanții principali în cadrul public al dezbaterii relevă, mai întâi, deosebirile de natură principială dintre polemică și pamflet. Prima, avatar al discursului oratoric, este reglementată prin norme de conduită care îi asigură gradul de urbanitate, fair-play-ul fiind moralmente necesar pentru ca mobilul spectacolului teoretic, impunerea adevărului deținut; practic, impunerea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
spre echilibru, sobrietate, lipsa divagațiilor și atac sau apărare punctuale, în timp ce, pentru pamfletar, realitatea e spațiul care stimulează fantezia, disipându-se ulterior în imaginarul fertil al artistului. Demersul analitic al Marianei Ionescu, ce are ca obiect dimensiunea pamfletară a operei argheziene, relevă, în consonanță cu exegeza anterioară (pe care își fundamentează, în parte, afirmațiile), tocmai specificul artei poetului, care condiționează finalitatea estetică de glisare dinspre real spre imaginar și de modul în care improvizația, ficțiunea transcend cotidianul pentru a se elibera de sub
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
camuflat de un mesaj literal. Simulând mesajul real, deturnându-l prin ingredientul literal, ironia în pamflet complică structura textului, care apare ca un eșafodaj de enunțuri și artificii ale ironistului"47. Gândită ca modalitate literară operantă în text, ironia își relevă particularitățile atunci când e situată în proximitatea satirei și a parodiei, de care se diferențiază prin anumite particularități. Astfel, satira presupune o ofensivă nedisimulată, direct și explicit asumată, pe când ironia presupune tocmai disimularea atacului sub masca diasirmului, a antifrazei, a litotei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în jocul dialogic. Discursul polemic aparține unui tip specific de comunicare, întemeiată pe un dezacord ce polarizează enunțurile actanților implicați. Polemica este dialogică, prin excelență, și deci "obligatoriu intențională" (Gilbert Dispaux). Ea nu poate fi concepută în afara dimensiunii teleologice care relevă intenția locutorului de a se raporta cu un anumit scop și într-un anume fel la destinatar(i). Polemistul (= eul enunțării, actantul principal) ipostaziază, înainte de toate, subiectul generic surprins în dinamismul intrinsec al comunicării, așa cum îl percepe Ducrot: "De fiecare
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fără ca acest lucru să semnifice diferența dintre factual și ficțional. Însă această situație, după cum observă teoreticianul, este oarecum redundantă, iar N este susceptibil de a deveni o "instanță inutilă". Identitatea dintre A și P, precum și cea dintre N și P relevă apartenența instanțelor la registre diferite: A=P ("identitate juridică) și A=N ("identitate lingvistică"). În articolul polemic propriu-zis, constatăm că autorul real și concret relatează fapte și întâmplări pe care și le asumă în totalitate, devenind propriul său erou, în contrast cu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care ținta este enunțiatarul înscris în enunț, atunci caracterul public al textului polemic transformă din masa cititorilor în Terțul abilitat să judece. Terțul este acea opinie pe care discursul caută să o seducă"75. În același volum colectiv, Elisabeth Zawisza relevă tripartiția rolurilor în discurs, invocând o celebră butadă a lui Diderot: "Il faut être trois pour exprimer le rapport à deux"76. Numitorul comun al acestor observații se regăsește în dimensiunea spectaculară a conflictului în genere, care mizează pe predispoziția
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
exegetic nu își propune să polemizeze, să avanseze ipoteze contrastante sau puncte de vedere opuse, ci doar să aprofundeze o latură insuficient explorată. De aici, uneori, senzația de prea-cuminte conștiinciozitate academică, de oarecare obediență în (re)-formularea aprecierilor. Rigoarea observațiilor relevă însă un ochi analist pătrunzător și predilecția pentru taxinomii pertinente, de care nici un cercetător al publicisticii argheziene n-ar trebui să facă abstracție. Cu o altă energie hermeneutică, abordarea Ruxandrei Cesereanu, focalizată pe imaginarul violenței argheziene, oferă o perspectivă inedită
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
unghi, am risca o constatare: discursul ofensiv-agresiv, dincolo de exploatarea stilistică a limbajului plebeian și a imaginii violente, trădează natura unui spirit inflexibil în raport cu tot ceea ce e incompatibil propriilor sale valorizări. Acest ultim aspect se impune a fi detaliat. Publicistica argheziană relevă cel mai bine distanța dintre polii inegali cantitativ, dar de aceeași intensitate emoțională, ai aceleiași axe: pe de o parte, dimensiunea agresiv-conflictuală aproape că nu există articol de gazetă care să nu aibă cel puțin un sâmbure polemic iar, pe
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
este, fără îndoială, cel legat de colaborarea la Gazeta Bucureștilor și de prizonieratul de la sfârșitul anului 1918 (până la 1 ianuarie 1920), moment care coincide cu prima mare represiune politică a ziariștilor în România 125. Publicistica politică, neinvestigată până acum, ne relevă în Arghezi un analist de forță, un comentator avizat al scenei politice mondiale și, implicit, un ziarist documentat al cărui discurs, fără să abandoneze complet gesticulația patetică, se întemeiază argumentativ pe fapte și exemple sau pe judecăți de valoare cu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ci și imuabile. Dacă mutăm discuția în plan dialogic, eul polifonic (în care se suprapun indisociabil sau, dimpotrivă, se instituie ocurențial fie vocea eului uman, fie vocea artistului, a unui personaj, ca dedublare auctorială, sau vocea aparent neutră a moralistului) relevă modul combativ de a dialoga cu un tu, de regulă nepersonalizat în text, dar cuprins în textura sa, un tu care desemnează o alteritate compromisă și pe care îl critică, îl ironizează, într-un cuvânt, îl respinge ca imoral (adică
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
convertind în ficțiune însuși limbajul. În acest din urmă caz, sentimentul ororii este accentuat prin transferarea culpei asupra unui tu imaginar, ipotetic și, evident, punibil, în măsura în care duce la îndeplinire previziunile. E frecventă, la Arghezi, această punere în discurs care se relevă ca un joc al enunțiatorului: simulând interpelarea performativă a unui partener nedefinit, el alege, fără îndoială, rostirea cu cel mai puternic efect perlocutoriu. Să urmărim exemplul: "Decum pleci la război, mentalitatea ta trebuie să se schimbe atât de radical încât
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Angenot), iar lectorul, ca destinatar secund, indirect prin actul publicării. Adresarea formal-reverențioasă la persoana a doua plural traduce, din partea polemistului, nu doar intenția confruntării deschise, ci și termenii în care dorește să aibă loc această confruntare. La nivel intertextual, dialogismul relevă strânsa legătură dintre tipurile de enunțuri; de pildă, în cazul ironiei, ca metalogism predilect în polemica literară explicită, este, pe de o parte, valorificată dubla enunțare prin distanța dintre enunțiatorul și locutorul aceluiași enunț, iar pe de altă parte, alternanța
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]