8,987 matches
-
creaseră pe seama cântărețului de biserică, vine cu noutatea comunicată de tanti Zoița de la Galați și anume că și Mihăiță s-a căsătorit cu o gălățeancă a cărei rădăcini familiare îi sunt cunoscute ei, sperând ca noua familie să fie o reușită. Mai subliniază că Mihăiță lucrează pe șantierul naval din Galați.I l-a recomandat nenea Păun, angajatorul primind informații despre activitatea lui anterioară ca foarte bun marinar și muncitor cu calități deosebite în însușirea și altor îndeletniciri ce s-ar
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
tot ce-ți trebuie, dar ești atât de istovit, încât nu ți mai trebuie nimic din tot ce ai. La orizont, apare un tip de vitalitate care, paradoxal, subminează (sau amână) pofta de viață. Nu mai ai bucurii. Ai „satisfacții“. Reușita profesională intră în conflict cu bucuria de a trăi. Lipsa de timp (blestemul de a fi mereu „ocupat“) suspendă, treptat, cel puțin două din componentele decisive ale unei existențe depline: singurătatea și răgazul. Singurătatea e materia primă a reflexivității și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mari festivități familiale sau instituționale. Te vei socoti un „model“, un ins care și-a făcut datoria. Tipul E: Căutarea de sine și construcția interioară. Ca și cei aparținând tipului C, ești preocupat de propria identitate, dar, spre deosebire de ei, nu reușita publică te interesează. Vrei să obții desăvârșirea lăuntrică, armonia și împlinirea alcătuirii tale de adâncime. Încerci să găsești și să experimentezi felurite versiuni de disciplină spirituală, frecventezi sfera religiosului, cauți, halucinat, calea. E un parcurs nobil, dar primejdios, la capătul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
morală. Trebuie spus, de asemenea, că „a-ți dori să realizezi ceva valoros“ nu e neapărat un viciu sufletesc. Nu poți refuza orice formă de participare la viața comunitară, nu poți evacua orice proiecție ideală, orice aspirație, orice preocupare pentru reușita personală și publică, în numele unei autenticități severe, care nu se lasă „ispitită“ de trivialele înregimentări ale majorității. Și, în fond, ce înseamnă, exact, a fi autentic? E foarte la îndemână să răspunzi „nu“ oricărui apel care nu te interesează, pretextând
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de o anumită însărcinare, când cineva corespunde tuturor condițiilor necesare pentru a îndeplini o anumită misiune, spunem despre el că este, sau a fost, la înălțimea ei, că este sau a fost demn de ea. Cultul lucrului bine făcut, scrupulul reușitei fără compromis fac parte din „calificările“ demnității. Înțeleasă astfel, demnitatea este aptitudinea supremă de a sluji (unui scop, unei idei, unei instituții). La antipodul ei se află servilismul, slujirea nedemnă, care nu vrea reușita faptei, ci flatarea stăpânului, respectiv a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ea. Cultul lucrului bine făcut, scrupulul reușitei fără compromis fac parte din „calificările“ demnității. Înțeleasă astfel, demnitatea este aptitudinea supremă de a sluji (unui scop, unei idei, unei instituții). La antipodul ei se află servilismul, slujirea nedemnă, care nu vrea reușita faptei, ci flatarea stăpânului, respectiv a „comanditarului“. Capa citatea de a sluji cu distincție și dăruire interioară, știința „înaltă“ de a fi util - iată o înzestrare rară, de elită, cea mai caracteristică manifestare socială a dem ni tă ții. Acesta
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
restauratoare. E tonică, simplă, vitală. Amără ciunile, neîncrederea, infernul geloziei, suspiciunile mărunte, spaima de viitor și tot alaiul de indispoziții cotidiene care confiscă uneori, inflaționar, viața cuplului sunt preliminarii și semne ale ratării. Iubirea fericită este, dimpotrivă, un corelativ al reușitei umane, o bine cuvântare care îmbogățește și înfrumusețează inventarul destinului pământesc. Fericirea se multiplică atunci când e atentă la fericirea partenerului, iar fericirea cuplului așază asupra întregii comunități un cer mai curat și mai hrănitor. Știu foarte bine că descrierea de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
luciu suspect, de clandestinitate. Sunt încurajate eschiva morală, obediența, minciuna. Decenii întregi se trăiește duplicitar, derizoriu, în conflict cu onoarea proprie, cu onoarea publică și cu onoarea lui Dumnezeu... Se poate reuși fără efort, iar efortul nu conduce neapărat la reușită. Așa se explică dificultățile pe care le avem când încercăm să recuperăm, în condiții de libertate proaspăt redobândită, reflexele normalității. Bucuria de a avea stil, de a fi eficace, de a fi mulțumit de mulțumirea celuilalt par înzestrări suprarealiste. Celui
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
traseul firesc al oricărei creșteri sănătoase. Am aflat despre un program Petrom de responsabilizare socială, intitulat „Țara lui Andrei“. E, din câte am înțeles, o încercare de a stimula încrederea noilor generații în șansa lor de împlinire, în perspectiva de reușită a acelora care sunt dispuși să se mobilizeze lucid și eficace pentru o Românie mai bună. N-am reușit să aflu de ce acest proiect se numește „Țara lui Andrei“. Dar, fără să-și dea seama, inițiatorii au fost inspirați alegând
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cel puțin două serii de argumente care să încurajeze o asemenea opțiune. Mai întâi, muzica oferă un convingător exercițiu de solidaritate. Spectacolul muzical presupune o coerență, o capacitate de asociere, o formă de cooperare pe mai multe nivele, fără de care reușita e imposibilă. Membrii orchestrei trebuie să producă un sunet comun, orchestra, în ansamblul ei, trebuie să fie în acord perpetuu cu dirijorul, scena trebuie să lucreze împreună cu sala, în beneficiul amândurora. Ceea ce este însă emoționant este să constați că sute
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cercului vicios“: lăcomie a pântecelui, desfrânare, avariție, mânie, tristețe. Dacă totuși, prin strădanie proprie și ajutor ceresc, reușești să scapi de caruselul acestor șase patimi, e foarte probabil să fii confiscat de urmă toarele două: slava deșartă (îngâmfarea subsecventă unei reușite materiale sau spirituale) și mândria (trufia, orgoliul), adică sentimentul unei infinite îndreptățiri de sine, iubirea de sine nerușinată, disprețul față de tot ce nu e „eu“. Orgoliul ca treaptă supremă a răului individual poate fi, la rândul lui, obârșie a unei
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
partid, de gașcă, de comitet, una peste alta mereu îndreptățiți să ocupe orice funcție, să ne conducă, să ne certe, să ne învețe). Oricum, avem de a face cu inși a căror principală preo cupare, a căror axă existențială, este reușita personală. Cariera, funcția, poziția în partid, procentajul electoral, averea și plăcerile proprii sunt țeluri constante, că rora li se subordonează tot. Cu alte cuvinte, principala ocupație a lui Ghiță este Ghiță. Restul e materie primăă Carne de tun, public de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ajunge în poziții publice care să dea frâu liber unei pernicioase dilatații de sine. Cât despre târgovețul obișnuit (de la funcționă rime la veleitarii luptei politice), el își trăiește vanitatea mai degrabă ca lăcomie. Lă comie de bunuri, de însemne ale reușitei sociale, de privilegii. Intelectualul vanitos tră iește mai puțin în lăcomia de câștig, cât trăiește într-o desfigurantă lăcomie de sine. Atașat până la pasiune de calitățile sale, de îndreptățirile sale, de mintea și de farmecul său, de competența sa, de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
dominat cu autoritate primele cinci decenii ale stăpânirii austriece în Bucovina, în calitate de deputat al stărilor bucovinene, dar și de înalt funcționar al statului habsburgic. Viața și opera sa, fixate pe coordonatele timpului istoric dat, pline de lumini și umbre, de reușite și eșecuri, apreciate și în același timp puternic contestate în epoca în care a trăit, îl desemnează pe Vasile Balș drept una din puținele personalități ale Bucovinei ce poate figura cu cinste între valorile iluminismului românesc, din a doua jumătate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Ienachi Istrătuță, din Stănești, să facă recrutări voluntare în rândul țăranilor de pe valea Prutului. În ordinele date răzeșului Istrătuță, polonezii sunt prezenți drept "acei rătăciți și tâlhari de leși" care, "cu mâna înarmată caută să treacă în Galiția"204. Pentru reușita recrutării voluntare, Istrătuță urma să promită țăranilor și nobililor ce se angajau în armată că vor primi o anumită soldă și chiar însemne distinctive pentru faptele lor curajoase 205. La o nouă chemare a baronului Vasile Balș, boierul Gheorghe Flondor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
boierul Cantacuzino, Balș l-a informat despre încercarea rușilor de a ridica, prin intermediul autorităților locale, un corp de armată de 6.000 de recruți în Moldova și de 15.000 în Țara Românească. Baronul bucovinean se arăta însă sceptic în privința reușitei acestei acțiuni, deoarece "de mai multe secole nu fusese ridicat nici un soldat în cele două provincii", considerând mai degrabă că rușii vor să-i oblige pe boieri spre o tranzacție pecuniară 282. Pe de altă parte, Aubernon ce dorea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
și a actorilor pentru care, întrucît erau conștienți de propriile trucuri, această legătură nu putea avea decît o realitate cel mult ipotetică : „Era adevărat deci, de vreme ce, în ciuda tuturor dificultăților pe care noi înșine le-am creat, a fost totuși o reușită”. Invers, un spectacol ratat, care punea în evidență șiretlicul, risca să distrugă convingerea acestor populații că între lumea oamenilor și cea supranaturală exista o continuitate. Convingere cu atît mai necesară cu cît, în aceste societăți ierarhizate, puterea nobililor, subordonarea oamenilor
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
lui să genereze o putere spirituală, a pus religia sub dominația puterii temporale, cum s-a întîmplat în Anglia cu Biserica anglicană și în Germania în statele protestante. Or, pentru Comte, separarea celor două puteri, spirituală și temporală, a fost reușita majoră a catolicismului medieval, iar prima sarcină a religiei Umanității va fi să o restabilească. În această pri vință, popoarele occidentale rămase la adăpost de protestantism - și care au păstrat cel mai bine „fericita cultură morală a Evului Mediu” - vor
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
fondul comun al miturilor. Acesta expune sub toate aspectele ei divergența care ni s-a părut că domină compoziția lui Poussin. Divergență inerentă fenomenului fizic al ecoului, care, paradoxal, pare idiot și în același timp capabil de cele mai surprinzătoare reușite : de aici și curiozitatea pe care o stîrnește, atracția pe care o exercită asupra amatorilor de plimbări și a turiștilor. Divergență, de asemenea, pe care tabloul lui Poussin o face manifestă prin înclinarea în sensuri opuse a nimfei Echo și
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
dintre profesori și chiar unii inspectorii de la raion și cei de la UTM cu Done. După prima parte am câștigat simpatia totală a sălii iar aplauzele erau foarte numeroase, până la sfârșit sală s-a entuziasmat și efectiv a fost o mare reușită. La întoarcere, bucuroși de izbândă am mai luat o înghițitură de lichior după care am condus fetele la internat. Participarea elevilor și de la celelalte școli și licee la spectacol a fost masivă, iar la inernat nu s-a dormit în
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
chirurg a tăiat tot ce a fost rău, vindecând oameni în număr neștiut, el este și acum activ fiind și cel mai destoinic organizator al tuturor întâlnirilor noastre, care s-au făcut în mod regulat, sistematic, bucurându-se întotdeauna de reușită, lucru pentru care toți îi mulțumim. La Gospodăria Comunala a orașului Rădăuți au lucrat Prelipcean Ciprian și Zabolotnic Ciprian. Dickman Gabriel după ce a tămăduit bolnavi în România s-a dus să-și continue activitatea în patria strămoșilor săi. Tot în
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
din ochi, adică treaba noastră, care e că reluăm același scenariu, chiar dacă nu dispunem și de resurse ca ale Naturii, iar În privința istoriei, Tacitus pare-mi-se, spune că ea ne Învață că greșelile trecutului trebuie musai repetate... Șansele de reușită sunt deci și mai mici, dar nu-i bai. Asta va fi sancționată prompt de rezultat, acela care se Întoarce Împotriva experimentatorului Însuși. Precum vreun câine de luptă, un Rottweiler de pildă, care-și atacă stăpânul ori, mai subtil, copilul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
seara, zboară repede la culcare. Și face gălăgie, Încercând - sonor - coordonarea Întregului stol... Știți că aud foarte bine, și nu fac nici un zgomot; nici mațele nu-mi ghiorăie... Și plec la vânătoare, eu văzându-le - cam În negru -, ele deloc. Reușită sută la sută. Nu degeaba activitatea mea maximă e pe la orele 18 21... De n’ar fi așa, venetica de vrabie ar deveni un alt Colorado: acela care decimează cartoful... Din nefericire pentru ziua de astăzi, dar din fericire pentru
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
unge cu ceară din ureche sau se freacă cu coada încălzită a unei linguri de cositor. 7. Apel la puterile divine In viața sa de toate zilele, înainte vreme și poate că și în timpul nostru, cîrțoroșanul în orice împrejurare, pentru reușita celor întreprinse nu uită să implore protecția divinității în care crede, din păcate mai mult atunci când are nevoie de acesta. Așa de exemplu: - înainte de însămânțările de toamnă, fiece gospodar ducea o traistă cu secară la biserică, unde preotul satului îi
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
se celebrează și logodna perechii mai tinere. Se însoțesc, așa dar, doi frați cu două surori, lucru rar prin părțile noastre, dar acceptat de toți ai casei, din ambele părți, perechile, mai ales cea mai tânără fiind mai mult decât reușită, care nu așteptau nimic altceva de la viață, decât să fie cei mai fericiți tineri din lume. Vremea însă începe să vremuiască. Începe teribilul măcel mondial, avândui ca protagoniști pe cei mai scelerați conducători de state din epoca modernă a Europei
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]