15,122 matches
-
el o știuse din primul moment. Se vedea pe ea că primise niște lovituri care o slăbiseră și o amețiseră poate mai mult decât pe Roșioara și pe celelalte, pe care degeaba le căina și le plângea de milă, că rezistau mai bine decât ea. Rafael, la rându-i, se dădea de ceasul morții să-i plângă de milă, luând aminte cât de slabă de înger și slabă de minte și, totodată, simțind nevoia să se dezvinovățească: doar că se știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dea bani de lumină și de toate câte le-ar trebui... Altminteri, se certa cu Mugurel ca și cu un soț. Îl lua în serios, deh, un copil de opt ani, uneori se simțea ajunsă la capătul răbdării. Nu mai rezista, ce mai, copilul ăsta o terorizează. Dacă de-acum, dar când s-o face de douăzeci? Și mai are unul de opt luni, cu care nu știe ce să se mai facă; să se gândească, să se frământe, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
scoase un dosar. Îl puse apoi pe servietă și Începu să-și ia notițe, despre care bănuiam că erau În legătură cu felul În care arăta sala. Deodată, vopseaua cojită și crăpăturile din pereți prinseră a lua proporții dinaintea ochilor mei. Am rezistat tentației de a mă posta nonșalant În fața celei mai serioase crăpături pentru a o acoperi. În ciuda aspectului său discrepant, puțini Îl mai observaseră În afară de mine; toată lumea era cu ochii ațintiți la platforma pe care Lesley continua să se rotească. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În timp ce-mi puneam cerceii de argint, am traversat garsoniera, făcând greșeala de a mai arunca o ultimă privire În jur. M-am consolat cu gândul că măcar nu erau niscai farfurii Împuțite putrezind În chiuvetă. Sau erau? Am rezistat tentației de a da fuga să verific. — Salut! zise Felice pe când trăgeam de ușa masivă. În costumul acela albastru, cu nasturi aurii și fustă scurtă, pe tocurile Înalte și una din coafurile acelea electrizate, Înfoiată, cu șuvițe și Înecată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
unghii. Erau fără Îndoială prea frumoase ca să fie adevărate. I-am Întins și eu binișor mâna, iar ea mi-o scutură atât de zdravăn, că am văzut stele verzi. Unghiile erau cu siguranță veritabile. Nimic altceva n-ar fi putut rezista la intensitatea aia. — ăăă, ați dori o ceașcă de ceai? am Întrebat eu. Ea râse, dezgolind o dantură sinistră În perfecțiunea ei. — Îmi place la nebunie! Cât de englezesc! Nu, mersi mult. E corect? Adică, așa trebuie să răspund? — Mda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de ce te ostenești să fii politicoasă? De ce nu ești sinceră și nu spui pur și simplu: „Măiculiță, casa asta e o fundătură!“, după care să mă lași să dospesc În propriul jeg? Acum Începuse să se fâțâie de colo-colo. Am rezistat impulsului de a alerga după ea și de a mă pune În dreptul oricărui obiect care nu se ridica la Înălțimea standardelor ei de curățenie. Asta ar Însemna să mă Împart pe o suprafață imposibil de acoperit. — Asta trebuie că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mine cu dispreț. — Dacă mi-ar fi trecut prin cap că nu te deranjează ploaia, nu m-aș mai fi obosit să te duc cu mașina, zise el, ieșind din parcare. — Oricum intenționai să te oferi, am spus, neputând să rezist tentației de a face pe deșteapta. Probabil că mă așteptai. În definitiv, tu m-ai ajutat să intru s-o văd. — Nu te flata singură, se enervă el. Dar tu de ce n-ai venit cu mașina pe o vreme ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
degetul pe obrazul meu. — Doar pentru că sunt cu cineva nu Înseamnă că n-am voie să mă distrez din când În când. Tu Înțelegi asta și știi să te distrezi... I-am Îndepărtat degetul Înainte să treacă de linia maxilarului, rezistând pornirii de a i-l răsuci violent. Nu, mersi, Derek. Cu toate astea, sunt flatată. O dată a fost suficient. Fără supărare, bine? Am făcut stânga Împrejur, dar Derek n-avea de gând să renunțe așa de ușor. I-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de ingeniozitate, nu dă niciodată pe dinafară. În privința proviziilor, Marele Maestru a pregătit puțuri În care se Înmagazinează uleiul, oțetul și mierea; el a strâns, de asemenea, orz, seu de oaie și fructe uscate, În cantități considerabile, suficiente pentru a rezista unei Încercuiri totale vreme de aproape un an. Ceea ce, În epocă, depășea cu mult posibilitățile de rezistență ale asediatorilor. Mai ales Într-o regiune În care iarna e aspră. Hasan dispune, astfel, de o pavăză fără fisură; deține, dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
iese din umbră, un voluntar al durerii. Cu picioarele goale, cu torsul dezgolit, În juru-i sunt Înfășurate două lanțuri; le azvârle În aer, le lasă să cadă peste umeri, pe spate; fiarele sunt netede, pielea se Învinețește, se brăzdează, dar rezistă, e nevoie de treizeci, de cincizeci de lovituri ca să apară prima urmă de sânge, un șiroi care se Împrăștie În firicele fascinante. Teatru al suferinței, joc milenar al pătimirii. Flagelarea devine mai viguroasă, e Însoțită de o răsuflare zgomotoasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de sânge. Dar să n-aveți teamă, Înainte de căderea serii, Ali va fi răzbunat. Glasul Îl părăsi, Își luă o clipă de răgazși răsuflă adâncă, Înainte de a continua: Dacă am venit la Tabriz, este pentru că știu că acest oraș va rezista. Pământul pe care stăm, În acest moment, este În continuare cârmuit de Constituție. De acum Înainte, aici este sediul Parlamentului, sediul guvernului legitim. Va fi o bătălie frumoasă, iar noi vom sfârși prin a o câștiga. Urmați-mă! Îl urmarăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Persiei, odioasa evoluție a evenimentelor n-a putut fi Împiedicată. Nicăieri altundeva decât În Tabriz. Și chiar În eroicul oraș, după ce se scurse, În fine, nesfârșita zi a loviturii de stat, din treizeci de cartiere principale, unul singur continua să reziste, cel care se cheamă Amir-Khaz, la extremitatea dinspre nord-vest a bazarului. În acea noapte, câteva zeci de tineri partizani au făcut cu schimbul pentru a păzi ieșirile, În vreme ce, la sediul anjuman-ului, ridicat la rangul de cartier general, Fazel trasa, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
albastră Încununându-i părul care cădea până la piciorul fotoliului. Ce vârstă avea oare? Șaptesprezece? Optsprezece? Cea care avea acum treizeci de ani era o femeie senină, o femeie matură, stăpână pe sine. La fel de zveltă ca În prima zi. Știuse să reziste tentației femeilor de rangul ei: lacomă și gurmandă, să se prăvălească, până la capătul zilelor, pe un divan al belșugului. Se măritase, era divorțată sau văduvă? N-am discutat niciodată de asta. Aș fi vrut să rostesc, cu glas cutezător: „Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pisicile vagaboande, familii Întregi rătăcesc, zi și noapte, pe străzi În căutarea unei rodii chircite, a unui coltuc de pâine Barbari, rătăcit În vreo rigolă. Riscăm ca În curând să se recurgă la canibalism. Două săptămâni, nu trebuie să mai rezistăm decât două săptămâni! Glasul lui Fazel era rugător. Dar Howard nu putea face nimic În această privință: — Rezervele ne-au permis să rezistăm până acum. În acest moment, nu mai avem nimic de distribuit. Absolut nimic. În două săptămâni, populația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vreo rigolă. Riscăm ca În curând să se recurgă la canibalism. Două săptămâni, nu trebuie să mai rezistăm decât două săptămâni! Glasul lui Fazel era rugător. Dar Howard nu putea face nimic În această privință: — Rezervele ne-au permis să rezistăm până acum. În acest moment, nu mai avem nimic de distribuit. Absolut nimic. În două săptămâni, populația va fi fost decimată, iar Tabrizul va deveni un oraș-fantomă. În ultimele zile, am avut opt sute de morți. Din cauza foamei și a nenumăratelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Fazel. Chiar dacă ar trebui să postim! — Postim cu toții de câteva zile! — Ce să facem atunci? Să capitulăm? Să lăsăm să se prăbușească acest formidabil val de susținere pe care l-am hrănit cu atâta răbdare? Nu există nici un mijloc să rezistăm? Să rezistăm. Să rezistăm. Doisprezece bărbați buimăciți, amețiți de foame și de epuizare, dar și de beția unei victorii aflate la Îndemână, n-aveau decât o obsesie: să reziste. Ar exista o soluție, spuse Howard. Poate că... Toate privirile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ar trebui să postim! — Postim cu toții de câteva zile! — Ce să facem atunci? Să capitulăm? Să lăsăm să se prăbușească acest formidabil val de susținere pe care l-am hrănit cu atâta răbdare? Nu există nici un mijloc să rezistăm? Să rezistăm. Să rezistăm. Doisprezece bărbați buimăciți, amețiți de foame și de epuizare, dar și de beția unei victorii aflate la Îndemână, n-aveau decât o obsesie: să reziste. Ar exista o soluție, spuse Howard. Poate că... Toate privirile se Îndreptară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să postim! — Postim cu toții de câteva zile! — Ce să facem atunci? Să capitulăm? Să lăsăm să se prăbușească acest formidabil val de susținere pe care l-am hrănit cu atâta răbdare? Nu există nici un mijloc să rezistăm? Să rezistăm. Să rezistăm. Doisprezece bărbați buimăciți, amețiți de foame și de epuizare, dar și de beția unei victorii aflate la Îndemână, n-aveau decât o obsesie: să reziste. Ar exista o soluție, spuse Howard. Poate că... Toate privirile se Îndreptară În direcția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
l-am hrănit cu atâta răbdare? Nu există nici un mijloc să rezistăm? Să rezistăm. Să rezistăm. Doisprezece bărbați buimăciți, amețiți de foame și de epuizare, dar și de beția unei victorii aflate la Îndemână, n-aveau decât o obsesie: să reziste. Ar exista o soluție, spuse Howard. Poate că... Toate privirile se Îndreptară În direcția lui Baskerville. — Să Încercăm o ieșire prin surprindere. Dacă reușim să recucerim această poziție - arăta cu degetul un punct de pe hartă -, forțele noastre vor năvăli prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Înălțime, la aproape cinci sute de metri de liniile noastre. Trebuia străbătută acea distanță, În teren deschis, să fie escaladat un impunător perete de argilă uscată, să fie alungați apărătorii, apoi să fie instalate pe poziție suficiente forțe pentru a rezista la inevitabilul contraatac. Fazel ezita. Nici măcar nu mai privea harta, Își punea Întrebări În privința efectului politic al operațiunii. Permitea ea câștigarea câtorva zile? Discuția se prelungi, se Însufleți. Baskerville insista, argumenta, susținut imediat de Moore. Corespondentul ziarului Guardian Își invoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
grăbit salvarea orașului, mii de cetățeni Înfometați Îi datorează supraviețuirea. Neîndoielnic, intrarea soldaților țarului În orașul asediat nu putea să-i fie pe plac lui Fazel. M-am străduit să-i predic resemnarea: — Populația nu mai e În stare să reziste, singurul dar pe care i-l mai poți face este s-o salvezi de foamete, i-o datorezi cu adevărat după toate suferințele pe care le-a Îndurat. — Să te fi bătut timp de zece luni ca să ajungi la cheremul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
făceau joncțiunea sub zidurile Teheranului; pe 13, două mii de oameni Își făceau intrarea În capitală, printr-o poartă nepăzită dinspre nord-vest, din vecinătatea legației franceze, sub privirea Înmărmurită a corespondentului ziarului Le Temps. Numai Liakov a mai Încercat atunci să reziste. Împreună cu trei sute de oameni, câteva tunuri vechi și două Creusot cu tir rapid, el reuși să păstreze controlul asupra câtorva cartiere din centru. Luptele continuară, cu Înverșunare, până pe 16 iulie. În acea zi, la ora opt și jumătate dimineața, șahul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de stat din națiunile avansate. Singurul domeniu În care am avea competențe numeroase este acela al diplomației. În rest, fie că e vorba de armată, de transporturi sau mai ales de finanțe, nu știm nimic. Dacă regimul nostru ar putea rezista douăzeci, treizeci de ani, ar forma, neîndoielnic, o generație capabilă să preia toate aceste sectoare. Până atunci, cea mai bună soluție care ni se oferă este aceea de a face apel la străini cinstiți și competenți. Nu e ușor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fi avut nevoie să fure. Când Toni obosea în cele din urmă, se odihneau cu toții. Uneori, doamna Sanowsky se ducea în bucătărie, să facă de mâncare. Alteori trebuia să-și schimbe ciorapii. Noaptea, în pat, tata murmura că nu mai rezistă, că în America nu e mai bine decât acasă, aici nebuni, acolo nebuni, doar că aici toți umblau înarmați. Decât să ne deprindem cu asta, ar fi mai bine să ne întoarcem acasă. Vorbea așa mult timp iar eu începeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
-i întrerupă, „ar fi trebuit să fiți acolo și să vedeți, peste tot recuzită, instrumente muzicale și, printre ele, soliștii cu machiajul pe față, corul, instrumentiștii și publicul. Atâția câți au avut loc. După un timp, eu n-am mai rezistat, eram prea îngrijorată de soarta voastră, așa că am ieșit și m-am dus. Era macabru. Ca un mormânt și noi toți înăuntru. Am trecut și pe la bunica și bunicul. Erau la vecini și păreau mai vioi ca mine. Dar povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]